- anul in care am cunoscut cele mai multe persoane
- anul in care am facut cele mai multe drumetii
- anul in care am zburat pentru prima data cu avionul
- anul in care am innotat in mare
- anul in care am avut partea de cea mai mare realizare profesionala - absolvirea facultatii completata ulterior de un job
- anul in care am avut cea mai mare deceptie sentimentala
- anul in care am citit cel mai mult
- anul in care am invatat sa pretuiesc singuratatea
- anul in care am baut cel mai mult
- anul in care am vazut alte tari
- anul in care am condus masina pentru prima data
- anul in care am visat cel mai putin
- anul in care am plans cel mai mult in fata cuiva
- anul in care am crezut mai mult ca oricand in mine si in ceea ce fac (asta si prin prisma faptului ca am fost pus in pozitia de a face multe alegeri)
- anul in care am fumat prima tigara dal capo al fine
- anul in care am sarutat cele mai multe fete
- anul care in prima instanta mi s-a parut cel mai dificil
- anul in care am vazut planeta Jupiter si satelitii ei
- anul in care am intrat in direct la radio si am castigat si un premiu
- anul in care ......(lista se va completa pana pe data de 31 )
luni, 28 decembrie 2009
duminică, 27 decembrie 2009
Kitsch social
De catva timp frecventez un irish pub numit Murphy's si aseara locul s-a cam incins. De obicei ieseam in timpul saptamanii la o bere si atunci nu cred ca clientela depasea numarul 5 cu tot cu mine. De obicei sambata au latino party-uri. Mai asistasem la un latino party in weekendul trecut dar ma uschisem catre casa devreme, putin rusinat ca eram cel mai tanar client din local. Aseara locul era full, barul irlandez cu doua angajate est-europene avea o varietate multiculturala demna de luat in seama. A fost funny sa vad cum 2-3 tipi africani intrasera cu vreo 10 asiatice (filipineze, chineze). Mai erau si argentinienii in cinstea carora se cam si dau party-urile latino si cipriotele casatorite ori divortate. Se parea ca sangele latino curgea in toti. Evia ma indulcise spunandu-mi : " You look smart"- se referea la tinuta mea (camasa, pulover) , parul aranjat fresh, nu prea ciufulit. Mi-am barbierit albinuta asa ca aratam destul de tanar. Daca ar fi stat in loc, i-as fi replicat cu singuranta , nu doar ca arat ci probabil si sunt. Look-ul meu o incantase si pe o distinsa cipriota mult trecuta de 35. Avea si ea un aer tineresc in gesticularile ei, tinuta. Vorbea cu oamenii ce-i erau egali in etate dar in acelasi timp privindu-ma cu mutra de bla bla bla, ce cacaturi mai imi toarna si asta. Ma amuzam fiindca langa mine era si un paki sau bangla (anyway din regiune) care se mai contra in priviri cu acea doamna cat si cuprietena ei. Tipul imi zisese la un moment dat ca cel care vorbeste cu acea femeie era de fapt seful lui. Am inceput sa rad si de cateva ori i-am zis sa se bage peste sefu-so fiindca la modul in care il priveau doamnele n-ar trebui sa stea in loc. In dreapta mea un tip afro se scuza politicos de fumul care il facea cu tigara dar locul era deja cam over afumat. Bausem cam mult. O asiatica imi zambise fatis oarecum invitandu-ma la dans. Dar deocamdata imi pastrez dansul pentru altcineva.
marți, 22 decembrie 2009
Amintiri uitate si regasite
Cateva amintiri uitate:
- in vara vizitasem un parc de distractii cu tematica mitologica, de unul singur. Initierea in ale topoganelor o facusem culmea pe cel mai twisted topogan (numele era legat de hidre). A doua tura mi-a fost mai frica de cat prima oara si a treia tura la fel. Topaiam de la un topogan la altul inecat de adrenalina si cu talpile arse. La una dintre atractii trebuiau sa fie 3 persoane pentru a te da asa ca am asteptat cam 15 -20 de minute pe un sezlong asteptand un duo. M-am oferit si ne-am salvat reciproc.
- intr-o noapte am avut ocazia sa vad Jupiter si satelitii lui si Luna cand era mai grasa
- am fost la o tura de Go-Karting recent (un circuit profesional) si am uitat ca am facut si poze
- am bagat cateva beri buni pe plaja in cateva nopti
- am facut o drumetie pana la Capul Greko intr-o noapte atat de luminoasa incat ai fi putut citi sub clar de Luna (reflectia Lunii in mare un adevarat spectacol )
- ne-am urcat pe acoperisul manastirii (situata in centrul statiuni la 20 de m de locul unde lucram) ca sa stam la povesti
- am mers pe plaja dupa clesti de crabi (am o colectie), as fi cules si krilli ca-mi erau simpatici cand ma gadilau dar is prea subtirei
- am descoperit fauna subacvatica
- in vara vizitasem un parc de distractii cu tematica mitologica, de unul singur. Initierea in ale topoganelor o facusem culmea pe cel mai twisted topogan (numele era legat de hidre). A doua tura mi-a fost mai frica de cat prima oara si a treia tura la fel. Topaiam de la un topogan la altul inecat de adrenalina si cu talpile arse. La una dintre atractii trebuiau sa fie 3 persoane pentru a te da asa ca am asteptat cam 15 -20 de minute pe un sezlong asteptand un duo. M-am oferit si ne-am salvat reciproc.
- intr-o noapte am avut ocazia sa vad Jupiter si satelitii lui si Luna cand era mai grasa
- am fost la o tura de Go-Karting recent (un circuit profesional) si am uitat ca am facut si poze
- am bagat cateva beri buni pe plaja in cateva nopti
- am facut o drumetie pana la Capul Greko intr-o noapte atat de luminoasa incat ai fi putut citi sub clar de Luna (reflectia Lunii in mare un adevarat spectacol )
- ne-am urcat pe acoperisul manastirii (situata in centrul statiuni la 20 de m de locul unde lucram) ca sa stam la povesti
- am mers pe plaja dupa clesti de crabi (am o colectie), as fi cules si krilli ca-mi erau simpatici cand ma gadilau dar is prea subtirei
- am descoperit fauna subacvatica
duminică, 20 decembrie 2009
Scene dintr-o casatorie
Scener ur ett aktenskap sau Scene dintr-o casatorie pe romaneste este un film ca o piesa de teatru in cinci acte, cu personaje putine, cu un decor din care nu lipseste o sofa, o masa, o veioza si cateva tablouri pe pereti sau poate un ceas antic. Personajele nus multe. Doua pe care ai ocazia sa le vezi in toate cele cinci acte si inca vreo patru pe parcurs.
Cateva idei legate de acest film , unele chiar personale:
- Un cuplu trecut de 30 care s-a intrupat din singuratate intr-o casnicie fortata si de familiile celor doi, un cuplu ce se pierde in rutina, ce-si cauta fericirea in nou, in diversitate, ce se regaseste in singuratatile lor
- Doi oameni ce se simt atat de singuri unul langa altul dar care totusi isi raman alaturi fiindca isi inteleg unui altuia starile
- Femeia invita la somn aproape in fiecare scena, fie ca sotul o inseala, fie ca o paraseste, fie ca tebuie sa semneze actele de divort; uneori uita, uneori se trezesc cu acelasi ganduri, uneori se schimba (dupa ce dorm)
- Un barbat ce-si recunoaste infrangerea, greseala fara a primi compatimire intelegere va reactiona violent fata de femeie
- Exista o simtire comuna una mai presus de analfabetismul emotional, de starile contradictorii, de lipsa de comunicare.
- Tot ceea ce-si spun si declara este facut cu frigiditate, sentimentele sunt blocate pe cat cu putinta lasand locul ratiunii, o ratiune ce se plimba de ici colo .
- In sex barbatul cauta eliberarea de moment, femeia isi pregateste siguranta zilei de maine
- Monologul lui Liv Ullmann legat de copilarie pare a fi unul inspirat din viata ei, tind sa cred
Cateva idei legate de acest film , unele chiar personale:
- Un cuplu trecut de 30 care s-a intrupat din singuratate intr-o casnicie fortata si de familiile celor doi, un cuplu ce se pierde in rutina, ce-si cauta fericirea in nou, in diversitate, ce se regaseste in singuratatile lor
- Doi oameni ce se simt atat de singuri unul langa altul dar care totusi isi raman alaturi fiindca isi inteleg unui altuia starile
- Femeia invita la somn aproape in fiecare scena, fie ca sotul o inseala, fie ca o paraseste, fie ca tebuie sa semneze actele de divort; uneori uita, uneori se trezesc cu acelasi ganduri, uneori se schimba (dupa ce dorm)
- Un barbat ce-si recunoaste infrangerea, greseala fara a primi compatimire intelegere va reactiona violent fata de femeie
- Exista o simtire comuna una mai presus de analfabetismul emotional, de starile contradictorii, de lipsa de comunicare.
- Tot ceea ce-si spun si declara este facut cu frigiditate, sentimentele sunt blocate pe cat cu putinta lasand locul ratiunii, o ratiune ce se plimba de ici colo .
- In sex barbatul cauta eliberarea de moment, femeia isi pregateste siguranta zilei de maine
- Monologul lui Liv Ullmann legat de copilarie pare a fi unul inspirat din viata ei, tind sa cred
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Expresionism nu Suprarealism
Tocmai ce-am vizionat " Cabinetul doctorului Caligari" o productie nemteasca de pe la 1920. Anterior purtasem o discutie cu cineva despre acest film. Auzisem de el dar nu-mi intrase in calcule. Descoperind recent un site pe care poti viziona filme pe net am gasit si acest film. Alte filme din perioada anilor '20 pe care le-am mai vazut pana la acesta au fost Metropolis (1927) si Crucisatorul Potemkin (1925). "Cabinetul doctorului Caligari" se incadreaza in ceea ce s-a numit expresionismul german, de fapt a fost si primul film de gen (Metropolis a fost cel din urma). Pana la vizionare crezusem ca videoclipul piesei " Otherside" de la Red Hot... are o tematica suprarealista. Dumb me. De fapt toata acele cladiri tuguiate, formele alungite, rombice sau trapezoidale se incadreaza in curentul expresionismului, exact ceea ce vei gasi si in ...Caligari. Scenografia filmului este demna de admirat: ferestre alungite , usi cazute pe o latura, pereti ce pe-o parte's umbriti, scarile si cararile, copacii cu crengile-n zig-zag, orasul aglomerat. Constructia narativa se bazeaza pe un ... feedback al personajului principal. In prima scena doua personaje de varste diferite impart o banca. Privirea celui in varsta, avem si un prim plan, e una a unui maniac plus ca e si completata de afirmatia ca "spiritele lumii l-au indepartat de familie". Apoi cel tanar afirma: " Eh sa vezi ce-am patit eu". Ce-i drept privirea batranului mi s-a parut dubioasa dar n-am stat prea mult sa ma gandesc fiindca celalalt deja isi incepuse povestea. Oricum in final suspiciunile mi-au fost confirmate, semn ca nici un detaliu din scena nu e degeaba.
Log-line filmului ar fi: un nebun ii povesteste celuilalt cum a ajuns la ospiciu. Personajele din poveste sunt si pacienti ai ospiciului conturand ideea de " it's all in his mind" de la final. Avem crime, avem misticism, un somnambul, un doctor psihopat, un tanar (nebunul) dornic sa afle criminalul prietenului sau, un targ si o femeie, indeajuns de multe elemente ca sa condimenteze povestea unui nebun.
Filmul sta la baza filmelor horror cat si noir ce-au urmat dupa.
