Fac multe exercitii si in loc sa-mi descatusi mintea scriind, las ideile sa se piarda in uitare. Inspiratia nu m-a lasa balta deloc si de cate ori simt ca ma deschid apar in fata unor usi ce nu par a se deschide de voie. N-am decat sa privesc si sa-i raspund monosilabic pe data viitoare. Cred ca am ochii necesari sa raspunda la majoritatea intrebarilor. Unde se incurca ei , va de(z) sau (s)noda limba din scurt.
Seful meu mare fan Deep Purple , pe cand eu abia descoperisem Deep Purple din dezamagire undeva in primavara. Piesa "Mistreated" era pe post de dezinfectant. Cred ca la interviu si pomenisem de Deep Purple; dar ia ca nu i-am ascultat degeaba. Cand vorbesc engleza ma fac mai usor inteles si cred ca o fi si asta un motiv pentru care m-a apreciat lumea noua. Nu-i loc de vorbe complexe, figuri de stil; cum fac acuma. Pe viitor am sa incerc sa-mi simplific vocabularul si in romana. Pacat ca mai uit unele cuvinte , altadata parca dragi, ale caror sensuri nu le foloseam la propriu. E o falsa dihotomie. Cred ca de obicei nu stiu sa vorbesc. De aia pe viitor mi-am propus sa incerc sa invat sa o fac ca atare. Da-l dracu de postmodernism. Vreau ca cel pe care il privesc sa inteleaga ce zic si fara cuvinte. Si cand le folosesc sa se inteleaga tot aia. Cand vorbesc despre mine , despre ceea ce gandesc, ce fac, ce urmaresc, cine sunt o fac cu increderea unui mare salesman. Hey, i'm selling you an information here, with 100% discount. Oare n-as putea sa o fac miscandu-mi membrele, buzele, ochii , (penisul) ?
Ii spusese : " Are you ok ? Are you sad ? You know, you really have a nice smile and they way your eyes open when you're smiling... " .. Nu poti sa nu te deschizi in fata unor astfel de vorbe. Si-atunci iti dai seama ca nu e ca pe net. Limbajul tau non-verbal e involuat. Ai putea usor sa te inneci sau sa sughiti, sau Doamne ( O !), chiar sa eructezi fie bucal fie anal. Depinde doar de tine. Stai flexat si arata-i ca si asta e o parte din tine. Vezi sa nu se grabeasca sa pozeze realitatea fara aste lucruri. Faci cumva sa prinda in cadru tot chiar si cu riscul de a fi dezamagita. Trebuie sa accepte ca oamenii put.
Mi-e lesne a vorbi dar parca imi doresc mai mult sa tac. Aici vreau sa lucrez. Tacerea de gentleman. Unul care nu cere ci se ofera cererilor in tacere. Cineva va avea de castigat din asta. O existenta poate.
Vroiam sa scriu despre altceva dar n-am control asupra directiei. Nici nu stiu chiar incotro... asa cum nu stiam ca am o intalnesc pe Clara, vaca, intr-o gradina zoologica.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu