Pareri disculpe

I have a dream

2011-07-17T09:42:00.000-07:00

M-am trezit tarziu ca sa spun ca am un vis. Visez ca intr-o buna zi am sa primesc aprecieri pentru asta... Unii stiu mai mult, altii mai putin, altora le-am spus dar nu le pasa; m-am repetat de multe intr-un un proces de autosugestie. Am ezitat sa ma mai prezint in calitate de aspirator spre materializarea acestui vis. Am inteles ca e o chestie pe care trebuie sa o fac de unul singur. Dar voi ajunge acolo desi nimeni nu vrea sa auda de tineri aspiratori. O sa-mi ia probabil cativa ani, vor fi ani de ucenicie dar la sfarsit se va vedea continuitatea acestui proces. Pe cei care pariaza ii intereseaza mai putin meciul decat rezultatul. Daca vor castiga, doar atunci vor expune dramatic decursul meciului care a dus la rezultatul castigator. Eu joc, aici , un meci. Arata de parca va-s cere sa-l urmariti. Nicidecum, dar daca sunteti pariori ar fi bine sa cunoasteti echipa pe care pariati, evolutiile, statisticile , trecutul. Iar daca o cunoasteti atunci veti reusi sa anticipati si rezultatele. Depinde totusi si de atasamentul fata tipul de joc. Inteleg ca jocul pe care il joc eu nu va intereseaza, fair-play. Dar atunci cand vor veni rezultatele, cotele vor fi mici. Ca sa inchei analogia, spun ca nu vad prea multi interesati sa riste.

De scris

2011-03-19T03:25:00.000-07:00

The hardest thing about writing is writing itself ... Am uitat cum sa scriu. Poate si din cauza creierului meu care e setat pe "speak english - think english - write english" . Cine stii poate mai devreme sau mai tarziu am sa scriu doar in engleza. Totusi sa nu ma duc intr-atat de departe. Cum se invata scrisul ? Imi aduc aminte de cativa scriitori si rutina lor, programul lor , pauzele lor. Cipru, imi ofera , confortul si timpul necesar scrierii. Totusi ?! Evit sa spun "sa pierd timpul scriind " sau - TRAIND - implicat in diferite activitati interactive, sociale. Am o schija de gand care zice ca scrisul vine cu timpul, ceva de genu : TRAIESTE acum, scrie mai tarziu. Bine ca nu sunt in situatia "sex is boring and i read all the books " . Invat lucruri noi tot timpul dar intotdeauna aman scrisul , nu-i ofer sansa sa se descopere. Fiindca vreau sa postesc de la alcool (nu din motive religioase) m-am gandit la "a win-win situation" gen sa scriu despre lupta mea impotriva setei si sa ma si rasplatesc pentru fiecare tentatie pe care reusesc sa o inabusesc. Daca stau bine sa ma gandesc ar trebui sa ma rasplatesc si pentru fiecare cuvant, fraza, text pe care l-as scrie. Hmmm. E greu sa lucrezi pentru tine. Idei, povesti , situatii am o groaza de descris dar parca rutina asta im creeaza o reactie anhedonica...

Meanings

2010-11-14T07:11:00.000-08:00

Sunt , dupa cineva, ....

2010-08-24T08:27:00.000-07:00

... indolent , exuberant, excentric, egocentrist, dubios (asta chiar mi-a placut cum suna), un aparent pervers , capricorn - deci rece , un potential creator de moda ( - NOT ! ) , un tip care vorbeste ca fetele in diferite circumstante, capricorn - deci incapatanat , exhibitionist , impunator , miserupist , unul caruia ii place filmul. La un moment dat s-a lasat si un : " Cine esti ? "

...dupa altcineva, : prea sigur pe lucrurile pe care le spune, de parca ar stii , dar nu e nici macar pe-aproape.

Vreau un inorog si un portocal

2010-07-22T00:26:00.001-07:00

Asta i-am tradus in romaneste unei nemtoaice. Spre surprinderea mea facuse o singura greseala in scrierea fonetica: 'schi' in loc de 'si'. I-am raspuns destul de franc nenumaratelor intrebari adresate, asta ca sa o ajut sa ma catalogheze. Mi-a spus ca atunci cand nu reuseste , isi construieste prejudecatile dupa papucii pe care acea persoana ii poarta. E si asta un gest.Imi aduce aminte de gesturile altora: unul care se uita tot timpul la tipe daca au mustati,unul care se uita tot timpul la degetele de la picioare ale persoanelor, altcineva se lua dupa morfologia unghiilor. Ehh fiecare..
Cu cateva saptamani in urma, eram la un beach bar party. Muzica si atmosfera mi se pareau un surogat in comparatie cu party-urile din timpul facultatii. Ziceam" I've been through this shit so many times...''. Nu mai e stilul meu. Asa ca m-am asezat pe o sofa , singur, privind in gol, in jur, inauntru. Eram cam invizibil. Si-apoi s-a intamplat o chestie pe care mi-am dorit-o intotdeauna. Am o predispozitie pentru tipologia de "lonely guy in the corner'' care atrage atentia tocmai fiindca sta deoparte. Fiind de obicei la polul opus n-am ajuns sa gust acest fel de a fi. Dar in prezent ca si in acele zile, in acel timp, eram the lonely guy in the corner. Privind pierdut in jur ca si cum n-as fi inteles nimic din ce era acolo am dat si de un zambet care mi se adresa si pe care l-am ignorat fiindca privirea mea focalizase in departare. Intrigat, intr-un gest de rewind, mi-am intors privirea si-am focalizat pe acel zambet. Aveam dubii ca mi se adresa mie , asa ca am falsat si eu un zambet scurt , sobru. Apoi am revenit la sirul gandurilor. Intre timp ma intrebam daca-mi zambise mie si daca da, de ce si tot asa... Evident facuse aceste just in ideea de "cheer up" . Avea un look euroasiatic, cu ochi putin oblici, cu par lins, o rochie lipita de trupul ei suplu ce se oprea cu mult inaintea genunchilor. Parea atragatoare si putin usuratica. Am trecut de multe ori cu privirea prin spatiul ei , pana ce ne-am intalnit din nou. Ma intrebase de la distanta ceva. M-am facut ca nu aud, ca nu inteleg. Zambareata se apropiase. " Are you ok ?''. "Yes i'm ok" . "Why are you sitting alone ?" - a urmat. I-am raspuns" Well the people i'm with are down there, dancing, i'm not into this, right now. " M-a inteles si s-a intors la grupul ei. Incepusem sa analizez situatia in stilul in care o descriu acum. Eram bucuros ca fusesem remarcat, oarecum. Dupa ceva vreme , s-a apropiat din nou. " Are you sure your friends didn't left you " . Am asigurat-o ca totul e ok. Singuratatea mea o intriga. Ma mai intrebase inca o data de ce stau singur. I-am zis ca e ok, nu prea am chef : I've been through this shit, to many times, it bores me now, si de altfel : There are many things to think about. S-a asezat langa mine. I-am intins mana si am intrebat-o cum se numeste. " Lima"- mi-a raspuns. " Like the capital of Peru" - i said. " Yes , she said. Apoi a urmat " Where are you from ? " . Surpriza : Kazakhstan. Wow. nice, intrigat de ce femei au kazacii. " You know , Kazakhstan"- m-a intrebat. Well of course i know, heard of it. Like the capital is Alma Ata. And she said :'' Now it's Astana." Interesting- i said. Am mai schimbat doua vorbe despre unde locuieste in Cipru apoi a mai apucat sa-mi zica: you really know some things, ca apoi sa se ridice si sa plece la chemarea cuiva din grupul ei. Thanks Lima for seeing an invisible man.

Love and Death by Woody Allen

2010-07-16T23:19:00.000-07:00

Sper si eu :)

The Silence

2010-07-14T23:25:00.001-07:00

Calaretii cailor fara cap si copite

2010-07-05T08:33:00.000-07:00

Calaretii cailor fara cap si fara copite se indreptau spre Dealu' Coastei ca sa nu intrebe nimeni de ce. Unul dintre calareti canta ca cucu' nu ca calu' fara cap si copite de inghetau frunzele de plop. Celalalt freca coama calului fara cap si fara copite cu revulsin. Calu' tusea sec si lacrima. Ca sa-l mai opreasca din sonata mono-octavica Calaretul se adresa colegului: " Ai pus apa ?! " Celalalt raspunse monosilabic pe cinci octave: Nu ! " N-am avut niciodata prea multe asteptari de la tine, dar sa nu pui apa... ! " ii reprosa. " Eh, daca ai stat si ai asteptat ? "- i-o intoarse. " " Am asteptat, ca doar cineva trebuia sa adape caii " . Caii fara cap si copite se cabrara in semn de multumire ca fusesera adapati. Calaretul reveni inapoi la sonata lui , un hit al concursurilor de echitatie, ce facea calu' calarit de calaretul care canta sa excreteze pe ritmurile impuse de vibratiile sputei de pe coardele vocale. In urma se lasa o ceata de basini de cal. Calaretul facu un stop-cadru la piesa si-si expuse un gand : " Puteai sa fi luat si tu din apa cu care ai adapat caii '' . Caii nechezare din nou a multumire. " Nu-mi bag capul unde-si baga si calu' " . " Daca as zice ca m-as fi asteptat la asta mi-ai reprosa ca n-am luat apa , daca ti-as zice ca nu m-as fi asteptat la asta mi-ai reprosa ca n-am luat apa, dar vezi tu , caii n-au cap. " Pai n-au, n-au nici copite. " " Si-atunci ? - zise calaretul cantaret concluzionand vibratto veridicitatea argumentului. " Apa era insolubila si viermanoasa ! " Si-atunci ! " " M-am asteptat de la tine sa iei ! " Nu trebuia sa astepti ! '' Si-atunci cine sa adape caii ? . Caii se batusera cap in cap ca punkerii beti bucurosi ca fusesera adapati. Pentru o vreme , tacerea acoperi sunetul frunzelor de plop, sunetul greierilor, al randucinilor, al apei bulbucate , vantului, al tropaitului cailor fara copite, al respiratiei celor doi calareti de cai fara cap si copite.Datorita frictiunii in aer se auzeau obiectiv doar argumentele lor subiective . Calaretul care nu cantase ridica tacerea ca si-o cortina a unui spectacol : " Si ce facem ? Celalalt nervos : " Pai ce astepti, sa transpire caii ? " . " Asta ar fi o idee " " Poti s-o si patentezi " Daca-i alergam bine scoatem si untura din ei, zise de asta data bucuros ca gasise o solutie la lipsa lui ! " Bine , baga-i pintenii-n urechi si da-i la trap ".

Dirty Diaries

2010-07-05T08:12:00.000-07:00

Un colaj de 12 + 1 scurt-metraje suedeze cu tenta pornografica filmate cu camerele telefoanelor more or less. Mai multe sau prea putine aici http://dirtydiaries.se/

Quiet Days in Clichy

2010-06-30T11:57:00.001-07:00

De la Henry Miller citire :

http://www.youtube.com/watch?v=c8k-_mmpoog

Less is more

2010-05-29T00:55:00.000-07:00

Iata tendintele minimaliste de look ale produselor. N-am gasit nici un brand de BERE cu un astfel de look. Is Beer that complicated ?

Gandurile lui Pascal

2010-05-28T03:28:00.000-07:00

''Those who judge of a work by rule are in regard to others as
those who have a watch are in regard to others. One says, "It is two
hours ago"; the other says, "It is only three-quarters of an hour."
I look at my watch, and say to the one, "You are weary," and to the
other, "Time gallops with you"; for it is only an hour and a half ago,
and I laugh at those who tell me that time goes slowly with me and
that I judge by imagination. They do not know that I judge by my
watch. ''

"The greater intellect one has, the more originality one finds
in men. Ordinary persons find no difference between men. "

"When we wish to correct with advantage and to show another that
he errs, we must notice from what side he views the matter, for on
that side it is usually true, and admit that truth to him, but
reveal to him the side on which it is false. He is satisfied with
that, for he sees that he was not mistaken and that he only failed
to see all sides. Now, no one is offended at not seeing everything;
but one does not like to be mistaken, and that perhaps arises from the
fact that man naturally cannot see everything, and that naturally he
cannot err in the side he looks at, since the perceptions of our
senses are always true."

Order.- Why should I undertake to divide my virtues into
four rather than into six? Why should I rather establish virtue in
four, in two, in one? Why into Abstine et sustine* rather than into
"Follow Nature," or, "Conduct your private affairs without injustice,"
as Plato, or anything else? But there, you will say, everything is
contained in one word. Yes, but it is useless without explanation, and
when we come to explain it, as soon as we unfold this maxim which
contains all the rest, they emerge in that first confusion which you
desired to avoid. So, when they are all included in one, they are
hidden and useless, as in a chest, and never appear save in their
natural confusion. Nature has established them all without including
one in the other.

* "Abstain and uphold." Stoic maxim.

"Let no one say that I have said nothing new; the arrangement
of the subject is new. When we play tennis, we both play with the same
ball, but one of us places it better.
I had as soon it said that I used words employed before. And in
the same way if the same thoughts in a different arrangement do not
form a different discourse, no more do the same words in their
different arrangement form different thoughts! "

Certain authors, speaking of their works, say: "My book,"
"My commentary," "My history," etc. They resemble middle-class
people who have a house of their own and always have "My house" on
their tongue. They would do better to say: "Our book," "Our
commentary," "Our history," etc., because there is in them usually
more of other people's than their own.

Passion of Anna (1969) - Ingmar Bergman

2010-05-26T12:00:00.000-07:00

Colaboratorii lui Bergman (Von Sydow, Ullmann, Bibi si Erland ) sunt pusi in situatia de a face un studiu al personajelor interpretate in cadrul filmului. Filmul , destul de static , apropiat teatrului de televiziune imi pare un manifest existentialist , retoric , introspectiv. Infatiseaza incapacitatile personajelor (oamenilor) de a trece peste traume, de a se simti intr-o deplina comuniune sociala, de a se simti utili, de a trece peste prejudecati. Atmosfera angoasanta a insulei gradeaza scindarile personajelor de a face fata singuratatii. In scena in care cele patru personaje iau cina se pare ca a fost in majoritate o improvizatie. Personajele feminine domina cadrele varsandu-si cele mai adanci ganduri. Iata cateva momente:

Eva : " I'm just a small part of his general tiredness. The world is indifferent to Elis sarcasm's but i'm not. I want to pay him back . I want more (asking for more drink). (respira adanc) I don't know what to do.... Elis is fantastic.

Andreas :' Yes he is. I like him very much.

Eva: The worst of it is that i love him. I mean love. There is no other word for it... If only i knew how i could show him my love.. What is it to become of us ? Why do we grow like this > (Il imbratiseaza pe Andreas). What is this deadly poison that corrodes the best in us leaving only the shell ? ... I'm so tired. The wine has made me sleepy . I'm drowsy too....

... apoi doarme , se trezeste..

sarutandu-l...

Eva: It's so hard to realize one day that you're meaningless. That no one needs though you want to give yourself. I suppose it's my own fault but it's paralysing. I want to accomplish so much. I make a lot of plans. Then i talk to Elis and he says :' No, don't do that, do this". So it all ends in smoke. (plangand) No i mustn't blame Elis. I mustn't. Everything i touch goes wrong. And Elis, he...No, I shouldn't blame Elis. (plange, se culca cu Andreas)...

Ana : (talking about her marriage with Andreas) We lived in complete affinity. We thought the same things. We were together in everything. I know it sounds silly and exaggerated when i tell it, but it's so hard to describe how to people became part of each other. The words are so trite and don't cover the experience at all. The child was a fantastic experience for both of us. Everything to do with the child. I passed my exam and got a position as a teacher and Andreas got his assistant professorship . We bought a little house out of town and furnished it by degrees . We built something up together. I don;t know what to call it. A real security. A security. Everyone thought it was an ideal marriage with no dissension. But that was not so. We had violent quarrels. But we never infected us with cruelty and suspicion . We were always completely honest. There wasn't a pretence in our relationship. (amuzata) Andreas was unfaithful to me once. You didn't think that , did you ? Well he was. He told me about it at once. And i felt how much he loved me and i got over it. And we took greater care of each other than ever. The worst thing was once when he left me. I found out where he was and he changed his mind and came back . And we lived close together than ever before. Then we came here for the weekend with our little boy. Eva and Elis had lent us their house... I wanted to drive out to the church ruins. I got my way and we set off. Andreas had a few drinks and asked me to drive. I wasn't driving fast at all. We were in high spirits. The road was slippery and the car began to skid. Andreas tried to grab the wheel but we shot off the road into the ditch right through the stone wall and in among the trees. When i came to , i saw the wreck of the car and a man with a gash in his throat and half his body through the windshield . A little boy lay farther away. He'd been hurled on through the door. And his head was in a funny position. I remember thinking : "What a ghastly accident" . And i wondered why nobody came to help those people. I made my way up to the road and i began to feel the pain in my side and leg. I felt dragging one foot behind me. That's when i saw the blood. It was blood everywhere. And my shinbone was poking through my stocking. They found us a few hours later. I didn't think life could look like that. I didn't think life would be a daily suffering... (tot acest text intr-o singur cadru)...

IMPORT/EXPORT (2007) Ulrich Seidl

2010-05-24T03:49:00.000-07:00

IMPORT/EXPORT e un focus rece asupra raportului social-economic EST-VEST imbibat cu alte cateva subpuncte, toate determinate de un mediu steril, minimalist. De altfel coloana sonora e inexistenta, exceptand scenele din azil unde onomatopeele repetitive ale unei batrane definesc spleenul. In EST, o ucraineanca renunta la slujba de asistenta in schimbul videochatului, pana primeste o invitatie sa plece in Austria, unde lucreaza ca putzfrau. Prejudecatile fata de imigranti e unul din subpunctele de care vorbeam. Dupa cum explica una din asistentele austriece, cum de nu a vrajit nici un barbat pana in prezent, ca doar asta cauta, asta le e sansa(imigrantelor), scaparea. In VEST, un tanar austriac isi pierde slujba de agent de paza. Ingropat in datorii si lipsit de perspective, singurul job la indemana e sa-l ajute pe tatal sau, sa transporte jocuri mecanice si 'tonomate' cu bomboane in EST (Slovacia, Ucraina). Nu se simte nici o atitudine partinitoare in ceea ce priveste EST-ul si VEST-ul ; ambele sunt o mocirla in care nu poti decat sa te tarasti. EST-ul cu femeile usoare, tigania, saracia - VESTUL - cu raporturile familiale asentimentale, oameni in etate singuri. De observat ca in ambele cazuri personajele traiesc impreuna cu parintii in opozitie cu batranii din azil , lipsiti de orice legatura familiala. In delirul ei o batrana se intreaba retoric cat mai e pana are sa-si intalnesca mama. Sunt doar niste umbre ce si-au trait viata. Asa cum exclama batrana printre onomatopeele ei, '' miroase.. a moarte''. Vidul dintre oameni se mentine si datorita lipsei unui limbaj comun, cu atat mai mult cu cat nu putem vorbi de o interactiune non-verbala, aceasta rezumandu-se la simple apropouri sexuale. Singura farama de viata vine dinspre Pauli care afirma, opunandu-se apropourilor libidinoase ale tatalui sau ca el traieste dupa anumite valori, el vrea armonie. Pana la final stim doar ca el a pornit in directia aceea.

Gegen die Wand (2004) Fatih Akin

2010-05-24T00:55:00.000-07:00

Gegen die Wand (2004) a lui Fatih Akin modeleaza conceptul iubirii subliniind capacitatea ei de a regenera vieti, de a sustine energetic Vointa. In EL (Cahit) acest flux energetic survine sublim, din interior, e contrastat si de replica lui Maren(his fuckbuddy): "Du gehts gut ?!"... " Du fickts besser ". Pentru EA (Sibel), orice urma de afectiune ramane nematerializata datorita caracterului introvert al LUI (Cahit). Odata lasata garda jos.... As spune ca sunt adeptul teoriei : doi oameni pusi in acelasi spatiu sunt capabili sa creeze o sinergie, o simbioza. Asta se intampla si in Gegen die Wand . Casatoria lor, aranjata de dragul ei , ca sa scape de sub jugul traditionalist al familiei(turce), ii fixeaza in acelasi plan. Dar viata , cu schimbarile ei constante, te ia cand ti-e lumea mai draga. Ceea ce traise EL inainte sa o intalneasca se extrapoleaza in viata EI. EL , deja cu experienta vietii, isi pastreaza echilibrul, e capabil sa treaca peste anii de puscarie, datorita EI. Intalnirea din final e un foc de paie prea slab sa mute muntii ce pareau de hartie alta data.

Filmul e fragmentat de 5 interludii muzicale ce au in prim-plan o trupa de muzica traditionala turceasca iar pe fundal Istanbulul si Sf.Sofia. Marvelous.

Cateva poze ce fixeaza povestea.

- Te casatoresti cu mine sau nu ?!

Vreau sa o fut pe nevasta-ta turcoaica, greceste... daca zici de astea esti mort.

Intrigant

2010-05-21T05:31:00.000-07:00

In cladirea in care lucrez sunt doua firme. Eu sunt in cea de la etaj. Cealalta firma tocmai si-a angajat o noua persoana, o fata (are 21 de ani dar daca ti-as zice ca are 25-27 nu te-ai indoi ). In prima ei saptamana la birou fusesem plecat in Anglia. Nu stiusem ca persoana dinainte fusese in preaviz. Ceea ce mi se pare amuzant e ca scarile spre etaj sunt pe directia biroului ei , astfel incat, de fiecare data cand cobor, privirile ni se intersecteaza. Si uneori , urc si cobor de 10-15 ori. Pentru 1 secunda ne privim apoi fiecare isi vede de treaba. Mi-e lesne sa ma inteleg de ce o privesc, fiindca mi se pare acceptabila ca prezenta feminina si de ce nu, atragatoare. Dimineata cand sosesc la birou ne salutam , ne zambim, ne privim mai mult, uneori chiar starui cu o privire gen : '' How you doin ? ''. Bucataria e la cativa pasi de biroul ei. In apropierea ei , sunt foarte atent la fiecare miscare a mea, de parca m-as privi prin ochii observatorului, fiecare gest mi-l privesc din afara. Tot ce fac are o tensiune si o atentie aparte. Fac asta de cele mai multe ori cand impart spatiul cu o persoana noua(femeie sau barbat). Ea e prin preajma de vreo doua saptamani dar nu am avut ocazia sa ne prezentam oficial. Nu stiu daca are habar cum ma numesc, macar sa ma stie din auzite, desi cred ca are tinand cont ca putem numara pe degete numarul de persoana din cladire. Chiar s-a intamplat ca privirile intersectate sa fie insotite de un zambet. E zambetul acela de recunoastere. " Hai, nu mai are rost sa ne ascundem''. Zilele trecute, intr-o dupa-masa , am avut primul contact verbal .Observand-o ca citea o carte, am intrebat relaxat ce anume citeste. Raspunsul ei , evident, a fost , o carte. M-as fi asteptat la un raspuns care ar fi oferit densitate conversatiei, asa ca intre doi cititori inraiti. Apoi dandu-mi seama ca probabil avem si probleme din cauza limbii am incercat sa imi fac intelese cerintele. Citea o carte in greaca; nu reusisem sa-i citesc titlul , motiv pentru care ma si adresasem. Era ceva roman pulp. Se numea Elena, curva ... sau ceva de genu, Elena, porni(in greaca), habar n-am de autor. N-am mai continuat , am cam bruscat comunicarea printr-un aha, hmmm, si mi-am vazut de drum. Schimbasem pareri si cu David legat de ea. Despre cum o percepem. Eu I-am zis cum o cheama. Petroula. Cum David are obiceiul sa caute lumea noua pe Facebook, am dat un search dar fara rezultat. Pana buna noastra colega s-a imprietenit virtual cu ea. Nu mare ne-a fost mirarea , sa aflam ca e casatorita, ca era nascuta in '89. Ne-a mirat mai mult varsta decat faptul ca e casatorita, cunoscand obiceiul cipriotilor de a se casatori inca destul de devreme. Dar parca cautatul in priviri si-a pierdut din fond odata cu aflarea starii civile. Coborand mai devreme , sa-mi fac un ceai, observasem ca ramasesem doar noi doi in toata cladirea. Pentru o secunda, am simtit izul unui gand erotic, dar l-am alungat numaidecat. Isi impregnase cateva jeturi de parfum pe incheieturi. Dupa un sfert de minut , incepeam sa-l adulmec. Ma gandeam la ea ca femeie si la incapacitatea mea de-a descrie femeia , natura ei, fara sa simt ca as avea un calus in gura sau o proteza de cauciuc de care musca condamnatii la moarte. Si o vedeam asa: tanara, casatorita, cu un job fara perspective(uitasem sa adaug ca o intrebasem si cum se simte, daca ii place, raspunsul ei fiind : ''da, foarte mult'') si nu va grabiti sa ma judecati , n-am enuntat nimic din afara obviousului dar asta m-a dus mai departe si sa zic ca femeia nu are simt metafizic. Si-asta m-a eliberat. BOOM.

