Si-altele

" Ei „îşi ignoră propriul interes şi dacă se spune despre ei că deţin cunoaşterea unor lucruri
ieşite din comun, admirabile, dificile şi divine, dar fără utilitate, este pentru că nu bunurile omeneşti sunt cele pe care le vizează" {ibid. VI, 7,1141bj. înţeleptul devenit autonom şi care se dedică theoriei încearcă bucuria de a cunoaşte pacea spiritului, adevăratul răgaz
{schole) — adevărata finalitate a vieţii active —, dar el nu este mai puţin om, locuit şi hrănit de „elementul divin" care este în el. El trebuie, în măsura posibilului, să devină nemuritor trăind în conformitate cu partea cea mai nobilă care este în el {ibid. X, 7,1177b). în sânul activităţii contemplative, cea mai 'naltă care i-a fost dată, el rămâne prin esenţă prieten al omului, solidar cu propria-i condiţie şi cu semenii săi. Filosofia trăirii-împreună, bazată pe philia, ia mereu în calcul dimensiunea socială a unei înţelepciuni în act. "

"De-a lungul perioadei elenistice, întreaga activitate filosofică de după înflorirea socratică s-a concentrat în cadrul a şase şcoli. Trei dintre ele existau deja în Atena la începutul epocii elenistice: şcoala lui Platon (legată de gimnaziul Academiei), aceea a lui Aristotel (legată de gimnaziul Lyceului) şi aceea a lui Antisthene, considerat drept fondatorul cinismului (şcoală situată în gimnaziul numit Kynosarges). Două noi şcoli au fost deschise de asemenea la Atena: şcoala stoică a lui Zenon şi şcoala lui Epicur. Pyrrhon, fondatorul scepticismului, trăia la Elis. "

"Toate filosofiile elenistice pleacă de la principiul socratic că nenorocirea oamenilor provine din ignoranţa lor, din opiniile false asupra naturii Binelui şi Răului. Dar pentru Socrate şi pentru toate aceste filosofii, a-ţî schimba opiniile şi maniera de a gândi înseamnă să-p schimbi viaţa, înseamnă să te converteşti — în sensul cel mai tare » termenului. Ele
apar deci, fiecare în felul său, ca alegeri de viaţă.''

"Nu lucrurile sunt acelea care ne tulbură, spunea Epictet, ci judecăţile pe care
le facem pornind de la ele, cu alte cuvinte, sensul pe care il dam. "

"Filosofii se disting însă de ceilalţi oameni prin conştiinţa că nu sunt înţelepţi. Este ceea ce le permite să progreseze spiritual şi să se apropie asimptotic de modelul înţelepciunii care-i ghidează .''

"La Pyrrhon, considerat fondator al scepticismului, discursul filosofic este aproape inexistent. El se mulţumeşte să trăiască într-un fel care, aparent, nu se distinge de cel al altor oameni, dar care este totuşi profund diferit pentru că, orice s-ar întâmpla, el îşi refuză emoţia şi rămâne în indiferenţă absolută, căci îi este imposibil să spună dacă lucrul care i se întâmplă este un bine sau un rău. In această nesiguranţă, totul îi este indiferent şi îl lasă senin, ceea ce conduce aparent la
un conformism total în legătură cu viaţa trăită de oamenii obişnuiţi."