Log-line filmului ar fi: un nebun ii povesteste celuilalt cum a ajuns la ospiciu. Personajele din poveste sunt si pacienti ai ospiciului conturand ideea de " it's all in his mind" de la final. Avem crime, avem misticism, un somnambul, un doctor psihopat, un tanar (nebunul) dornic sa afle criminalul prietenului sau, un targ si o femeie, indeajuns de multe elemente ca sa condimenteze povestea unui nebun.
Filmul sta la baza filmelor horror cat si noir ce-au urmat dupa.
vineri, 18 decembrie 2009
Mi-e dor de Clara, vaca...
Fac multe exercitii si in loc sa-mi descatusi mintea scriind, las ideile sa se piarda in uitare. Inspiratia nu m-a lasa balta deloc si de cate ori simt ca ma deschid apar in fata unor usi ce nu par a se deschide de voie. N-am decat sa privesc si sa-i raspund monosilabic pe data viitoare. Cred ca am ochii necesari sa raspunda la majoritatea intrebarilor. Unde se incurca ei , va de(z) sau (s)noda limba din scurt.
Seful meu mare fan Deep Purple , pe cand eu abia descoperisem Deep Purple din dezamagire undeva in primavara. Piesa "Mistreated" era pe post de dezinfectant. Cred ca la interviu si pomenisem de Deep Purple; dar ia ca nu i-am ascultat degeaba. Cand vorbesc engleza ma fac mai usor inteles si cred ca o fi si asta un motiv pentru care m-a apreciat lumea noua. Nu-i loc de vorbe complexe, figuri de stil; cum fac acuma. Pe viitor am sa incerc sa-mi simplific vocabularul si in romana. Pacat ca mai uit unele cuvinte , altadata parca dragi, ale caror sensuri nu le foloseam la propriu. E o falsa dihotomie. Cred ca de obicei nu stiu sa vorbesc. De aia pe viitor mi-am propus sa incerc sa invat sa o fac ca atare. Da-l dracu de postmodernism. Vreau ca cel pe care il privesc sa inteleaga ce zic si fara cuvinte. Si cand le folosesc sa se inteleaga tot aia. Cand vorbesc despre mine , despre ceea ce gandesc, ce fac, ce urmaresc, cine sunt o fac cu increderea unui mare salesman. Hey, i'm selling you an information here, with 100% discount. Oare n-as putea sa o fac miscandu-mi membrele, buzele, ochii , (penisul) ?
Ii spusese : " Are you ok ? Are you sad ? You know, you really have a nice smile and they way your eyes open when you're smiling... " .. Nu poti sa nu te deschizi in fata unor astfel de vorbe. Si-atunci iti dai seama ca nu e ca pe net. Limbajul tau non-verbal e involuat. Ai putea usor sa te inneci sau sa sughiti, sau Doamne ( O !), chiar sa eructezi fie bucal fie anal. Depinde doar de tine. Stai flexat si arata-i ca si asta e o parte din tine. Vezi sa nu se grabeasca sa pozeze realitatea fara aste lucruri. Faci cumva sa prinda in cadru tot chiar si cu riscul de a fi dezamagita. Trebuie sa accepte ca oamenii put.
Mi-e lesne a vorbi dar parca imi doresc mai mult sa tac. Aici vreau sa lucrez. Tacerea de gentleman. Unul care nu cere ci se ofera cererilor in tacere. Cineva va avea de castigat din asta. O existenta poate.
Vroiam sa scriu despre altceva dar n-am control asupra directiei. Nici nu stiu chiar incotro... asa cum nu stiam ca am o intalnesc pe Clara, vaca, intr-o gradina zoologica.
Seful meu mare fan Deep Purple , pe cand eu abia descoperisem Deep Purple din dezamagire undeva in primavara. Piesa "Mistreated" era pe post de dezinfectant. Cred ca la interviu si pomenisem de Deep Purple; dar ia ca nu i-am ascultat degeaba. Cand vorbesc engleza ma fac mai usor inteles si cred ca o fi si asta un motiv pentru care m-a apreciat lumea noua. Nu-i loc de vorbe complexe, figuri de stil; cum fac acuma. Pe viitor am sa incerc sa-mi simplific vocabularul si in romana. Pacat ca mai uit unele cuvinte , altadata parca dragi, ale caror sensuri nu le foloseam la propriu. E o falsa dihotomie. Cred ca de obicei nu stiu sa vorbesc. De aia pe viitor mi-am propus sa incerc sa invat sa o fac ca atare. Da-l dracu de postmodernism. Vreau ca cel pe care il privesc sa inteleaga ce zic si fara cuvinte. Si cand le folosesc sa se inteleaga tot aia. Cand vorbesc despre mine , despre ceea ce gandesc, ce fac, ce urmaresc, cine sunt o fac cu increderea unui mare salesman. Hey, i'm selling you an information here, with 100% discount. Oare n-as putea sa o fac miscandu-mi membrele, buzele, ochii , (penisul) ?
Ii spusese : " Are you ok ? Are you sad ? You know, you really have a nice smile and they way your eyes open when you're smiling... " .. Nu poti sa nu te deschizi in fata unor astfel de vorbe. Si-atunci iti dai seama ca nu e ca pe net. Limbajul tau non-verbal e involuat. Ai putea usor sa te inneci sau sa sughiti, sau Doamne ( O !), chiar sa eructezi fie bucal fie anal. Depinde doar de tine. Stai flexat si arata-i ca si asta e o parte din tine. Vezi sa nu se grabeasca sa pozeze realitatea fara aste lucruri. Faci cumva sa prinda in cadru tot chiar si cu riscul de a fi dezamagita. Trebuie sa accepte ca oamenii put.
Mi-e lesne a vorbi dar parca imi doresc mai mult sa tac. Aici vreau sa lucrez. Tacerea de gentleman. Unul care nu cere ci se ofera cererilor in tacere. Cineva va avea de castigat din asta. O existenta poate.
Vroiam sa scriu despre altceva dar n-am control asupra directiei. Nici nu stiu chiar incotro... asa cum nu stiam ca am o intalnesc pe Clara, vaca, intr-o gradina zoologica.
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Whats cookin...
Aseara am iesit la o saptamanala runda de cumparaturi. Luasem un cos mic si la un moment dat am realizat ca il tineam asemeni fufelor care isi cara ditamai geanta D&G , hello ?! Pe lista de cumparaturi s-au calificat merele, perele, mandarinele, kiwi, a huge mango (me favourite), cepele verzi, usturoiul, morcovii, rosiile, ardeii, cascavalul, maslinele,salamul uscat(feliat), sunca presata (vidata), o punga de chips mica cu ceva arome mai speciale (tot chipsuri sunt), ouale, untul irlandez nesarat (inca nu l-am incercat), aripile de pui (vrac), painea, sucurile "naturale" de mere, lamaie si cranberries (strugurasi la noi), lumanari ambientale (cherry flavour), Gilletturile versiunea doi cu aloe, pastilele Orbit, servetelele de bucatarie, pasta de dinti si o penseta. Azi pe o vreme ploioasa am scos aripile si pulpele de pui le-am pus la dezghetat, am parlit aripile (How do they peel the chickens in agro-industrial production ? ), am curatat cartofii , taiat morcovii, maruntit ardeii verzi, si feliat ardeiul galben, taiat ceapa in rondele; le-am asezat in tava am adaugat sare , piper, oregano, curry , ulei de masline , putina apa si le-am pus la cuptor. Acum.. urmeaza sa gust.. Revin.... A fost bun.
joi, 26 noiembrie 2009
To Do list...
Am inceput sa-mi fac un "To do list" cu data de expirare la finele anului de care incerc sa ma tin ca de un canon bisericesc de bun crestin ce m-am cunoscut.
- mi-am propus sa ies la alergari plus exercitii gen flotari si abdomene de 2-3 pe saptamana de dragul sanatatii mintale si trupesti si tonus muscular accentuat (cand m-am mutat in nicosia aveam vreo 64 kg; dupa 2 sapt am ajuns la 66; dupa 9 zile in atena am coborat stafeta inapoi, si totusi )
- mi-am propus sa-mi materializez scriiturile ce le am de-o vara in cap-sula
- sa-mi iau un aparat foto
- sa-mi iau chiloti si o planta pe care s-o tin cu scuipat(cum facuse un biet personaj al meu)
- sa invat greaca (lucru care merge la sigur)
- sa trimit niste carti cuiva (already checked)
- sa-mi iau un model de incaltaminte (pe care il am deja , dar sunt atat de confortabili si eftini incat merita dublati )
- poate sa ma inscriu sau sa iau parte la o activitate de dragul socializarii
- sa trm niste bani cuiva
-sa-mi fac trupa si sa-i pun numele Naked Flame (glumesc, dar am gasit acest nume pe un indicator si mi s-a parut numa bun ca nume de trupa )
- si cam atat...pana la urmatoarea updatare care o fi probabil curand
In alta ordine de idei am observat ca eu si toti colegii si prietenii cu care am jucat odata fotbal au in prezent probleme cu genunchi , muschii picoarelor dovada de felul in care s-a incercat performanta cu ani in urma. Nu prea simt nevoia de a fi cu cineva; pozitia de lonely wolf ma prinde atat de bine in momentul de fata. Ma mira ca nu ma plang ca stau opt ore intr-un loc fara sa ma gandesc de ce o fac sau ce as fi putut face in alea opt ore. Atena a fost frumoasa, m-am simtit ca si cand a-si vizita un vechi prieten a carui adresa am uita-o. Am avut dureri de spate toate saptmana fiindca am umblat mult de dragul turismului, sightseeingului si bar pilgrimageului. Azi mi-a trecut prin minte sa-mi fac o colectie de erotic art (picturi si poze) dupa ce am gasit niste carti de la editura Taschen superbe. De asemenea la Taschen am gasit si cateva carti filmografice ale unor regizori consacrati. Poate le voi adauga in to do-ul meu.
- mi-am propus sa ies la alergari plus exercitii gen flotari si abdomene de 2-3 pe saptamana de dragul sanatatii mintale si trupesti si tonus muscular accentuat (cand m-am mutat in nicosia aveam vreo 64 kg; dupa 2 sapt am ajuns la 66; dupa 9 zile in atena am coborat stafeta inapoi, si totusi )
- mi-am propus sa-mi materializez scriiturile ce le am de-o vara in cap-sula
- sa-mi iau un aparat foto
- sa-mi iau chiloti si o planta pe care s-o tin cu scuipat(cum facuse un biet personaj al meu)
- sa invat greaca (lucru care merge la sigur)
- sa trimit niste carti cuiva (already checked)
- sa-mi iau un model de incaltaminte (pe care il am deja , dar sunt atat de confortabili si eftini incat merita dublati )
- poate sa ma inscriu sau sa iau parte la o activitate de dragul socializarii
- sa trm niste bani cuiva
-sa-mi fac trupa si sa-i pun numele Naked Flame (glumesc, dar am gasit acest nume pe un indicator si mi s-a parut numa bun ca nume de trupa )
- si cam atat...pana la urmatoarea updatare care o fi probabil curand
In alta ordine de idei am observat ca eu si toti colegii si prietenii cu care am jucat odata fotbal au in prezent probleme cu genunchi , muschii picoarelor dovada de felul in care s-a incercat performanta cu ani in urma. Nu prea simt nevoia de a fi cu cineva; pozitia de lonely wolf ma prinde atat de bine in momentul de fata. Ma mira ca nu ma plang ca stau opt ore intr-un loc fara sa ma gandesc de ce o fac sau ce as fi putut face in alea opt ore. Atena a fost frumoasa, m-am simtit ca si cand a-si vizita un vechi prieten a carui adresa am uita-o. Am avut dureri de spate toate saptmana fiindca am umblat mult de dragul turismului, sightseeingului si bar pilgrimageului. Azi mi-a trecut prin minte sa-mi fac o colectie de erotic art (picturi si poze) dupa ce am gasit niste carti de la editura Taschen superbe. De asemenea la Taschen am gasit si cateva carti filmografice ale unor regizori consacrati. Poate le voi adauga in to do-ul meu.
luni, 9 noiembrie 2009
I don't know where im going....
Ce sa dormi cand nu mai incapi in pat de atata aroganta... ma trezesc ajutat de ceasu biologic nu de alta dar e setat sa sune cu 5 inainte de cel de pe telefon.. cata groaza in a privi in ochi pe cineva care are prea putin de spus; doar fiindca esti sau sunt arogant si te simti detasat de toata problematica simplista. Nu merita nici macar o observatie vizuala de frica sa nu vada cat de superficial privesti, ba mai mult mai dai sau dau din cap incercand sa accelerez decesul subiectului. Poate in acelasi timp cat a descris acelasi lucru in 3 unghuri diferite radial mi-am facut un to do list pentru saptamana viitoare in Atena sau mai mult ai descris sau am descris acelasi lucru doar de dragul de a arata ca am inteles si poate ar fi mai bine sa purcedem. Privesc in gol sincer, departe de ochi ,intr-o ipocrita concentrare ca doar poate ti-as da de inteles ca am inteles mult mai mult decat as fi facut-o atunci cand as fi gresit din dorinta de a acumula experienta infrangerii. Gresind inveti sa gresesti mai putin dar acceptand ca nu totul se supune unor bizare metodologii si singurul mod e cel descris pe scurt "voda in loboda" sau " ia p'aici" te face incornurat si devii arogant. Cum ai putea sa te simti cand cineva iti explica ca unui prost (prost adica cineva care n-are habar de ceva) ? Bine, avand in vedere ca se straduie cu adevarat sa te faca sa intelegi. Ce te-avanti boule ? In cazul de fata nu exista butoane... Staruie sa intelegi ca lucrurile simple se innoada mai spurcat ca lucrurile deja complexe pe care de dragu de a le numi complexe le simplifici punand undeva la capat un amarat de buton... verde pentru stop si rosu pentru GO (nu-mi zice cas invers), dar asta ai sa intelegi doar cand prezervativele tale vor fi ..... sa-ti surada norocu'...
joi, 5 noiembrie 2009
Cu ce se mananca.... munca
Dupa o saptamana de full time si luna octombrie in care am fost part-time am avut ocazia sa vad linii de productie pentru diferite produse de la paste, branzeturi,lactate, sucuri pana la ketchup,maioneza, paine, medicamente si ciment. Din pacate n-am ajuns si la clientii nostri care imbutelieaza Carlsberg. Curand... Cu ce ne ocupam noi ? Printere de etichete,coduri de bare sau alte informatii, printere cu jet pentru diferite informatii codate, masini de de ambalare produse cantitativ, mai nou detectoare de metale. Saptamana trecuta am asistat la ambalarea otravii pentru sobolani din cadrul ministerului de agricultura din Cipru. Amuzant... Ce n-am reusit in Romania si anume sa asist ca si student la diferite linii de productii automate sau robotizate am reusit aici.Luna aceasta urmeaza sa plec in Grecia pentru training iar in ianuarie in Anglia pentru altul.
Zilele astea au fost putin mai obositoare din cauza schimbarii la ora de iarna. Ies cu lumina si ma intorc pe intuneric. Cand am timp si de obicei cand stau in baie joc sah pe telefon si mi-o iau rau de tot. Atata timp cat uit de alte lucruri e minunat. Seful meu e angajatorul pe care n-am crezut ca-l voi avea vreodata. Si uite ca s-a intamplat... dupa o luna aproape doua in care purtasem discutii. Dintr-un spirit tineresc incerc sa grabesc lucrurile desi stiu ca trebuie sa raman pe pozitii cu calmul unui veteran;din lipsa de experienta si din dorinta de a o castiga facand greseli.
Zilele astea au fost putin mai obositoare din cauza schimbarii la ora de iarna. Ies cu lumina si ma intorc pe intuneric. Cand am timp si de obicei cand stau in baie joc sah pe telefon si mi-o iau rau de tot. Atata timp cat uit de alte lucruri e minunat. Seful meu e angajatorul pe care n-am crezut ca-l voi avea vreodata. Si uite ca s-a intamplat... dupa o luna aproape doua in care purtasem discutii. Dintr-un spirit tineresc incerc sa grabesc lucrurile desi stiu ca trebuie sa raman pe pozitii cu calmul unui veteran;din lipsa de experienta si din dorinta de a o castiga facand greseli.
luni, 2 noiembrie 2009
It's been a while in Cyprus
Au trecut 4 luni de cand sunt plecat si de cand n-am mai lasat o postare pe acest blog. Desi am vrut in nenumarate randuri sa fac asta ceva m-a impiedicat sau nu am avut timp sau am simtit ca nu e momentul. De cateva zile locuiesc intr-un nou apartament, mai exact in Nicosia. Locuiesc cu un ungur (David) care imi e si coleg de munca si cu o letonianca (Yvetta) care isi sarbatoreste ziua de nastere exact azi.
Well , prima zi in Cipru a fo si prima in care am vazut marea. Nimic special , nimic sublim, doar apa. Sarata. Am trait intr-un sat turistic timp de 3 luni cu doua fete si doi caini, per ansamblu. N-am suferit , n-am tras din greu ba mai mult timp de o luna si o jumatate nu am facut de cat sa ma plimb, sa ma intind la soare, sa citesc (am citit tot ce era in preajma). Am avut ocazia sa inot in ape adanci lucru pe care nu-l mai facusem si bineinteles sa inot in mare, mai degraba snorkeling. Daca cineva a vazut emisiunea de acuma cativa ani de pe televiziunile germane numita PEEP show in care erau aratate party-uri din insulele grecesti sau spaniole, cam acelasi lucru se intampla si aici. Femei multe, (rusoaice, britanice (englezoaice, irlandeze, scotiene), scandinave(suedeze, norvegiene, daneze, finlandeze) multe grase sau disproportionate sau pur si simplu blonde dar toate la fel de bate. Rupte de bete. De altfel la prima noastra iesire in square o englezoaica s-a aruncat direct in gunoiul din jurul pubelei ca apoi sa ne faca cu mana zambind parca oarba de bautura. Totul se rezuma la bautura , soare si combinatii rapide si sex (preferabil cu straini). Mi s-a intamplat si mie desi nu am incercat in nici un moment sa umblu dupa.. Pur si simplu a cazut asa ca.... m-am aplecat. Legat de mine pot sa zic ca am cunoscut o groaza de lume din diferite parti ale europei, cu unii tin legatura, cu unii ne-am promis ca ne vom vizita. Daca la inceput bautura mi se parea scumpa ,pe masura ce le amestecam, ajungeam sa beau 9 tipuri diferite de bauturi de la cidru, bere, cocktailuri si mix-drinks sau shots pana la apa cu lemon squash sau lime squash. Totul parea eftin si ... bun.. Nici nu stiu de care episod sa ma iau, de cel in care am pierdut tot cand cainele imi distrugea toate bunurile la cel in care am ajuns cu o poloneza la ea in hotel si am avut parte de noapte amuzanta sau la iesirile cu colegii de munca, betiile si pipele legale sau la episodul cu Peter, eu si austriecele. Toates duse. Cu sinceritate spun ca mi-e lene sa fiu sincer si sa povestesc pe indelete toate detaliile intamplarilor. Cel mai bun si mai pur lucru a fost sa intalnesc o cinefila indracita ca mine. I-am oferit cadou biletul de la Antichrist din cadrul TIFF 2009. Am petrecut doua zile frumoase povestind despre film, arta, filme chiar daca engleza ei a lasat de dorit, am avut rabdare si am vorbit molcom ca sa ma inteleaga. Ma privea cu incredere desi era putin abulica. Parca inainte sa plece se umpluse de curaj si pret de cateva conversatii vorbise o engleza generoasa. Eu de altfel vorbesc bine , mersi, cu mandrie ca toti mi-au observat calitatea aceasta. De altfel toti oamenii pe care i-am intalnit si i-am cunoscut m-au stimat intr-un oarecare fel si m-au ridicat in rang ca fiind bun, prea bun, istet, amuzant, plin de viata sau bun la asesat pe asternut. De la Simon din Liechtenstein am primit si un tricou cu Bob Marley fiindca devenisem intr-un foarte scurt timp frati spirituali. Cate si mai cate. Sandra, Serghei pictorul rus si casa lui si jeep-ul lui si portretele lui, Peter ,Naomi, Sam si Duncan cu chitarile lor si vocile lor, Simona colega slovaca cu visele ei, Yianis si Miros cu bataile lor, Adinca cu starile ei... multe dom'le. Nu stiu de ce sa mai leg asa ca o las pe altdata...
Well , prima zi in Cipru a fo si prima in care am vazut marea. Nimic special , nimic sublim, doar apa. Sarata. Am trait intr-un sat turistic timp de 3 luni cu doua fete si doi caini, per ansamblu. N-am suferit , n-am tras din greu ba mai mult timp de o luna si o jumatate nu am facut de cat sa ma plimb, sa ma intind la soare, sa citesc (am citit tot ce era in preajma). Am avut ocazia sa inot in ape adanci lucru pe care nu-l mai facusem si bineinteles sa inot in mare, mai degraba snorkeling. Daca cineva a vazut emisiunea de acuma cativa ani de pe televiziunile germane numita PEEP show in care erau aratate party-uri din insulele grecesti sau spaniole, cam acelasi lucru se intampla si aici. Femei multe, (rusoaice, britanice (englezoaice, irlandeze, scotiene), scandinave(suedeze, norvegiene, daneze, finlandeze) multe grase sau disproportionate sau pur si simplu blonde dar toate la fel de bate. Rupte de bete. De altfel la prima noastra iesire in square o englezoaica s-a aruncat direct in gunoiul din jurul pubelei ca apoi sa ne faca cu mana zambind parca oarba de bautura. Totul se rezuma la bautura , soare si combinatii rapide si sex (preferabil cu straini). Mi s-a intamplat si mie desi nu am incercat in nici un moment sa umblu dupa.. Pur si simplu a cazut asa ca.... m-am aplecat. Legat de mine pot sa zic ca am cunoscut o groaza de lume din diferite parti ale europei, cu unii tin legatura, cu unii ne-am promis ca ne vom vizita. Daca la inceput bautura mi se parea scumpa ,pe masura ce le amestecam, ajungeam sa beau 9 tipuri diferite de bauturi de la cidru, bere, cocktailuri si mix-drinks sau shots pana la apa cu lemon squash sau lime squash. Totul parea eftin si ... bun.. Nici nu stiu de care episod sa ma iau, de cel in care am pierdut tot cand cainele imi distrugea toate bunurile la cel in care am ajuns cu o poloneza la ea in hotel si am avut parte de noapte amuzanta sau la iesirile cu colegii de munca, betiile si pipele legale sau la episodul cu Peter, eu si austriecele. Toates duse. Cu sinceritate spun ca mi-e lene sa fiu sincer si sa povestesc pe indelete toate detaliile intamplarilor. Cel mai bun si mai pur lucru a fost sa intalnesc o cinefila indracita ca mine. I-am oferit cadou biletul de la Antichrist din cadrul TIFF 2009. Am petrecut doua zile frumoase povestind despre film, arta, filme chiar daca engleza ei a lasat de dorit, am avut rabdare si am vorbit molcom ca sa ma inteleaga. Ma privea cu incredere desi era putin abulica. Parca inainte sa plece se umpluse de curaj si pret de cateva conversatii vorbise o engleza generoasa. Eu de altfel vorbesc bine , mersi, cu mandrie ca toti mi-au observat calitatea aceasta. De altfel toti oamenii pe care i-am intalnit si i-am cunoscut m-au stimat intr-un oarecare fel si m-au ridicat in rang ca fiind bun, prea bun, istet, amuzant, plin de viata sau bun la asesat pe asternut. De la Simon din Liechtenstein am primit si un tricou cu Bob Marley fiindca devenisem intr-un foarte scurt timp frati spirituali. Cate si mai cate. Sandra, Serghei pictorul rus si casa lui si jeep-ul lui si portretele lui, Peter ,Naomi, Sam si Duncan cu chitarile lor si vocile lor, Simona colega slovaca cu visele ei, Yianis si Miros cu bataile lor, Adinca cu starile ei... multe dom'le. Nu stiu de ce sa mai leg asa ca o las pe altdata...
vineri, 3 iulie 2009
I salute u
O perioada tensionata ce a avut ca finalitate dobandirea titulaturii de inginer, cam asta e logline-ul vremii din urma. O vreme inchisa in munca si automatisme, somn si prea putin somn, matematica si principii. Dar n-am uitat ca iubesc. Daca ma mint, atunci sa inceapa ,minciuna.
