Bussing

Nu stateam prea bine cu inspiratia, de altfel ma simteam de-a dreptul dezorientat, plin de energie dar fara mijloace de consum, eram ca un obiect incarcat cu energie statica gata oricand sa te scuture, poate sa te faca sa-ti pierzi cunostinta nimic mai mult. Cautam inspiratia, imi cautam locul de unde sa pot observa panorama societatii, sa vad culorile caracterelor care o compun, sa le aud povestile, sa le simt frica, bucuria, individualismul. Viata mea nu mai reprezenta izvorul de inspiratie. Il cam secasem sau poate il exploatasem prea intens. Strigam degeaba asteptand acel ecou, acele unde centrifuge, in mine totul luase forma, totul era prea plin, nimic nu mai era singur. Cand esti singur auzi mai bine si eu parca surzisem. Nu-mi mai ascultam gandurile si de aceea aveam nevoie sa ascult gandurile altora.Asa ca m-am urcat in autobuz. Ce mica e lumea cand stai in autobuz. E ca o mostra prelevata in scopul experimentelor. O mostra de care eu aveam nevoie. Alegeam autobusele si troleele cele mai inghesuite astfel puteam fi mai aproape de oameni fara sa par suspect. Renuntasem sa mai iau ziarul sau sa ma uit la TV, o plimbare cu autobusu' imi era indeajuns sa aflu cele mai noi evenimente, stiri, barfe. Cel mai rau era cand ma asezam langa oameni care povesteau politica, ma simteam intr-un talk-show maraton. De la tineri nu mai auzeam nimic, mai toti aveau urechile infundate de muzica, cel mai nou model de izolare si de pierdere a auzului. Deja ma conformasem cu ideea si le citeam de pe buze versurile pieselor. Tinerii din autobuse asculta muzica de calitate. Femeile vorbeau cel mai dezinhibate indiferent de natura conversatiei. O faceau de parca vroiau sa auda toata lumea modul de preparare al muraturile al ciorbelor sau moduri noi de cultivare al legumelor. Pentru toti munca era cum era, totul se rezuma la un oftat mare, de parca daca am reusi sa antifonam autobusul de zgomotul infernal pe care il face oftatul ar fi cel mai reprezentativ sunet. Ce cautam eu erau povestile care incepeau :,, pe vremea mea... " sau " sa vezi ce-am patit". Fara de astea cred ca autobusul nu s-ar fi miscat din loc. Cupluri de toate marimile erau privite ostentativ, saruturile in autobus erau strict interzise un indicator asezat langa cel care interzicea fumatul semnala aceasta. Era Ok sa-ti ti partenera de mana. Nu mai e la moda sa lasi batranii sa stea jos. Cei tineri se plang ca batranii se arunca cu nerusinare peste ei de parca scaunul ar fi proprietatea lor. De unde sa stie bietii tineri daca nu mai e la moda. Intotdeauna am gasit un batran care sa huleasca felul in care merg lucrurile in tara asta, poate daca nu ar merge cu busul ar vedea altceva. Nu stiu, e parerea mea. Vezi multe circuland cu busul dar nu poti sa le atingi din cauza geamului. Realitatea e langa tine dar nu o poti atinge, povestile altora te ating dar nu mai sunt realitate de mult. Sunt doar motive de inspiratie pentru cei ca mine.