Vreau un inorog si un portocal

Asta i-am tradus in romaneste unei nemtoaice. Spre surprinderea mea facuse o singura greseala in scrierea fonetica: 'schi' in loc de 'si'. I-am raspuns destul de franc nenumaratelor intrebari adresate, asta ca sa o ajut sa ma catalogheze. Mi-a spus ca atunci cand nu reuseste , isi construieste prejudecatile dupa papucii pe care acea persoana ii poarta. E si asta un gest.Imi aduce aminte de gesturile altora: unul care se uita tot timpul la tipe daca au mustati,unul care se uita tot timpul la degetele de la picioare ale persoanelor, altcineva se lua dupa morfologia unghiilor. Ehh fiecare..
Cu cateva saptamani in urma, eram la un beach bar party. Muzica si atmosfera mi se pareau un surogat in comparatie cu party-urile din timpul facultatii. Ziceam" I've been through this shit so many times...''. Nu mai e stilul meu. Asa ca m-am asezat pe o sofa , singur, privind in gol, in jur, inauntru. Eram cam invizibil. Si-apoi s-a intamplat o chestie pe care mi-am dorit-o intotdeauna. Am o predispozitie pentru tipologia de "lonely guy in the corner'' care atrage atentia tocmai fiindca sta deoparte. Fiind de obicei la polul opus n-am ajuns sa gust acest fel de a fi. Dar in prezent ca si in acele zile, in acel timp, eram the lonely guy in the corner. Privind pierdut in jur ca si cum n-as fi inteles nimic din ce era acolo am dat si de un zambet care mi se adresa si pe care l-am ignorat fiindca privirea mea focalizase in departare. Intrigat, intr-un gest de rewind, mi-am intors privirea si-am focalizat pe acel zambet. Aveam dubii ca mi se adresa mie , asa ca am falsat si eu un zambet scurt , sobru. Apoi am revenit la sirul gandurilor. Intre timp ma intrebam daca-mi zambise mie si daca da, de ce si tot asa... Evident facuse aceste just in ideea de "cheer up" . Avea un look euroasiatic, cu ochi putin oblici, cu par lins, o rochie lipita de trupul ei suplu ce se oprea cu mult inaintea genunchilor. Parea atragatoare si putin usuratica. Am trecut de multe ori cu privirea prin spatiul ei , pana ce ne-am intalnit din nou. Ma intrebase de la distanta ceva. M-am facut ca nu aud, ca nu inteleg. Zambareata se apropiase. " Are you ok ?''. "Yes i'm ok" . "Why are you sitting alone ?" - a urmat. I-am raspuns" Well the people i'm with are down there, dancing, i'm not into this, right now. " M-a inteles si s-a intors la grupul ei. Incepusem sa analizez situatia in stilul in care o descriu acum. Eram bucuros ca fusesem remarcat, oarecum. Dupa ceva vreme , s-a apropiat din nou. " Are you sure your friends didn't left you " . Am asigurat-o ca totul e ok. Singuratatea mea o intriga. Ma mai intrebase inca o data de ce stau singur. I-am zis ca e ok, nu prea am chef : I've been through this shit, to many times, it bores me now, si de altfel : There are many things to think about. S-a asezat langa mine. I-am intins mana si am intrebat-o cum se numeste. " Lima"- mi-a raspuns. " Like the capital of Peru" - i said. " Yes , she said. Apoi a urmat " Where are you from ? " . Surpriza : Kazakhstan. Wow. nice, intrigat de ce femei au kazacii. " You know , Kazakhstan"- m-a intrebat. Well of course i know, heard of it. Like the capital is Alma Ata. And she said :'' Now it's Astana." Interesting- i said. Am mai schimbat doua vorbe despre unde locuieste in Cipru apoi a mai apucat sa-mi zica: you really know some things, ca apoi sa se ridice si sa plece la chemarea cuiva din grupul ei. Thanks Lima for seeing an invisible man.