Plec in insula pe-al carui nume il port; insula zeitei iubirii. Poate am sa invat sa mor. Din cate am auzit lectia asta se preda o singura data. N-as vrea sa lipsesc.
Daca pana nu de mult apreciam potentialul fiecarui om azi ma simt satul si plictisit. Pentru mine "cheap talk-ul" nu mai e la moda. Simt nevoia unui alt cantec. Vorba aia, sirenele nu au incotro.
....................................................................
Va salut,
Ing. Ciprian Pop
Plec in insula pe-al carui nume il port; insula zeitei iubirii. Poate am sa invat sa mor. Din cate am auzit lectia asta se preda o singura data. N-as vrea sa lipsesc.
Daca pana nu de mult apreciam potentialul fiecarui om azi ma simt satul si plictisit. Pentru mine "cheap talk-ul" nu mai e la moda. Simt nevoia unui alt cantec. Vorba aia, sirenele nu au incotro.
....................................................................
Va salut,
Ing. Ciprian Pop
joi, 11 iunie 2009
3rd base explanations
Tinde spre mineral, nu-si pierde caldura in pucioasele noptii, e plictisit, preferand de altfel the unconfortable silences nu fiindca n-ar avea multe lucruri de zis ci mai degraba fiindca si-ar dori sa aplice metoda nodului gordian trecand astfel peste etapele social acceptate al unei interactiuni intersexuale. Nu s-ar vrea complicat, nicidecum, dar interesul spre discutii frumos infiripate si dezvoltate e subminimal atata timp cat cei din jur casca a moarte si plictis. Ar fi putut sa inchida ochii si el ca o tarfa oarecare imaginandu-si pe altcineva, doar ca nu e genul. In fata geniului sensibil se simte gol ca un Adam proscris in cunoasterea lui. Chiar daca si-a asumat toata suferinta la modul christic intorcand cu calm de fiecare data si celalalt obraz de parca ar fi fost de-capitat(de- prefix numeral) n-a rezistat tentatiei de a o impartasi. Putin pe ici pe colo dar cu rusine, o rusine Adamica. Gesturile de afectiune involuntara, gen o mana aruncata pe ici pe acolo, o atingere subita i se par depasite,paradoxal, fiindca s-ar multumi sa se plimbe toata ziua cu mainile "involuntar" pe partile altora. Totusi, e teribil de afectat cand cineva il atinge in gesturi superficiale. Total deplasat. Priveste serios si se intreaba daca o fi avut vreo menire. Cand sexul e atat de ieftin, actul onaniei devine un lux personal. Cu rabdare isi accepta conditia de proaspat muritor, enervat totusi nu fiindca stie ca va trebui sa cam moara de multe ori de acuma inainte ci fiindca ultima moarte l-a trezit din spatiul oniric. Inselat de propria lui coasta si redus la o conditie mediocra de om care a iubit si va iubi probabil si mai departe, dar o astfel de iubire cu certitudine nu va dainui in afara existentei. Efeminat oarecum deplange cu empatie reflexia femeii. Putine oglinzi il mai pot oripila in asemenea hal. Reflecta chiar la dorinta de a mai cere inca o data sa i se ofere un mar. Un mar reversibil.
duminică, 7 iunie 2009
TIFF & co.
Am vazut nu mai putin de 10 filme in acest an la TIFF , recordul meu personal. Mi-am propus sa pastrez biletele ca un fel de amintire, fiind frumos inscriptionate cu numele proiectiei. Din numeroasele invitatii pe care le-am trimis in stanga si in dreapta, putine mi-au fost onorate conturand momentul de denial in care ma legan. De la o vreme trimiteam invitatii doar din curtoazie anticipand refuzul care devenise doar un cliseu ieftin al unui final de film. N-a fost nici o tragedie. Unele filme chiar se doreau a fi vizionate intr-un spatiu cat mai intim. Am inceput cu Voy a explotar un film mexican interesant, dezlanat ca si compozitie, adolescentin, naiv in care fuga si de-a v'ati ascunselea e cel mai frumos joc menit sa eludeze problemele de orice natura. A urmat cred Rumba o coproductie Franta-Belgia aproape mut, plin de gaguri chapliene sau stan-braniene cum vreti, un film ca o piesa de teatru, un manifest al vietii, fie ea avand si cea mai crunta soarta. Am ras de-am surzit. Dupa ce-am iesit de la Rumba si-am vazut vremea proasta de afara am hotarat sa raman si la urmatorul, film pe are il ratasem cu o seara in urma. Stranger than Paradise a lui Jarmusch, un film d'auteur a fost ceva nou pentru mine. Pastrand nota de indie, underground prezinta un paradis in destramare al unei societati ce se coaguleaza in jurul nimicului reprezentat de vietile de cacao al personajelor. Banalul e la el acasa, oameni care nu-si depasesc conditia si ca si consecinta paradisul nu li se releva in deplinatatea lui ci ramane un steril alb, un lac inghetat, o Florida exotica vanturoasa cu cheap motels gradata de alb-negrul screenului. Dar pana si in acel nimic miracole exista fie vorba de niste bani negri bagati in buzunar din confuzie sau curse de cai. Spre seara am zburat la Republica unde am vazut Involuntar (Suedia) un calup de povesti care isi despasesc conditia de scurt-metraje prin simplu fapt ca unele personaje au o conexiune. Un act involuntar semneaza fiecare poveste dar dupa cum zic prietenii cu care am vizionat filmul nu prezinta nici un interes. Impactul e minimal, redus la gesturi, in stilul acela nordic monoton, angoasant.
Hmm oare ce-a urmat. Da. Cred ca My Winnipeg. Un pseudo-documentar expus intr-un screen footage clasic asemeni filmelor mute. E delirant, obsesiv (dupa film iesi repetand un singur cuvant: Winnipeg) un monolog al autorului cu povesti superbe si imagini de arhiva a unui oras din care parca nu ai cum sa scapi odata ce a venit iarna. Poate daca iei trenul si speri sa nu adormi.
Seara, am luat iarasi drumul spre Republica, cu cateva retineri. Parca nu aveam chef. Dar dupa vizionarea filmului Anchetatorul mi-am multumit pentru rabdare. Un thriller unguresc cu un scenariu solid si un umor negru de toata frumusetea. Il declarasem cel mai bun film pana la acel moment. Cateva scene prezentate intr-o forma inedita (ex. in momentul in care Tibike incearca sa faca legatura intre suspecti toti sunt prezenti intr-o aula unde are loc un joc de acuzat/achitat sau cand completeaza un formular pentru o clinica oncologica si primeste raspunsul de la aceasta) . Un film care te prinde.
A urmat A complete history of my sexual failures, un documentar britanic plin de ironie si umor. Un film care merita sa-l ai ca tema de discutie la o bere menita sa starneasca o polemica intersexuala. Un film care m-a facut oarecum sa devin misogin in multe momente. Cert e ca femeile nu au buton de autodistrugere, instinctul isi pune amprenta si face din barbat singurul animal domestic condus de o rasa salbatica. Hihi.. Merita vazut acest film din numeroase perspective. Personal, reactia uneia din fostele prietene ale protagonsitului m-a marcat.
A urmat o zi de pauza, dupa care m-am delectat cu documentarul oscarizat Man on wire despre un om a carui soarta sigur n-a atarnat de un fir de ata paradoxal. E vorba despre Philippe Petit acrobatul care s-a plimbat pe o franghie intre cele doua turnuri ale WTC in 1974. Actiunea a necesitat o pregatire indelungata. E mesmerizing. Mi-am adus aminte de esecul meu din Padis cand nu reusisem sa-mi inving frica si sa trec un rau de munte peste un bustean, pe cand micul Petit se intindea de-a lungul pe sarma la 450 de m.
Machan. Filmul numarul 9 vizionat. Un film la care am plans si ras cu acelasi ochi in acelasi moment. Dupa ce iesisem de la proiectie simteam nevoia sa sun pe toata lumea sa povestesc acest film. A ramas totusi un deliciu personal si asa va ramane doar fiindca e un film bun. N-am sa zic mai multe despre acest film.
Dupa Machan am alergat la Muzeul de Arta la TiffLounge ca sa-l prind pe Andi Vasluianu unul din preferatii mei. Il vazusem si in fata la Republica in timp ce asteptam sa intru la Machan. Cu timiditate i-am adresat si eu o intrebare. A fost si ultima pentru el. N-a lipsit si replica Mariei Dinulescu care m-a sicanat cu faptul ca nu vazusem Cealalta Irina, film in care Vasluianu are un rol principal. Am plecat in camin transpirat si am savurat o portie de muzica balcanica in camin. Nu manele ci orchestra Transilvania care venise la cerintele unor baieti. Undeva la etajul 8, trompete, tobe, goarne... rupeau inimile proaspat absoventilor in stilul Kusturica. Timp de 10 minute. Vroiam sa ratez Antichristul pentru acel chef. Dar cum au plecat muzicantii am luat-o si eu spre Echinox.
La Echinox a fost prima proiectie din acest festival pe care am vazut-o in aer liber. Am stat pe jos lipit de zidul cladirii. Multicriticizatul Antichristul. Urmarisem Cannes-ul indirect si stiam valva care o crease acolo. Prologul filmului acompaniat de lascia ch'io pianga a lui handel in miscari vizualizate la cateva sute de fps-uri a fost unicul moment gustat cu placere. Ce-a urmat mi s-a parut in unele momente noimless (fara noima), sec, fara dozaje a momentelor cheie. Depresia se vindeca cu sex, mult sex, cu violenta, perversitate cu orice capabil sa provoace socuri. E un film plin de simboluri care ma pune la cautat, google'it, navigat si documentat.
Cam asta a fost Tiff-ul la un nivel micro lipsit de detalii. Si cate si mai cate.
Hmm oare ce-a urmat. Da. Cred ca My Winnipeg. Un pseudo-documentar expus intr-un screen footage clasic asemeni filmelor mute. E delirant, obsesiv (dupa film iesi repetand un singur cuvant: Winnipeg) un monolog al autorului cu povesti superbe si imagini de arhiva a unui oras din care parca nu ai cum sa scapi odata ce a venit iarna. Poate daca iei trenul si speri sa nu adormi.
