1986-1990

Cea mai veche amintire pe care o am e de undeva din perioada asta. Am imaginea unei mingi colorata pestrit dupa care ma intind dincolo de pat. Atat. Habar n-am cati ani aveam pe atunci, dar mingea aia nu mi-o amintesc in alte circumstante. Ai mei m-au dat la camin la 2 ani si mai bine de jumatate, deci pe undeva prin toamna lui 1988. Nu-mi aduc aminte de vreun episod din acei ani. '89 si revolutia sunt destul de clare. Nu era altceva la televizor. Cum aveam televizor se adunasera cativa vecini de cartier in iarna aceea la noi sa vada procesul lui Ceausescu si executia. Stateam in pat, la capul meu stateau vecinii insirati pe scaune, iar in dreapta era patutul cu fratele meu nou-nascut. Parca episodul acela s-a repetat cateva zile la rand. Intr-o iarna, am mers la sanius cu tatal meu si cu fratele meu. Eram destul de mic, avand in vedere ca incapeam si eu si fratele meu si tatal meu pe aceeasi sanie care am folosit-o ani la rand si care a stat legata de balustrada scarii, cam 15 ani . Mi-era frica de damb, in timp ce fratele meu care probabil abia lega cateva cuvinte era fascinat. Pe vremea aia 90-91 , cum viitoarea mea matusa lucra la un PT (centrala) si era la 100 de m de blocul nost, mai trageam cate o baie acolo. Apa era foarte fierbinte si afara era ger. Cred ca am devenit destul de repede constient de intimitatea mea, avand in vedere ca ma rusinam de fiecare data cand stand in cada nu eram lasat sa ma spal singur pe cap ci trebuia sa astept sa ma spele cineva: mama, sora mamei si chiar vecina, o femeie in varsta. Uram samponul de urzica. Un moment revelator a fost legatul siretului, asta in ideea in care in fiecare dimineata la camin cat si acasa , tata imi lega si dezlega sireturile. Intr-o seara a spus "Nu". In clipa urmatoare am invatat sa-mi leg sireturile. De la camin tin minte cateva chipuri, cateva jocuri din recreatie, programul caminului (dimineata cu micul dejun, apoi joaca plus anumite activitati educationale, apoi de la 11 daca vremea era buna ieseam la joaca, la 12 se servea pranzul, apoi de la 12:30 - 13:00 pan' la 15:00 program de somn, pe urma o masa scurta si de la 16:00 incolo ne asteptam parintii sa ne ia acasa), ceva serbari, parca orele de engleza, de dulapul meu cu sosonii mei, de cuburile clasice gen Lego, de formele geometrice din lemn, de basme. Parca simt si acuma mirosul mancarii, ceaiul sau laptele cu cacao de dimineata cu cateva felii cu dulceata de prune, pilaful de orez de la pranz si supa de chimin de care n-am mai avut parte de atunci si care era favorita mea; ultim masa consta in mamaliga cu lapte, dar cum nu inghiteam laptele , luam ceai . Era si un sistem de notare: bulinele negre si cele rosii, deja insemintasera competitivitatea in noi. Nu tin minte sa fi avut vreun bun prieten pe atunci. Se stabilisera ierarhii intre noi inca de pe atunci dar tin minte sa fi facut parte din vreun grup, cand cu unii cand cu altii. Orele de somn nu le puteam inghitii. Eram pusi unul la picioarele celuilalt, ca sa nu povestim. Ne mai strecuram pe sub dar eram repede prinsi si asezati la loc. Nu eram prea indraznet. Imi amintesc sa fi dormit de vreo doua ori cu adevarat. In rest vegheam sau ma foiam incercand disperat sa adorm. De altfel si acasa , in vacanta cand ma chema mama in casa la somn nu faceam decat sa ma foiesc , pe urma ma ridicam si imi serveam cateva palme , imi frecam ochii si ma prezentam ca un om ce si-a consumat ora de somn. Mai era si povestea cu ingerasul . In unele cazuri in care dormeam , ma trezeam cu o ciocolata sau ceva dulce sub perna. In 90 sau 91 tata lucrase vreo doua luni in Ungaria. In noaptea dinaintea intoarcerii stateam la lumina veiozei purpurii asteptand. Primisem un bolid de F1 mare, rosu, de plastic pe care il trageam cu o sarma sau ata. Alte jucarii de care imi aduc aminte sunt: tunul, cumparat de la rusi din piata , care era un fel de AA gun ce facea un zgomot de recul, o masina de pompier cu baterii, pe care o primeam rareori, in rest statea ascunsa prin vreun dulap. N-am avut prea multe jucarii comparandu-ma cu ceilalti. De mici ai mei ma invatasera sa primim totul cu ratia. Pe vremea aia nu-mi placeau bananele. Adevarul e ca nici nu prea ma intalnisem cu ele. Atunci le gaseai in preajma Craciunului. Erau verzi, si ai mei le puneau pe calorifer la copt. Erau si acele pistoale cu mingi de ping-pong de care facusem uz in verile de la bunici. Bunica ma invatase sa spun Tatal Nost. Sedea cu noi , inainte de culcare, dupa rutina spalatului pe picioare; noi ingenuncheati in pat cu mainile impreunate inganam cuvant cu cuvant Tatal Nost, Nascatoare si Ingeras. Stickusirile si pufarinii erau dulciurile preferate. In zilele speciale, ciocolata Africana. Dupa relatarile parintilor, iubeam manechinele de mic copil. Coboram din carucior si pupam prin geam manechinele de la magazinul central Silvania. Faceam un urat daca nu mi se permitea. Conform relatarilor alor mei pe la vreo 4 ani ma si pierdusem. Disparusem din fata blocului. Un prieten al parintilor ma gasise la Casa Armatei (la cateva sute de m bune de blocul meu) mucos, manjit de lacrimi si infometat. De altfel pe la 5-6 ani mergeam de unul singur la camin. Aveam o salopeta de blugi, albastru - inchis ce avea in dreptul pieptului un tir. Era imbracamintea de ocazii. Dar deja am trecut la 91...