De post

Se intampla in Postul Mare in perioada postdecembrista.O luam de fiecare data in posterior cand intarziam la meci, fiindca jucam post pe post. Adica daca lipseam eu nu mai era cine sa-l inlocuiasca pe celalalt. Imi placea sa joc in postfata si niciodata post-mortem. Inainte de meci faceam cure si tineam post, lucru care a dus ulterior la concedierea mea din post fiindca asa e in bucutarie, trebuie sa gusti ceea ce faci. Am trimis o scrisoare, in care in post-scriptum imi explicasem motivul comportamentului dar asta nu mi-a dus inapoi postul de bucatar. Post-factum m-am hotarat sa scriu proza postmodernista. Era la moda. Renuntasem si la echipa si primisem multe apostrofari. Pentru ei eram un impostor si un tradator, asa ca nu mai mergeam nici macar in calitate de spectator. Pentru inspiratie imi luasem o cabana la Postavaru. Scrisesem un roman-pamflet despre un postelnic din vremea lui Stefan care in nebunia lui se considera apostol. Nu l-am publicat niciodata.In prezent, un apropiat mi-a sugerat sa-l postez pe internet. Am avut succes. Am aparut pana si la un post local de televiziune, nu-i mai retin numele. Cei din satul natal impreuna cu seful de post imi ridicasera o statuie de lemn pe un postament de piatra, un model al satului. Ce p(r)osti.