Regele termitelor

Daca pe vremea lui Hristos cineva ar fi zis ca religia crestina se va extinde in intreaga lume, sigur acea persoana ar fi luata in deradere si pe urma ar fi aruncata la lei de nervi. Vorbesc de acea expansiune plina de cruzime, plina de executii,incarcerari, disparitii facute nu sub semnul crucii , nici al credintei ci sub semnul ratiunii acelei vremi. Astazi observam acelasi lucru venit din partea iubitorilor lui Allah care tin cu orice sa-si extinda credintele pana si in cel mai extremist mod. Orientul Mijlociu a devenit "butoiul cu pulbere" cu un fitil ce se intinde de prin anii '70. Mi-e mila de acei copii crescuti sa urasca tot ce e diferit, sa urasca oamenii care nu impartasesc aceeasi credinta; acest lucru ma face sa urasc acei oameni care se numesc parinti care nu fac decat sa le spele creierele sa le induca credinte care nu sunt cu nimic mai adevarate decat orice alta religie. Probabil Dumnezeu plange acei oameni care cred ca fac lucruri odioase in numele lui, va spun ca nu e nici un Dumnezeu acolo ci doar o constiinta corupta, o minte tulbure prea plina de obsesii si limite. Daca as spune ca Dumnezeu e doar un copil, un bebelus cine mi-ar dovedi falsitatea afirmatiei? Lasand la o parte ideea pacatului stramosesc sau a oricarei superstitii religioase, vorbim despre copii ca fiind puritatea intruchipata, tabula rasa, o oglinda nemanjita de reflexii transcendente. Dumnezeu-un copil ce flutura cu nestire destinul tau, il umple cu saliva,il roade cu dintisorii lui ca pe urma sa-l arunce schimonosind o plictiseala. Toate aceste lucruri mici pe care le-ar face el din nestire, ar putea fi catalogate de un crestin obsedat ca incercari la care e supus pentru ai pricinui cateva clipe de durere omeneasca si materiala in schimb primind promisiunea vietii vesnice prin afirmatia: "Cah" Cah" ,Hihi-Ga. Poate acel copil -Dumnezeu- are si el o mama, o constiinta, ce-i va da cunoastere, cunoasterea ei, si ma rog sa nu fie o mama proasta ci sa fie una care le-a vazut si le-a cunoscut pe toate si va vorbi doar in adevaruri bine alese.
Citisem despre Allah cum ca bietul om in decursul vietii avusese numeroase neveste si ca la varsta de 54 isi alesese nevasta o fetita mare de 6 ani cu care isi consumase casnicia dupa 3 anisori. Ma gandesc ca noi(cei cu care impartasesc ganduri asemenea), cei care am iesit din era glaciara ne strambam de durere cand vedem limitele ratiunii. Doare a dracu sa vezi oameni care inca mai cred ca a existat Adam si Eva;ca daca iti doresti ceva in viata aceasta e pacat, dar il accepti ca pacat si totusi tinzi sa faci acel pacat fiindca totusi suntem eterogeni si Dumnezeu ne iarta de pacate. Fals, Fals, Fals. Daca am o boala atunci trebui sa plang si sa sufar fiindca o port sau pot sa disimulez si sa rad chiar sa ma bucur ? Sa va zic o poveste: De mic copil iubeam pestii. Eram fascinat. Ziceam parintilor ca am sa ma fac ihtiolog desi probabil nu stiau ei ce inseamna. De ziua mea, tata imi confectionase un acvariu de vreo 20 de l iar mama imi cumparase aparatura de filtrare a apei. Pesti nu. In urmatoarea zi am mers la magazinul cu pesti de unde imi luasem 5 pesti din 2 specii. Ulterior imi luasem mai multi si mai multi pana ajunsesem sa detin nu mai putin de 25 de pesti: de la sanitari pana la cei exotici. Acel acvariu era oaza mea. Pentru ei eram Dumnezeu. Le dadeam un mediu, o casa , o masa, totul.Erau dependenti de mine. Dupa o perioada pestii din prima generatie au murit. I-am aruncat pe geam cu gandul ca vor deveni hrana pentru pasari. Observam comportamentul lor agitat cand eram in preajma si le era foame. Aproape ca loveau peretii de sticla ai acvariului, faceau miscari circulare, dintr-un capat in altul. Odata am mers la lac. M-am hotarat sa fac un experiment. Luasem cu mine toti pesti intr-un borcan. La lac, am luat borcanul si lam pus direct apa. Asteptam ca pestii sa iasa din borcan si sa plece. Gandul ca traiau in captivitate ma facea trist. Dar nici unul nu indraznea sa iasa. Preferau sa stea acolo agitandu-se si cerandu-mi mancare. Am refuzat. Deodatul unul dintre ei a iesit si s-a pierdut in apa tulbure. S-o fi simtit mai liber, o fi fost prea disperat sau prea infometat, cert e ca disparuse din acea lume ingradita de un paravan de sticla. Pe acela l-am indragit multa vreme fiindca imi lipsea. Poate viata pentru ei era mai buna intr-un loc sigur ca un acvariu. Aveau un Dumnezeu, aveau totul.Asta pana i-am electrocutat. Nu de alta dar ma indragostisem de termite si vroiam un acvariu cu termite. Vroiam sa fiu regele termitelor.