Seara, am luat iarasi drumul spre Republica, cu cateva retineri. Parca nu aveam chef. Dar dupa vizionarea filmului Anchetatorul mi-am multumit pentru rabdare. Un thriller unguresc cu un scenariu solid si un umor negru de toata frumusetea. Il declarasem cel mai bun film pana la acel moment. Cateva scene prezentate intr-o forma inedita (ex. in momentul in care Tibike incearca sa faca legatura intre suspecti toti sunt prezenti intr-o aula unde are loc un joc de acuzat/achitat sau cand completeaza un formular pentru o clinica oncologica si primeste raspunsul de la aceasta) . Un film care te prinde.
A urmat A complete history of my sexual failures, un documentar britanic plin de ironie si umor. Un film care merita sa-l ai ca tema de discutie la o bere menita sa starneasca o polemica intersexuala. Un film care m-a facut oarecum sa devin misogin in multe momente. Cert e ca femeile nu au buton de autodistrugere, instinctul isi pune amprenta si face din barbat singurul animal domestic condus de o rasa salbatica. Hihi.. Merita vazut acest film din numeroase perspective. Personal, reactia uneia din fostele prietene ale protagonsitului m-a marcat.
A urmat o zi de pauza, dupa care m-am delectat cu documentarul oscarizat Man on wire despre un om a carui soarta sigur n-a atarnat de un fir de ata paradoxal. E vorba despre Philippe Petit acrobatul care s-a plimbat pe o franghie intre cele doua turnuri ale WTC in 1974. Actiunea a necesitat o pregatire indelungata. E mesmerizing. Mi-am adus aminte de esecul meu din Padis cand nu reusisem sa-mi inving frica si sa trec un rau de munte peste un bustean, pe cand micul Petit se intindea de-a lungul pe sarma la 450 de m.
Machan. Filmul numarul 9 vizionat. Un film la care am plans si ras cu acelasi ochi in acelasi moment. Dupa ce iesisem de la proiectie simteam nevoia sa sun pe toata lumea sa povestesc acest film. A ramas totusi un deliciu personal si asa va ramane doar fiindca e un film bun. N-am sa zic mai multe despre acest film.
Dupa Machan am alergat la Muzeul de Arta la TiffLounge ca sa-l prind pe Andi Vasluianu unul din preferatii mei. Il vazusem si in fata la Republica in timp ce asteptam sa intru la Machan. Cu timiditate i-am adresat si eu o intrebare. A fost si ultima pentru el. N-a lipsit si replica Mariei Dinulescu care m-a sicanat cu faptul ca nu vazusem Cealalta Irina, film in care Vasluianu are un rol principal. Am plecat in camin transpirat si am savurat o portie de muzica balcanica in camin. Nu manele ci orchestra Transilvania care venise la cerintele unor baieti. Undeva la etajul 8, trompete, tobe, goarne... rupeau inimile proaspat absoventilor in stilul Kusturica. Timp de 10 minute. Vroiam sa ratez Antichristul pentru acel chef. Dar cum au plecat muzicantii am luat-o si eu spre Echinox.
La Echinox a fost prima proiectie din acest festival pe care am vazut-o in aer liber. Am stat pe jos lipit de zidul cladirii. Multicriticizatul Antichristul. Urmarisem Cannes-ul indirect si stiam valva care o crease acolo. Prologul filmului acompaniat de lascia ch'io pianga a lui handel in miscari vizualizate la cateva sute de fps-uri a fost unicul moment gustat cu placere. Ce-a urmat mi s-a parut in unele momente noimless (fara noima), sec, fara dozaje a momentelor cheie. Depresia se vindeca cu sex, mult sex, cu violenta, perversitate cu orice capabil sa provoace socuri. E un film plin de simboluri care ma pune la cautat, google'it, navigat si documentat.
Cam asta a fost Tiff-ul la un nivel micro lipsit de detalii. Si cate si mai cate.
vineri, 15 mai 2009
Joburi in Romania
In vinerea dinaintea Pastelor primisem un telefon in care eram invitat la un interviu pentru un job. Am incercat sa aman intalnirea dar la insistentele lor am acceptat sa ma intalnesc in acea zi. Discutii, bla bla stabilisem sa fac un training care dura o luna sau poate mai putin. Posibilitatea de a avea un salar ca cel pe care il pretindeam ma motivase. Trainingul n-a fost de fapt training fiindca nu ma indruma nimeni si eu din spirit de autoeducare am zis ca probabil se asteapta sa fac totul transcendent. Poate exagerez dar cert e ca totul mi s-a parut destul de livid si innapropiate. Dupa 3 saptamani de "training" in care eu ma jucam cu acel soft care de altfel nu ma pusese deloc in dificultate m-am trezit spre seara cu un mail pe care am sa-l postez mai jos.
Buna Ciprian,
Iti multumesc pentru participare.
Mult succes in continuare.
Marinela Ciorca
Wow. Acest dezinteres m-a frapat. Fara motive , fara discutii, fara explicatii de parca eu as fi cautat sa iau jobu si nu iei sa angajeze. Feedback-ul meu a sunat ceva de genu.
Buna ,
Multumesc pentru oportunitatea acordata. Not. Cred ca ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume fiindca ceea ce numiti "training" nu reprezinta activitatea definita de termen. Ca sa fie mai clara precizarea mea, a spune "training" activitatii pe care eu am desfasurat-o in cadrul firmei defineste acelasi spirit ieftin ca atunci cand spuneti ca unitatea voastra de productie e in Romania. Chinezarie. Acest termen se potriveste mai bine in detrimentul asa zisului "training" desi imi pare rau ca trebuie sa recunosc asta.
P.S: Dario, nu o lua personal, mesajul se adreseaza spiritului firmei. Daca exista.
Ah. Imi aduc aminte si de primul mail pe care il primisem. Doua randuri pline de greseli ortografice. Ar fi trebuit sa interpretez mai bine acele greseli nu ? Am boldat greselile. Obvious.
Buna Ciprian,
iti comunic ca am decis sa intrerupem trainingul nostru.
Iti multumesc pentru participare.
Mult succes in continuare.
Marinela Ciorca
Wow. Acest dezinteres m-a frapat. Fara motive , fara discutii, fara explicatii de parca eu as fi cautat sa iau jobu si nu iei sa angajeze. Feedback-ul meu a sunat ceva de genu.
Buna ,
Multumesc pentru oportunitatea acordata. Not. Cred ca ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume fiindca ceea ce numiti "training" nu reprezinta activitatea definita de termen. Ca sa fie mai clara precizarea mea, a spune "training" activitatii pe care eu am desfasurat-o in cadrul firmei defineste acelasi spirit ieftin ca atunci cand spuneti ca unitatea voastra de productie e in Romania. Chinezarie. Acest termen se potriveste mai bine in detrimentul asa zisului "training" desi imi pare rau ca trebuie sa recunosc asta.
P.S: Dario, nu o lua personal, mesajul se adreseaza spiritului firmei. Daca exista.
Ah. Imi aduc aminte si de primul mail pe care il primisem. Doua randuri pline de greseli ortografice. Ar fi trebuit sa interpretez mai bine acele greseli nu ? Am boldat greselile. Obvious.
Buna ziua,
La aceasta adresa te rugam sa ne trimiti feedback-ul tau in cazul in care esti interesata in continuare de traningul pe care il oferim.
Marinela Ciorca
"Oferim" nu e o greseala ortografica, stiu. Vroiam sa scot in evidenta oportunitatea. Wow. Ei au oferit, eu am acceptat. Asteptarile mele erau altele. In alta ordine de idei, experienta o consider una necesara si demna de povestit, fiindca sigur multi dintre voi va veti intalni cu astfel de situatii.
www.exella.eu - acesta este site-ul oficial al firmei. Nu va lasati inselati de aparente. Hihi. Nus asa de pro.
P.S : Consider ca nu am descris cel mai bine situatia. Cand ne vedem am sa ma fac mai clar.
duminică, 10 mai 2009
Epifanie
Diagramele. Cata voluptate in formele lor. Le cunoscusem aseara. Ce-i drept ca nu-mi starnisera interesul initial. M-am apropiat de ele doar sa ascult povestea sosetelor ramase fara pereche. Multe la numar si neimputite. Cica, ferice de cele purtate in circumstantele in care cealalta ii e straina. Macar apuca sa se imputeasca, si nu oricum ci impreuna. Putine la numar si imputite. Le-am zis, "dati-mi voie sa interpretez". " Desigur, priveste-ne", mi-au raspuns. Kinky. Nu-mi mai luasem ochii de pe ele toate noaptea. Ma si prezentasem in cele din urma. " Sunt Marcel si imi place ce faceti ". Cu priviri reci s-au apropiat si mi-au pipait fesele. M-am facut ca nu vad. "Mneom Mnam, fese paroase". M-am facut ca n-aud. Intr-o nanoclipa ma trezisem cu un deget in gura. Isi facuse intrarea senzual lasandu-si greutatea pe buza de jos. N-am stat sa gust. Ma simteam ca un peste cu carligu' in branhii. Imi masa obrazul pe interior scrijelind. La exterior parul proaspat ras era erect. Cel putin asta era senzatia. Si-a scos degetul pipaind cu unghia buza de sus si pe urma s-a uitat mirata sub unghie. Observasem ca si celelalte unghii erau la fel de murdare afisand acelasi tesut rosiatic proptit sub ele. " Esti genul nostru". Cealalta nu se oprise in tot acest timp. Fesele-mi erau trasee montane. Urca, cobora, cand alergand cand cu pas apasat. "Ploua" au inceput sa strige. Eu radeam fiindca nu vedeam,nu simteam si nici macar nu auzeam picurii. Indoielnic am zis " Ploaie ? ". Gresisem intreband. Au inceput sa ma scuipe din cap pana in picioare. Cata vibratie. A fost doar un leitmotiv sa ma lase fara vestimentatie. Intrasem in hipotermie. Tremuram tot cautand caldura. " Nu ma mai lingeti ca mor de frig". " Frecati-ma", le-am cerut in schimb. Zis si facut. Conduceam jocul ca un adevarat numar 10. Ne pasam , ne driblam. Nimeni nu rata. Incepusem sa si cantam ecouri in crescendo. "Gem,Gem,Gem". Apoi s-a facut o liniste tumultoasa. Ne-am asezat pe spate privind in gol. Ne imputisem ca niste sosete. Impreuna.
vineri, 8 mai 2009
Test
Decizii ? Le-am luat; emise si arondate momentelor. Dovezi ? Gata anesteziate pregatite pentru chirurgie plastica. Aha. Prea putine. Ba deloc. Pareri ? De bine ? De rau ? Alege tu. Eu n-am nici una. Parere ? Nu, placere. Ai ? Dai ? Dau, dar raman fara ea. Singur ? Nu singur, doar cu gandu'. Cu gandul ca se va simti datoare. Deci te astepti ! Astept. Putin. Poate un pic mai mult. Toata lumea asteapta. Dorinte ? Cat incape, daca pot le mai si indes. Daca vrei, sigur te doare. De la dorinte ? Nu...doare asa ca vrei tu. Sfarc. Ala nu doare. Da, dar ti-l doresti ! Vreau. Arghh. Nu mai.Gata. Nici o speranta. Speranta ?! In cutia de langa. N-o deschide. Poate se sufoca. Asa premeditat ? E crima. Mia culpa. A cata o fi, oricum ? Cin' le numara. E efemera. Vinovatia ? Pana si aia. Se usuca. Ca o muscata. Remusca. Care ? Cea din colt. Sa stii ca nu e de vanzare. Sincer, as cumpara-o doar ca sa nu si-o permita altii. Sa ne intoarcem. N-avem cheie. Si daca ne intoarcem nu mai moare. Firesc. Mai dureaza. Chestie de principiu. Principii ? Cred ca sunt si martore si ucigase. Da , in cazul de fata. Ce-mi place mie e ca nu lasa urma pe victima. Curate clor. In schimb pe ele raman urme. Extrudate si reci ca roca. Orice zgarietura provocata de ele duce la septicemie. Crunt. Deci ?
marți, 31 martie 2009
Stiri fulger a.k.a Stiati ca...
