Intrigant

In cladirea in care lucrez sunt doua firme. Eu sunt in cea de la etaj. Cealalta firma tocmai si-a angajat o noua persoana, o fata (are 21 de ani dar daca ti-as zice ca are 25-27 nu te-ai indoi ). In prima ei saptamana la birou fusesem plecat in Anglia. Nu stiusem ca persoana dinainte fusese in preaviz. Ceea ce mi se pare amuzant e ca scarile spre etaj sunt pe directia biroului ei , astfel incat, de fiecare data cand cobor, privirile ni se intersecteaza. Si uneori , urc si cobor de 10-15 ori. Pentru 1 secunda ne privim apoi fiecare isi vede de treaba. Mi-e lesne sa ma inteleg de ce o privesc, fiindca mi se pare acceptabila ca prezenta feminina si de ce nu, atragatoare. Dimineata cand sosesc la birou ne salutam , ne zambim, ne privim mai mult, uneori chiar starui cu o privire gen : '' How you doin ? ''. Bucataria e la cativa pasi de biroul ei. In apropierea ei , sunt foarte atent la fiecare miscare a mea, de parca m-as privi prin ochii observatorului, fiecare gest mi-l privesc din afara. Tot ce fac are o tensiune si o atentie aparte. Fac asta de cele mai multe ori cand impart spatiul cu o persoana noua(femeie sau barbat). Ea e prin preajma de vreo doua saptamani dar nu am avut ocazia sa ne prezentam oficial. Nu stiu daca are habar cum ma numesc, macar sa ma stie din auzite, desi cred ca are tinand cont ca putem numara pe degete numarul de persoana din cladire. Chiar s-a intamplat ca privirile intersectate sa fie insotite de un zambet. E zambetul acela de recunoastere. " Hai, nu mai are rost sa ne ascundem''. Zilele trecute, intr-o dupa-masa , am avut primul contact verbal .Observand-o ca citea o carte, am intrebat relaxat ce anume citeste. Raspunsul ei , evident, a fost , o carte. M-as fi asteptat la un raspuns care ar fi oferit densitate conversatiei, asa ca intre doi cititori inraiti. Apoi dandu-mi seama ca probabil avem si probleme din cauza limbii am incercat sa imi fac intelese cerintele. Citea o carte in greaca; nu reusisem sa-i citesc titlul , motiv pentru care ma si adresasem. Era ceva roman pulp. Se numea Elena, curva ... sau ceva de genu, Elena, porni(in greaca), habar n-am de autor. N-am mai continuat , am cam bruscat comunicarea printr-un aha, hmmm, si mi-am vazut de drum. Schimbasem pareri si cu David legat de ea. Despre cum o percepem. Eu I-am zis cum o cheama. Petroula. Cum David are obiceiul sa caute lumea noua pe Facebook, am dat un search dar fara rezultat. Pana buna noastra colega s-a imprietenit virtual cu ea. Nu mare ne-a fost mirarea , sa aflam ca e casatorita, ca era nascuta in '89. Ne-a mirat mai mult varsta decat faptul ca e casatorita, cunoscand obiceiul cipriotilor de a se casatori inca destul de devreme. Dar parca cautatul in priviri si-a pierdut din fond odata cu aflarea starii civile. Coborand mai devreme , sa-mi fac un ceai, observasem ca ramasesem doar noi doi in toata cladirea. Pentru o secunda, am simtit izul unui gand erotic, dar l-am alungat numaidecat. Isi impregnase cateva jeturi de parfum pe incheieturi. Dupa un sfert de minut , incepeam sa-l adulmec. Ma gandeam la ea ca femeie si la incapacitatea mea de-a descrie femeia , natura ei, fara sa simt ca as avea un calus in gura sau o proteza de cauciuc de care musca condamnatii la moarte. Si o vedeam asa: tanara, casatorita, cu un job fara perspective(uitasem sa adaug ca o intrebasem si cum se simte, daca ii place, raspunsul ei fiind : ''da, foarte mult'') si nu va grabiti sa ma judecati , n-am enuntat nimic din afara obviousului dar asta m-a dus mai departe si sa zic ca femeia nu are simt metafizic. Si-asta m-a eliberat. BOOM.