Yote-le, Yote-le

Yote-le ca m-am luat de dupa cap si m-am tarat ici (se citeste isi) ca sa va zic voua o povestioara. M-am saturat de birocratia plusata(adica +) de niste indivizi (massa damnata) care nu fac decat sa ma irite si sa ma incite, ulterior sa mai si spurc cateva vorbe de duh ca sa aiba ei acoperirea sa urle: '' Pai n-ati auzit ce-a zis " '' Ne-a facut gunoaie" , '' Putin respect ca noi am terminat o facultate si tu esti abia anul 3." Ete fleosc. Fac ceva pe respect. Nu pot sa-mi exprim decat dezamagirea fata de aceste specimene si acolitii lor. Imi vine sa fug de multe ori din calea lor dar culmea ca tot aia se intampla: imi pierd rabdarea, ma supraenervez si incep sa condamn sistemul in care sunt integrat, bineinteles ca includ si acele persoane in acest sistem ingrat. Bun. Sa va spun cum se intamplasi. Eu mare student imprumutasem carti de la biblioteca facultatii. Bineinteles ca reusisem sa si intarziu cu un termen de predare. Pana sa-mi fi dat si eu seama ca am intarziat (gasisem cartea acasuca la Zalau), trecusera 2 luni. Constrans de faza, intr-un final m-am hotarat sa inapoiez cartea. E sa vezi. Am dat nas in nas cu o bibliotecara supraponderala cu niste ochelari care ii aduceau un iz de bunica, o femeie plictisita probabil de scaunul in care statea sau probabil plictisit scaunul de flatulatiile ei, n-a facut altceva decat sa condamne fapta monstruoasa pe care o facusem. Eu din placere am facut pe prostu, cum ca n-am stiut, ca nu pot sa cred, ca eu cerusem ulterior prelungirea termenului. Fara folos. Pedeapsa trebuia aplicata. Bibliotecara era predispusa la cearta , practic observam in ochii ei placerea de a vorbi in contradictoriu, pe de alta parte si cu nasu varat in tavan. Imi pastrasem calmul , nu ridicasem deloc vocea dar culmea ca de fiecare data cand ziceam ceva ma loveam de aceeasi replica:" Te rog nu ridica vocea". Probabil sa fi tacut dar asta era de neconceput. Ca si bonus bibliotecara imi fluturase alte termene de intarziere de la carti de nu stiu cand. Asta m-a dat peste cap. De unde si alea nu-si. Nimeni nu ma anuntase, nici in momentul in care mai imprumutasem carti de la biblioteca. Mi se parea strigator la cer. La acele termene de intarziere sa stranse suma de 30 ron plus intarzierea de la cartea pe care o adusesem, care azi aflasem ca se invartea in jurul sumei de 50 ron. Doamne Dumnezeule, ma simt ca-n Kafka. Nu inteleg nimic. Colegii mei inregistrasera convorbirea mea cu bibliotecara , cea de saptamana trecuta. Cel mai mult ma iritau povestile gen: ii duci o ciocolata si te rezolva, ii dai cati bani ai la tine si e ok, dar eu nu aveam scapare si nici nu o vroiam. Mi se parea absurd sa aplic metode trotskiste si staliniste, chiar nu vroiam. Asa ca azi ma dusei din nou la biblioteca cu gandul curat de a plati 10 ron, respectiv o parte din penalizari. Bineinteles ca am facut cunostinta si cu alte 2 bibliotecare, mai tinerele asa, care se laudau ca ele au terminat faculta si eu is abia anu 3 si poate ma ''rezolva'' ele. Am platit 10 ron si m-am lovit de replica d-soarei bibliocacanarei(nu e gresit , asa am vrut sa scriu) : Asa.... ai sa tot platesti pana la sfarsit. Mi-am pierdut rabdarea(nu de alta dar am alergie la prostie) si am inceput din nou sa condamn sistemul bibliotecar si birocratia lui. Ele au sarit ca arse, le-am spus ca mi se pare normal sa fiu revoltat si ca am dreptul sa contest si sa le contest. " Putin respect" " Putin respect", " Du-te la decan" sau " Poate vrei sa mergem mai departe....". Am incercat de nspe ori sa inchei discutia zicand : "Bine multumesc" ,"Bine multumesc", dar ma loveam de acelasi harte specifice feministelor. La un moment dat m-am indreptat spre biroul decanului, m-am oprit in fata usii si m-am resemnat. Cu sinceritate va spun ca mor de ciuda, imi accept greseala, cel vinovat dintai sunt eu, dar sunt vinovat in acest sistem ingrat si putrezit de emanatiile lor. Saptamana viitoare ma duc iarasi. Fie ce-o fi, poate o sa fac silentio stampa.