Stiati ca ?
- in ultimii ani s-au pompat 800 de milioane de euro in Romania pentru integrarea sociala a comunitatii rrome (cati pt romani ?)
- din 2006 teoria evolutionista nu se mai preda in scolile romanesti
- radiolui i-a trebuit 38 de ani sa ajunga la o audienta de 50 de milioane, tv-ului 13 ani, internetului 4 ani, ipod-ului 3 ani, Facebook-ului 2 ani
- pana in 2013 se va dezvolta un computer la fel de complex ca si creierul uman
- teoria evolutionista nu explica formarea sistemelor complexe si ireductibile cum ar fi ochiu, sistemul de coagulare a sangelui, sistemul de transfer vezicular, sistemul de replicare ADN, placenta
- controland inmultirea celulelor canceroase prelungim viata drastic (parerea mea bazata pe lipsa de cunostinta)
- delusion of reprieve e o stare psihologica caracterizata prin speranta pana in ultima clipa ca vei fi salvat sau vei supravietui desi esti pe duca
- cel mai cautate joburi in prezent nu existau cu 5 ani in urma
- cautam solutii pentru probleme care inca nu exista
- 25 % din populatia Indiei cu IQ peste medie depaseste populatia SUA
- India va depasi curand China ca populatie
- sunt specii de soparle care se inmultesc asexuat masculii disparand de multa vreme
(asa se va intampla cand vor disparea si barbatii- lucru cert)
- nivelul de informatii oferit de un saptamanal de New York Times depaseste nivelul de informatie cu care s-ar fi intalnit un om in intreaga lui viata in secolul 18
- la munca colegii imi spun Flaubert sau Woody Allen (lui Bogdan ii ziceau Balzac- si acuma va intrebati who the fuck is Bogdan- Bogdan are o replica celebra : " Ma simt ca in Kafka, nu inteleg nimic" )
- sunt single
- acest text l-am rescris fiindca l-am sters din greseala
- celalalt avea mult mai multe informatii
http://www.220.ro/gR8hAet2yk/Stiai-Ca
- in ultimii ani s-au pompat 800 de milioane de euro in Romania pentru integrarea sociala a comunitatii rrome (cati pt romani ?)
- din 2006 teoria evolutionista nu se mai preda in scolile romanesti
- radiolui i-a trebuit 38 de ani sa ajunga la o audienta de 50 de milioane, tv-ului 13 ani, internetului 4 ani, ipod-ului 3 ani, Facebook-ului 2 ani
- pana in 2013 se va dezvolta un computer la fel de complex ca si creierul uman
- teoria evolutionista nu explica formarea sistemelor complexe si ireductibile cum ar fi ochiu, sistemul de coagulare a sangelui, sistemul de transfer vezicular, sistemul de replicare ADN, placenta
- controland inmultirea celulelor canceroase prelungim viata drastic (parerea mea bazata pe lipsa de cunostinta)
- delusion of reprieve e o stare psihologica caracterizata prin speranta pana in ultima clipa ca vei fi salvat sau vei supravietui desi esti pe duca
- cel mai cautate joburi in prezent nu existau cu 5 ani in urma
- cautam solutii pentru probleme care inca nu exista
- 25 % din populatia Indiei cu IQ peste medie depaseste populatia SUA
- India va depasi curand China ca populatie
- sunt specii de soparle care se inmultesc asexuat masculii disparand de multa vreme
(asa se va intampla cand vor disparea si barbatii- lucru cert)
- nivelul de informatii oferit de un saptamanal de New York Times depaseste nivelul de informatie cu care s-ar fi intalnit un om in intreaga lui viata in secolul 18
- la munca colegii imi spun Flaubert sau Woody Allen (lui Bogdan ii ziceau Balzac- si acuma va intrebati who the fuck is Bogdan- Bogdan are o replica celebra : " Ma simt ca in Kafka, nu inteleg nimic" )
- sunt single
- acest text l-am rescris fiindca l-am sters din greseala
- celalalt avea mult mai multe informatii
http://www.220.ro/gR8hAet2yk/Stiai-Ca
duminică, 29 martie 2009
Visul sau Uitarea de sine
Un om pe care nu-l cunosc(cel mai probabil casatorit) coleg de breasla intr-un joc pe net a zis asa:" Nu poti sta in calea fericirii cuiva" "E o lectie de viata.. chiar daca ai invatat-o the hardest way". Nimic mai mult. Aparent arata a cliseu dar claritatea acestor vorbe in contextul in care nu afirmasem decat ca pusesem punct unei relatii si motivul pentru care se sfarsise, antagonizand intr-un joc ironic afirmatia unui alt user care tocmai isi anuntase virtual viitoarea casatorie, s-a infipt in mine ca un imbold al resemnarii. In momentul de fata ma aflu undeva deasupra norilor asteptand caderea si contempland albastrul datator de tabule-rasiene. S-ar putea sa nu se intample deloc. O fi caderea doar trezirea din vis.
" Cateodata simt ca parca traiesc un vis" spuneam. Tocmai gasisem amorul intruchipat dintr-o coasta a constiintei mele. Simteam ca pot da totul ca si in momentele dinaintea mortii. Cu orgoliu spun ca am iubit pana la capat si sporadice au fost momentele cand m-am indoit de asta. Altadata blamam destinul harazit si nereficirea adusa dar acum sunt perfect lucid si nu pot decat sa-mi admir stoicitatea. Mi-am zis in acele clipe de indoiala ca daca n-o fi , voi reusi sa aduc fericirea altcuiva si implicit a mea, si-o voi face-o asemeni unui condamnat incarcerat in mrejele voluptatii. It's all about giving and not looking back. Poate gresesc cand spun ca gresesc cei care cred ca dragostea e un fruct de sezon pe care il cresti, il culegi si-l consumi. Traim intr-o societate de consum si am ajuns sa ne consumam excesiv si sentimentele. Liberalismul meu simte in cazul de fata si necesitatea conservarii.
Era ciudat cum acest vis s-a conturat de parca transcese din multiplele idei ale ratiunii si a pus bazele unui ADEVAR: ca sunt capabil sa iubesc intru totul pe cineva. Ce bine s-a simtit (chiar si acum cand scriu cu lacrimi). Imi rezerv speranta ca pot in continuare sa fac asta (nu stiu de ce dar am impresia ca sunt bun la asta desi ironic sau/si paradoxal s-a terminat cu ea). Mi-ar fi atat de usor sa incep sa-i zgudui convingerile si sa fac tot felul de acuzatii doar ca sa-mi impartasesc suferinta ca sa fiu sigur ca si ea e sub efectul sevrajului. Mneah. Intr-un vis nu suntem constienti (asta spun cercetatorii) asa ca odata trezit nu-mi ramane decat sa ma interoghez. Natura acestui vis adevarat s-a dovedit a fi falsa in cele din urma.
Ii spun vis fiindca a fost mai presus de orice stare empirica. Ii spun vis fiindca sunt dezorientat. Ii spun vis fiindca s-a terminat. Ii spun vis fiindca fiindca eu am crezut si ea nu.
O fi acest text lamentabil pentru unii, eu unul il declar o dovada a iubirii. Merita sa o faci. Nu fugiti. Nu cautati subterfugii, nu va ascundeti. Nu e tarziu si nu e nici timp.
" Cateodata simt ca parca traiesc un vis" spuneam. Tocmai gasisem amorul intruchipat dintr-o coasta a constiintei mele. Simteam ca pot da totul ca si in momentele dinaintea mortii. Cu orgoliu spun ca am iubit pana la capat si sporadice au fost momentele cand m-am indoit de asta. Altadata blamam destinul harazit si nereficirea adusa dar acum sunt perfect lucid si nu pot decat sa-mi admir stoicitatea. Mi-am zis in acele clipe de indoiala ca daca n-o fi , voi reusi sa aduc fericirea altcuiva si implicit a mea, si-o voi face-o asemeni unui condamnat incarcerat in mrejele voluptatii. It's all about giving and not looking back. Poate gresesc cand spun ca gresesc cei care cred ca dragostea e un fruct de sezon pe care il cresti, il culegi si-l consumi. Traim intr-o societate de consum si am ajuns sa ne consumam excesiv si sentimentele. Liberalismul meu simte in cazul de fata si necesitatea conservarii.
Era ciudat cum acest vis s-a conturat de parca transcese din multiplele idei ale ratiunii si a pus bazele unui ADEVAR: ca sunt capabil sa iubesc intru totul pe cineva. Ce bine s-a simtit (chiar si acum cand scriu cu lacrimi). Imi rezerv speranta ca pot in continuare sa fac asta (nu stiu de ce dar am impresia ca sunt bun la asta desi ironic sau/si paradoxal s-a terminat cu ea). Mi-ar fi atat de usor sa incep sa-i zgudui convingerile si sa fac tot felul de acuzatii doar ca sa-mi impartasesc suferinta ca sa fiu sigur ca si ea e sub efectul sevrajului. Mneah. Intr-un vis nu suntem constienti (asta spun cercetatorii) asa ca odata trezit nu-mi ramane decat sa ma interoghez. Natura acestui vis adevarat s-a dovedit a fi falsa in cele din urma.
Ii spun vis fiindca a fost mai presus de orice stare empirica. Ii spun vis fiindca sunt dezorientat. Ii spun vis fiindca s-a terminat. Ii spun vis fiindca fiindca eu am crezut si ea nu.
O fi acest text lamentabil pentru unii, eu unul il declar o dovada a iubirii. Merita sa o faci. Nu fugiti. Nu cautati subterfugii, nu va ascundeti. Nu e tarziu si nu e nici timp.
luni, 9 martie 2009
Daily Stuff- Telegrama
Am un prof, ma rog doctorand, care ma crede un idiot. Fiecare raspuns pe care il dau alimenteaza alte intrebari, de obicei legate de cultura generala inginereasca. De ex. vorbesc de duritatea materialelor si el ma intreaba in ce se masoara duritatea si tot asa. Cu fler ma fac ca habar n-am ca pe urma sa revin cu un raspuns fulger. Ma simt ca in liceu.
Mi-am gasit si un job. Initial nu mi-a suras ideea. Acum a inceput sa-mi placa. Din 3 ore de munca asidua transpir doar vreo 20-30 de minute.
Un coleg de facultate mi-a povestit de seara trecuta cand a iesit intr-un club. Vazuse fete care isi confectionasera fusta, decolteu si ciorapi, toate dintr-o batista de bumbac. Atmosfera a fost incinsa. Daca unii erau pe jos incercand sa haleasca si ultima bucata de aer curat, ele erau la inaltime.
Ma plictisesc scriind textul asta. Sunt prea introspectiv.
Apropo, am descoperit un joc interesant. E de tip MMORG. Pe erepublik.com. Pentru cei cu imaginatie, strategie si lipsa de timp (nu e dedicat lenesilor). Acest joc nu provoaca dependenta. Cel putin in prima luna. Eu personal sunt in ziua 20.
