Inanitie si povesti

Fac cum fac si scriu inainte sa iau masa, un exercitiu de automutilare, ce sa-ti mai spun. Mi-am facut obiceiul sa ma multumesc cu putin, dar asta se intampla in anumite privinte. Azi s-a intamplat ceva frumos. Am citit cateva pagini de-ale mele scrise exact in urma cu un an. Pagini inundate de ganduri curate, o sinceritate debordanta si dorinte increzatoare in viitor. Si uite a trecut un an si pot sa zic ca s-au schimbat cateva aspecte. Am ras cand am declarat embargou radical femeilor fiindca ma simteam neinteles si naiv.Citez :" Ma simt prea naiv, prea sensibil, prea mic pentru dragostea din mine. Ma autodistrug". Numeam femeile : vietati decerebrate, capabile de un tragism melodramatic dar toate existente in imediatul material. Cate s-au schimbat de atunci, si azi nici nu imi amintesc sa fi luat decizii care sa marcheze un viitor cast si lipsit de relatii interpersonale. Dimpotriva. Daca atunci ma declarasem un misogin notoriu, acum pot sa zic cu zambetul pe buze tuturor femeilor: Va iubesc. Definesc termenul de misogin a fi ultima fasie de speranta ca femeile nu sunt.... asa cum sunt, adica interschimbabile :)). E nu chiar. Ma refer la faptul ca daca cineva ar suferi masive schimbari de caracter atunci acela trebuie sa fie un barbat. Femeile prefera sa piarda tot decat sa se schimbe. Si decate ori am spus : "Numai prostii au orgoliu". Asta ma face sa insinuez ca... oupps. Si cand ma gandesc ca majoritatea cititorilor mei sunt femeile, acest articol va semna demisia lor din calitatea de cititor. Imi cer scuze dragi cititori pentru aciditate. Aici nu e vorba de voi s-au de apartenenta voastra la un anumit gen. E vorba de mine, deci va rog sa o luati ca atare. Dar cine ar face 99 de exercitii de sinceritate si sa aiba parte de indezirabilitate. Sa te trezesti cu replici : "Apreciez sinceritatea ta, dar asta a fost si un punct slab al tau". Daca sinceritatea e un punct slab atunci de ce se mira fetele ca baietii sunt insensibili si ingrati, cand ele sunt acelea care ne alunga din sanul raiului, asa cum au mai facut-o. Mie imi face o placere extraordinara sa stiu ca am fost sincer la tot pasul si am avut curajul sa spun cine sunt si ce gandesc. Si totusi eu par cel sensibil. De ce? Fiindca atunci cand vorbesc, sunt descoperit si devorat de ipocriziile altora. Si mor cand cineva incearca sa-mi minimalizeze starile sufletesti si trairile spunand: Stiu cum te simti,am patit si eu. Mda... n-am stiut ca am impartit aceeasi coasta si aceeasi constiinta cu tine. "Cat de dramatic", "cata drama in viata ta " - nici astea nu le prea inghit. Putini stiu cum ma simt si incet, incet am sa gasesc acele persoane compatibile cu regimul meu fara prejudecati. Ma distreaza tipul de relatii care se desfasoara in micul meu orasel. E un subiect care merita abordat, judeacat si experimentat. Aici daca ai o/un partener/a brusc devii un sihastru, tinzi sa te izolezi de tot ce ai avut pana in acel moment. Se vrea un univers cat pentru doi. Numai ca mai sunt porci ca mine care isi face loc in spatiul acela intim. Si tot ce fac e sa ii invit: Hai ma sa iesim in oras.. Ne distram.. Bem.. Povestim.. Si mi se inchide repede gurita : " Nu vin.. nu am chef.. nu vrea nici ea". Parca toti sunt otraviti si nu inteleg de ce sunt otraviti. De fiecare data cand iesim, o facem cu prietenile. Si se intampla ca eu si inca unu suntem fara jumatati. Nu ca nu am fi si noi in stare. Nu asta e ideea. Ideea e ca incep discutiile esentiale de dificultate minimala, care se rezuma doar la atentionari, reprosuri pe care pe mine lasa rece. Daca ceea ce se intampla e normal atunci vreau din toata inima sa cred ca sunt nebun. Vin momentele in care fiecare isi etaleaza relatiile... "suntem impreuna de n ani"- ce importanta are ? Daca timpul e mai important ca trairile atunci eu sunt nebun. " Uite la ei.. tu de ce nu poti sa fi asa...vezi cum e... tu de ce nu esti asa"- Din atata mai bine il iei pe celalalt. E chiar atat de simplu. Si probabil multi vor zice ca sunt rautacios si gelos fiindca eu nu am o relatie de n ani si bla bla dar eu nu fac decat sa evoc momente de care am avut parte. Cred ca cel mai frumos ar fi cateva clipe cinematice focalizate pe o camera video. Dar nu merita osteneala fiindca nu vreau sa fac dreptate sau sa arat a-normalitatea sau sa-mi dovedesc luciditatea si transparenta gandirii. Gandul meu e acuma la soare si baie. Plec sa imi gasesc nebuna :)))Pa pa