De dimineata

Cu cateva minute in urma m-am trezit. Din cauza viselor prelungisem actul pana la epuizare. Dar sa vezi ce vise. Am evadat, am luptat un razboi (vazusem recent All quiet on the western front) in transeu, pe urma m-am incurcat cu vreun malac si incepusem sa mi-o cam iau, cel putin la final, dupa ce-am alergat prin cartierele zalauane (cand alergam cineva apasa rewind) cativa insi ma asteptau deja cu degetele indreptate spre un van(camioneta). Unul dintre ei era un fost coleg de liceu de vreo 1,96 (ma intalnisem cu el saptamana trecuta intr-un club). Imi tremurau picioarele si deja simteam cutite ce mi se strecurau pe sub piele. Mi-am intrebat colegu ce e de vazut in masina. Zambind( cum zambesc cioclii ) mi-a spus ca am de desfacut un pachet, o cutie. Am sunat repede la 112 si am inceput sa enumar infractiunile care se comiteau impotriva libertatii mele, dar ca in filmele horror, vocea de dincolo nu ma lua in serios, asa ca am inchis telefonul si m-am trezit. Era singura cale. Intr-un alt vis care practic imi deschise apetitul pentru somn si care se desfasurase inainte de cel povestit mai sus facusem un transport cu ceva(nu mai tin minte) si urma sa-mi iasa leafa. Cel care trebuia sa ma plateasca era proful meu de SAD (la firma caruia imi facusem practica in vara). Dupa recalculari trebuia sa primim 150 Ron(bani de cred eu ca am nevoie pentru ochelari) ...
Cu toate astea am cam uitat ca dimineata aveam pregatire pentru un examen. Imi pare rau. Uit prea multe lately. Nu prea reusesc sa ma concentrez asupra unui singur lucru. Mintea-mi epateaza spre ceea ce imi doresc sa fiu. La nivel social exista un oarecare conflict de imagine ce ma priveste. Oamenii ma stiu asa cum nu mai sunt. Eu stiu ca nu fac ce trebuie. Eu si oamenii stim ca nefacand ce trebuie nu voi mai fi. Oamenii mai putin. Voi continua doar sa visez si sa visez ziua, noaptea cu ochii deschisi, inchisi pana....