Mi-am gasit si un job. Initial nu mi-a suras ideea. Acum a inceput sa-mi placa. Din 3 ore de munca asidua transpir doar vreo 20-30 de minute.
Un coleg de facultate mi-a povestit de seara trecuta cand a iesit intr-un club. Vazuse fete care isi confectionasera fusta, decolteu si ciorapi, toate dintr-o batista de bumbac. Atmosfera a fost incinsa. Daca unii erau pe jos incercand sa haleasca si ultima bucata de aer curat, ele erau la inaltime.
Ma plictisesc scriind textul asta. Sunt prea introspectiv.
Apropo, am descoperit un joc interesant. E de tip MMORG. Pe erepublik.com. Pentru cei cu imaginatie, strategie si lipsa de timp (nu e dedicat lenesilor). Acest joc nu provoaca dependenta. Cel putin in prima luna. Eu personal sunt in ziua 20.
duminică, 8 martie 2009
Tabula Rasa
Nici acuma cand scriu acest text nu prea am mare lucru in cap sau am prea multe si nu stiu ce sa aleg. In ultima vreme am citit mai mult decat o fac de obicei exceptand ziarele si site-urile. Am trecut in revista primul volum din fratii Karamazov, am rasfoit Nietzsche (care m-a surprins), Smulgatorul de inimi al lui Boris Vian, Etica lui Spinoza(care e mai greu de rumegat si o continuu incet si sigur) si "Man's searching for meaning" al lui Victor E. Frankl(care am recitit-o fiindca nu o terminasem initial). Frankl ii citeaza pe parcursul operei pe Nietzsche ("He who has a WHY to live can bear with any HOW), practic acest citat inglobeaza ideologia lui Frankl, pe Spinoza ("But everything great is just as difficult to realize as it is rare to find ") , pe Dostoievski ("There is one thing that I dread: not to be worthy of my sufferings"). Cartea lui Frankl o recomand tuturor si cred ca unora va reprezenta o revelatie. Citatul care mi-a placut mie este :" The more one forgets himself - by giving himself to a cause to serve or another person to love - the more human he is and the more actualizes himself". De ce m-a surprins Nietzsche ? Fiindca in momentul in care vorbea despre invatamantul superior din Germania de la sfarsitul sec.XIX mi se parea ca vorbeste despre invatamantul superior din Romania zilelor noastre. Practic studiile superioare nu mai oglindesc intelectualitatea, sclipirile ci massele al caror scop nu e decat sa-si gaseasca o utilitate in cadrul statului. Si asta se intampla, nu ? " Tre sa avem o facultate ca daca nu, nimeni nu te angajeaza". Iara, ideea preconceputa ca un om isi rateaza viata daca la 22-23 de ani nu-si termina facultatea e de-a dreptul hilara. De parca eu stiam in momentul in care m-am inscris la facultate ca asta e ceea ce imi doresc. NOT. Nici acum nu sunt sigur de ceea ce vreau, dar cred ca sunt pe drumul cel bun.
vineri, 23 ianuarie 2009
Contest
A few weeks ago, a friend told me about an international radio playwriting competition. The contest started last autumn and it's open until march 31st. After hazardous confrontations with myself i said why not, let's try and write 50-60 pages of pure scenic acts. I can do that. I see it like an exercise. What you'll about yo read next are the first three pages.
ACT ONE
SCENE 1
A room with a bed next to the wall with a big window. Puddle and Mud are sleeping. Max is next to the window.
SFX: The sound of someone trying to press the latch several times and then the blanket trembling.
MUD (under the blanket): There's somebody at the door… Puddle.
PUDDLE(half asleep) : It's just the dog. Dad's taking him out. Bet it's 6:30.
MUD: What if it's your dad ? Or maybe the dog opens the door and your dad comes and
get him… and see us ?
PUDDLE: He never enters my room. You know that. But if… just stay under and I'll cover
you. Like always. Let's just sleep for a little while.
SFX: dog barking. Puddle moans.
PUDDLE(excited): Hmm. Like it downstairs, uhh ?
MUD(kissing) : It's a doglife. Licking, biting, smelling.
PUDDLE (moaning): Hmmm. Driveling.
MUD(under the blanket): You're delicious.
SFX: dog barking and the sound of a chain leash
SFX: sound of a door closing, sound of a door gate closing.
PUDDLE: Dad's getting out. Get under.
MUD: I am under. The blanket is to small. My back is out. Hope he's not looking in..
PUDDLE: He is gone.(pause) He'll be back in a half hour.
MUD: You know what is the difference between a human
wedding and a dog one ?
PUDDLE(first thing in mind): They don't have a bachelor party ?
MUD:(theorizing) At a dog wedding everyone gets the bride but at a human wedding only the groom gets her.
PUDDLE: Then a dog wedding is a regular bachelor party. (pause) What about the one who gets stuck-in .. you know.. penis captivus..
MUD:(amused) I think that's when the bride made her choice.
PUDDLE: Do you think she made the right choice ?
MUD: Do you think you made the right choice ?
PUDDLE: Are you calling me a bitch ?
MUD: I'm kidding…(ouch)... I think she made the right choice even he's an ugly dirty small dog who hardly reaches her…
PUDDLE: There is no reason in love.
MUD. It's all about the instincts. (pause)
PUDDLE: Do you love me ? (sadly) I know you don't.
MUD: I'm irrational.
PUDDLE: So you do ?
MUD: I mean you're a wonderful person, smart, hot (tickles Puddle), very hot. Last month we made sex .., love, 32 times. And a month had only 30 days. You covered my body with yours, spent many hours together, wrote me phone messages in spanish telling me how great I made you feel last night, and that Spanish I understood. You helped me since I had a fight with my parents and most of all you help me with my writings. I have all my reasons.
PUDDLE: So you don't.
MUD: That's why I'm irrational.(hope) But in time…
PUDDLE: I don't know. You keep telling me this… but you're not able to hold my hand down the street, or to tell things about you; how you feel about certain things. You are not opened to me at all.
MUD: I'm open. Open as the eyes of a maki.
PUDDLE : All I want to do is be on your side and help you.
MUD: But you are doing that.
PUDDLE: Then, it is so hard to tell me you love me ?
MUD : I worship you. Rrrrrr.
PUDDLE: No. You don't. I think we should loose it for a while.
MUD: But I want you. I need you.
PUDDLE: But you don't love me.
MUD: Time will decide.
PUDDLE: You will decide, Mud. Hope you'll make it soon.
MUD: Do you love, me ?
PUDDLE (sigh): I could do it if you let me. Just let me. I don't want to end up like my parents, to see you go out with the dog every morning instead of being next to me, embraced, under the warm blanket. I'm not thinking of you as the person which I'll spend my days with, but I can't live like this, without hope. Between us there's no hope. Not like this.(pause) College will be over soon. What then ? You'll go home and forget me till autumn.
MUD: I won't go home. It's the last place I'd go. I'll find something, get a summer job, find somewhere to stay, till autumn comes.
PUDDLE: I could speak with my parents to rent you a room.
MUD: Your room.
PUDDLE: In your dreams.
MUD: All my dreams are placed in this room.
PUDDLE: Let me guess. In all I appear naked..
MUD: Yeah..
PUDDLE (vicious):… a slave of lust and passion linked to your body..
MUD: Yeah..
PUDDLE : ..giving you waves of besos (kisses) making you sigh at every touch until you choke in pleasure.
MUD: Yeah.
PUDDLE: Not anymore.
MUD:(angry) Just because I can't say those two damn words.
PUDDLE : Just because you don't feel those two.
MUD : It's not that easy.
PUDDLE: Who said it would be ?
MUD: Why all these pressure, then.
PUDDLE: Who is pressing you ?
MUD: You, by making me say things I feel.
PUDDLE: And what's wrong in saying things you feel. At least to me.
MUD : Because I don't want to reason about how I feel. Telling you things makes me tell me things. Look, the fact that I'm here means that I wouldn't be anywhere else. Or with somebody else.
PUDDLE: Really ?
MUD: Absolutely.(pause)
PUDDLE: I guess it's a good start.
MUD: Come on. Let's do it right now. Before …ze germans come… I mean your father comes. (apologizing) Just remembered a movie line.
PUDDLE: No. These movie does not have a happy ending.
MUD: (persuasive) "End" me and I'll be happy.
PUDDLE: How selfish. Only thinking about yourself
MUD: Not at all. Yours will be a blockbuster. Like last night. Remember last night ?
PUDDLE: Hmmm. .. I can't.
MUD: Yes you can. You want to.
PUDDLE No, you want me to want.(pause) I want to stop. But I can't. Arghh.
MUD: Listen to your heart.
PUDDLE: Better listen to the others. My heart don't wants you like this. Why did you stopped ?
MUD: If your heart doesn't want me, then…
PUDDLE: Don't tell me you can't do it.
MUD: I can't do it.
PUDDLE: Why not ?
MUD: Because of your heart.
PUDDLE: What about my heart ?
MUD: If I cant hear her beating I can't do it.
PUDDLE: What do you want me to do ? Make to laps around the room ?
MUD: Not like that.
PUDDLE: Like what then ?
MUD: Like when your pupil are beating along her rhythm, and your gasp trembles your body.
PUDDLE: And when did you see that ?
MUD : Every time you wanted me.
PUDDLE: But look in my eyes now. There enormous.
MUD: But you're not gasping.
PUDDLE: So, I guess you don't want me then.
MUD: I guess we should skip prelude, your father is about to come back.
ACT ONE
SCENE 1
A room with a bed next to the wall with a big window. Puddle and Mud are sleeping. Max is next to the window.
SFX: The sound of someone trying to press the latch several times and then the blanket trembling.
MUD (under the blanket): There's somebody at the door… Puddle.
PUDDLE(half asleep) : It's just the dog. Dad's taking him out. Bet it's 6:30.
MUD: What if it's your dad ? Or maybe the dog opens the door and your dad comes and
get him… and see us ?
PUDDLE: He never enters my room. You know that. But if… just stay under and I'll cover
you. Like always. Let's just sleep for a little while.
SFX: dog barking. Puddle moans.
PUDDLE(excited): Hmm. Like it downstairs, uhh ?
MUD(kissing) : It's a doglife. Licking, biting, smelling.
PUDDLE (moaning): Hmmm. Driveling.
MUD(under the blanket): You're delicious.
SFX: dog barking and the sound of a chain leash
SFX: sound of a door closing, sound of a door gate closing.
PUDDLE: Dad's getting out. Get under.
MUD: I am under. The blanket is to small. My back is out. Hope he's not looking in..
PUDDLE: He is gone.(pause) He'll be back in a half hour.
MUD: You know what is the difference between a human
wedding and a dog one ?
PUDDLE(first thing in mind): They don't have a bachelor party ?
MUD:(theorizing) At a dog wedding everyone gets the bride but at a human wedding only the groom gets her.
PUDDLE: Then a dog wedding is a regular bachelor party. (pause) What about the one who gets stuck-in .. you know.. penis captivus..
MUD:(amused) I think that's when the bride made her choice.
PUDDLE: Do you think she made the right choice ?
MUD: Do you think you made the right choice ?
PUDDLE: Are you calling me a bitch ?
MUD: I'm kidding…(ouch)... I think she made the right choice even he's an ugly dirty small dog who hardly reaches her…
PUDDLE: There is no reason in love.
MUD. It's all about the instincts. (pause)
PUDDLE: Do you love me ? (sadly) I know you don't.
