Visul sau Uitarea de sine

Un om pe care nu-l cunosc(cel mai probabil casatorit) coleg de breasla intr-un joc pe net a zis asa:" Nu poti sta in calea fericirii cuiva" "E o lectie de viata.. chiar daca ai invatat-o the hardest way". Nimic mai mult. Aparent arata a cliseu dar claritatea acestor vorbe in contextul in care nu afirmasem decat ca pusesem punct unei relatii si motivul pentru care se sfarsise, antagonizand intr-un joc ironic afirmatia unui alt user care tocmai isi anuntase virtual viitoarea casatorie, s-a infipt in mine ca un imbold al resemnarii. In momentul de fata ma aflu undeva deasupra norilor asteptand caderea si contempland albastrul datator de tabule-rasiene. S-ar putea sa nu se intample deloc. O fi caderea doar trezirea din vis.
" Cateodata simt ca parca traiesc un vis" spuneam. Tocmai gasisem amorul intruchipat dintr-o coasta a constiintei mele. Simteam ca pot da totul ca si in momentele dinaintea mortii. Cu orgoliu spun ca am iubit pana la capat si sporadice au fost momentele cand m-am indoit de asta. Altadata blamam destinul harazit si nereficirea adusa dar acum sunt perfect lucid si nu pot decat sa-mi admir stoicitatea. Mi-am zis in acele clipe de indoiala ca daca n-o fi , voi reusi sa aduc fericirea altcuiva si implicit a mea, si-o voi face-o asemeni unui condamnat incarcerat in mrejele voluptatii. It's all about giving and not looking back. Poate gresesc cand spun ca gresesc cei care cred ca dragostea e un fruct de sezon pe care il cresti, il culegi si-l consumi. Traim intr-o societate de consum si am ajuns sa ne consumam excesiv si sentimentele. Liberalismul meu simte in cazul de fata si necesitatea conservarii.
Era ciudat cum acest vis s-a conturat de parca transcese din multiplele idei ale ratiunii si a pus bazele unui ADEVAR: ca sunt capabil sa iubesc intru totul pe cineva. Ce bine s-a simtit (chiar si acum cand scriu cu lacrimi). Imi rezerv speranta ca pot in continuare sa fac asta (nu stiu de ce dar am impresia ca sunt bun la asta desi ironic sau/si paradoxal s-a terminat cu ea). Mi-ar fi atat de usor sa incep sa-i zgudui convingerile si sa fac tot felul de acuzatii doar ca sa-mi impartasesc suferinta ca sa fiu sigur ca si ea e sub efectul sevrajului. Mneah. Intr-un vis nu suntem constienti (asta spun cercetatorii) asa ca odata trezit nu-mi ramane decat sa ma interoghez. Natura acestui vis adevarat s-a dovedit a fi falsa in cele din urma.
Ii spun vis fiindca a fost mai presus de orice stare empirica. Ii spun vis fiindca sunt dezorientat. Ii spun vis fiindca s-a terminat. Ii spun vis fiindca fiindca eu am crezut si ea nu.
O fi acest text lamentabil pentru unii, eu unul il declar o dovada a iubirii. Merita sa o faci. Nu fugiti. Nu cautati subterfugii, nu va ascundeti. Nu e tarziu si nu e nici timp.