MUD: I'm irrational.
PUDDLE: So you do ?
MUD: I mean you're a wonderful person, smart, hot (tickles Puddle), very hot. Last month we made sex .., love, 32 times. And a month had only 30 days. You covered my body with yours, spent many hours together, wrote me phone messages in spanish telling me how great I made you feel last night, and that Spanish I understood. You helped me since I had a fight with my parents and most of all you help me with my writings. I have all my reasons.
PUDDLE: So you don't.
MUD: That's why I'm irrational.(hope) But in time…
PUDDLE: I don't know. You keep telling me this… but you're not able to hold my hand down the street, or to tell things about you; how you feel about certain things. You are not opened to me at all.
MUD: I'm open. Open as the eyes of a maki.
PUDDLE : All I want to do is be on your side and help you.
MUD: But you are doing that.
PUDDLE: Then, it is so hard to tell me you love me ?
MUD : I worship you. Rrrrrr.
PUDDLE: No. You don't. I think we should loose it for a while.
MUD: But I want you. I need you.
PUDDLE: But you don't love me.
MUD: Time will decide.
PUDDLE: You will decide, Mud. Hope you'll make it soon.
MUD: Do you love, me ?
PUDDLE (sigh): I could do it if you let me. Just let me. I don't want to end up like my parents, to see you go out with the dog every morning instead of being next to me, embraced, under the warm blanket. I'm not thinking of you as the person which I'll spend my days with, but I can't live like this, without hope. Between us there's no hope. Not like this.(pause) College will be over soon. What then ? You'll go home and forget me till autumn.
MUD: I won't go home. It's the last place I'd go. I'll find something, get a summer job, find somewhere to stay, till autumn comes.
PUDDLE: I could speak with my parents to rent you a room.
MUD: Your room.
PUDDLE: In your dreams.
MUD: All my dreams are placed in this room.
PUDDLE: Let me guess. In all I appear naked..
MUD: Yeah..
PUDDLE (vicious):… a slave of lust and passion linked to your body..
MUD: Yeah..
PUDDLE : ..giving you waves of besos (kisses) making you sigh at every touch until you choke in pleasure.
MUD: Yeah.
PUDDLE: Not anymore.
MUD:(angry) Just because I can't say those two damn words.
PUDDLE : Just because you don't feel those two.
MUD : It's not that easy.
PUDDLE: Who said it would be ?
MUD: Why all these pressure, then.
PUDDLE: Who is pressing you ?
MUD: You, by making me say things I feel.
PUDDLE: And what's wrong in saying things you feel. At least to me.
MUD : Because I don't want to reason about how I feel. Telling you things makes me tell me things. Look, the fact that I'm here means that I wouldn't be anywhere else. Or with somebody else.
PUDDLE: Really ?
MUD: Absolutely.(pause)
PUDDLE: I guess it's a good start.
MUD: Come on. Let's do it right now. Before …ze germans come… I mean your father comes. (apologizing) Just remembered a movie line.
PUDDLE: No. These movie does not have a happy ending.
MUD: (persuasive) "End" me and I'll be happy.
PUDDLE: How selfish. Only thinking about yourself
MUD: Not at all. Yours will be a blockbuster. Like last night. Remember last night ?
PUDDLE: Hmmm. .. I can't.
MUD: Yes you can. You want to.
PUDDLE No, you want me to want.(pause) I want to stop. But I can't. Arghh.
MUD: Listen to your heart.
PUDDLE: Better listen to the others. My heart don't wants you like this. Why did you stopped ?
MUD: If your heart doesn't want me, then…
PUDDLE: Don't tell me you can't do it.
MUD: I can't do it.
PUDDLE: Why not ?
MUD: Because of your heart.
PUDDLE: What about my heart ?
MUD: If I cant hear her beating I can't do it.
PUDDLE: What do you want me to do ? Make to laps around the room ?
MUD: Not like that.
PUDDLE: Like what then ?
MUD: Like when your pupil are beating along her rhythm, and your gasp trembles your body.
PUDDLE: And when did you see that ?
MUD : Every time you wanted me.
PUDDLE: But look in my eyes now. There enormous.
MUD: But you're not gasping.
PUDDLE: So, I guess you don't want me then.
MUD: I guess we should skip prelude, your father is about to come back.
joi, 22 ianuarie 2009
Ei
Ma distreaza colegii mei care spun ca Ibiza e in Italia si ma completeaza spunandu-mi "esti prost" . Ei vor intotdeauna note luate cu minim de efort in examene stiind ca ceea ce studiaza e doar in interesul profului si mai putin al lor. Bine, nu toti colegii mei se incadreaza aici. Sa-i vezi cum ii ia cu tremuratu cand aduc eu vreun comentariu la adresa unor profi. Se tem de sanctiunea socialista pe care proful o va da din cauza pertinentei mele si care ii implica si pe ei. Au impresia ca suntem in aceeasi oala dar eu unul nus nici un fel de mancare. Mi-am dat seama de asta tarziu. Pana la momentul schimbarii ii consideram de-a dreptul promitatori in ceea ce fac dar acuma parca nu mai am nici o speranta. Imi dau seama de altfel ca la fel ca mine au ajuns sa studieze ingineria din intamplare si din circumstante. La ultimul examen cand profa ma alinta spunandu-mi :''ai texte"... pregatite si nu se referea la fituici ci la modul meu de exprimare, altul striga : "asta are blog..., sa vedeti ce scrie pe-acolo". Ma rog. La un alt examen, la care trebuia sa completam spatiile cu raspunsul nostru, mi se parea ca , cuvantul "grefa" se potriveste in context, ca tot se vorbea de implanturi de par. Era un cuvant greu pentru ei, ca si tehnologiile medicale neinvazive. La un moment dat, ma intrebase retoric un coleg, ce fac robotii dentari, sug pula ? intrebare la care proful fiind in spatele lui nu stiu cum se incumetase sa nu-i raspunda. Nu sunt ei prosti. Nuuuu. Nu asta vreau sa spun. Ar fi ultimul lucru pe care l-as spune. Sunt doar dezinteresati; dezinteresati de multe, poate prea multe asa cum vad eu lucrurile. Dar important e cum vad ei lucrurile. O tigara, o cafea, lucrurile mici. N-avem nevoie sa ne gandim la ziua de maine. O avem pe cea de azi. Si de ce sa nu stam azi, linistiti, pe spate, ca doar si maine e o zi. Cercul vicios se va sfarsi odata, intr-un punct, ca doar si acel punct nu e decat o sfera desumflata. Asa ca, te rog, scoate supapa.
miercuri, 21 ianuarie 2009
De dimineata
Cu cateva minute in urma m-am trezit. Din cauza viselor prelungisem actul pana la epuizare. Dar sa vezi ce vise. Am evadat, am luptat un razboi (vazusem recent All quiet on the western front) in transeu, pe urma m-am incurcat cu vreun malac si incepusem sa mi-o cam iau, cel putin la final, dupa ce-am alergat prin cartierele zalauane (cand alergam cineva apasa rewind) cativa insi ma asteptau deja cu degetele indreptate spre un van(camioneta). Unul dintre ei era un fost coleg de liceu de vreo 1,96 (ma intalnisem cu el saptamana trecuta intr-un club). Imi tremurau picioarele si deja simteam cutite ce mi se strecurau pe sub piele. Mi-am intrebat colegu ce e de vazut in masina. Zambind( cum zambesc cioclii ) mi-a spus ca am de desfacut un pachet, o cutie. Am sunat repede la 112 si am inceput sa enumar infractiunile care se comiteau impotriva libertatii mele, dar ca in filmele horror, vocea de dincolo nu ma lua in serios, asa ca am inchis telefonul si m-am trezit. Era singura cale. Intr-un alt vis care practic imi deschise apetitul pentru somn si care se desfasurase inainte de cel povestit mai sus facusem un transport cu ceva(nu mai tin minte) si urma sa-mi iasa leafa. Cel care trebuia sa ma plateasca era proful meu de SAD (la firma caruia imi facusem practica in vara). Dupa recalculari trebuia sa primim 150 Ron(bani de cred eu ca am nevoie pentru ochelari) ...
Cu toate astea am cam uitat ca dimineata aveam pregatire pentru un examen. Imi pare rau. Uit prea multe lately. Nu prea reusesc sa ma concentrez asupra unui singur lucru. Mintea-mi epateaza spre ceea ce imi doresc sa fiu. La nivel social exista un oarecare conflict de imagine ce ma priveste. Oamenii ma stiu asa cum nu mai sunt. Eu stiu ca nu fac ce trebuie. Eu si oamenii stim ca nefacand ce trebuie nu voi mai fi. Oamenii mai putin. Voi continua doar sa visez si sa visez ziua, noaptea cu ochii deschisi, inchisi pana....
Cu toate astea am cam uitat ca dimineata aveam pregatire pentru un examen. Imi pare rau. Uit prea multe lately. Nu prea reusesc sa ma concentrez asupra unui singur lucru. Mintea-mi epateaza spre ceea ce imi doresc sa fiu. La nivel social exista un oarecare conflict de imagine ce ma priveste. Oamenii ma stiu asa cum nu mai sunt. Eu stiu ca nu fac ce trebuie. Eu si oamenii stim ca nefacand ce trebuie nu voi mai fi. Oamenii mai putin. Voi continua doar sa visez si sa visez ziua, noaptea cu ochii deschisi, inchisi pana....
joi, 8 ianuarie 2009
Zeitgeist
Dupa ce-am vazut Zeitgeist Addendum m-am cutremurat putin, am simtit adrenalina cum ma rascoleste si brusc nevoia de a urla in jur. Vorbim cand vezi si tu filmul.
marți, 6 ianuarie 2009
Pana cand ?
Va rog serviti putina varza, dar sa va spalati pe maini inainte. Nu vreau ca cineva sa-si bage mainile murdare in capul meu. Varza ?... E numai buna. E de anu trecut. Si e triviala. Hai ia si gusta... Ei ce ti-am spus eu ? Chiar crezi asta ? Nu.. Da-mi voie sa neg. Fata de aia din alti ani e... cum sa-ti spun, e altfel. Nu le poti compara asa cum nu poti compara doua vinuri din ani diferiti dar din aceeasi cultura. Ma intelegi ? Ma bucur. Dar mai mult decat bucuros, da-mi voie sa ma confesez, nu ca ai fi preot, mai mult decat de bucuros sunt trist. Da...haha, de aia e sarata varza. Nu mai rad la glume mai ales la cele care ma privesc , nu mai vorbesc fara sa fiu intrebat cum o faceam de alte ori. Tac. Tac de parca as fuma ultima tigara . Nu's fumator dar cred ca ei ma inteleg cel mai bine. Fumatorii. Da stiu, oamenii se mai schimba , dar e deranjant cand toti o observa mai putin tu. Nu tu. Eu. Eu ma schimb, m-am schimbat sau urmeaza... Ca tot am intrat in noul an. Multumesc de urare. Eu iti urez sanatate. Senzatia ? Cum as putea sa ti-o descriu ca sa te ajut sa empatizez ? S-ar putea sa doara. Ok, daca tu zici. Mai bine nu. Nu pot. Nu simt. Asta e nu simt nimic. S-au poate simt intru totul si sunt atat de sensibil incat am dezvoltat o pseudofrigiditate. Paradoxal, da, ca noi oamenii. Stii, oamenii mari sunt cei care au avut de suferit mult si multe. Oare cate mai am de suferit pana sa ajung mare ? Te intrebi si tu, nu ? Cred ca ne intrebam cu toti. Pana cand ? Eu zic pana azi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)