op

2010-05-20T01:25:00.000-07:00

M-am amuzat zilele astea vazand doua lucruri ce nu-si aveau locul in peisajul mediteranean : o Dacie pick-up si un prun. Pregatesc rudimentar un proiect foto/video experimental. Momentan am mentalitatea unui detinut eliberat. Nu reusesc sa depasesc anumite bariere psihologice. Nu locuim intr-o lume fara vina (blameless world) . Pororoca . 3 scarbe m-au lovit in ultimele 3 zile odata intrat in lumea virtuala.

Vacuum

2010-05-16T11:50:00.000-07:00

In Manchester soferul de taxi ne povestise la un moment dat despre iesirile in gay bars. Cu ajutorul unei prietene reusise sa intre intr-unul care era lesbo-exclusiv. Amuzat zisese ca nu se simtise ciudat. All those women and you can't fuck neither because they are not interested. In schimb in celelalte (cu barbati) you don't want to fuck but everybody wants to fuck you ; more or less. La training mai erau doi nemti si un israelian. Abia a doua zi mi-am dat seama de conexiunea evreu- neamt. La un moment dat ma intreaba unul din neamt ce religie e Iehuda. Le zic, e eveu , iudaic , mozaic. La care au revelatia. Ahh : Juden ! Am inceput sa radem.
Cat despre mine, imi lipseste spiritul sacrificiului. Faptul ca reusesc sa-mi gasesc nimicuri de facut doar ca, sa folosesc expresia, sa omor timpul traseaza vectori pe o directie nihilista. Iar eu , unul, nus nihilist. Un citat mi-a intrat in cap , si-are sa ramana: " Nu putem sa corectam greselile , doar consecintele lor". O calatorie in timp este irealizabila, obiectiv. Subiectiv ar fi , zic , o hiperaccelerare a experientelor, a perceptiilor. Dar fara un plan nu exista miscare. Iar calatoria inseamna miscare, cinetica. In mai putin de o septime de secunda as face ocolul pamantului la Ecuator cu viteza luminii . Ma gandesc cat mi-ar lua sa fiu omniprezent in orice punct al Romaniei . Mai putin de o secunda. Nu cred ca am fi capabili sa percepem o calatorie in timp asa cum de multe ori abia percepem reflexele. Noi nu suntem conceputi pentru astfel de viteze. Nu cred ca am percepe. Am fi ca in fata unui ecran alb.

Declaratii.

2010-04-21T11:18:00.000-07:00

" De altfel e si cea mai frumoasa declaratie de dragoste: Simt ca te pot parasi. Te iubesc atat de mult , incat s-a implinit ceva in mine - si acum te pot parasi. E inutil sa intorci capul. S-ar putea sa vezi nedumerirea. Cand pleci, e bine sa crezi ca ai socotelile incheiate."

Am fost acolo. Doar c-am intors capul considerand ca socotelile mi-au fost neincheiate. Si-am cazut in nedumerire.

" Dintre animale - spune Geneza - nu s-a gasit nici un ajutor pentru om. De aceea Dumnezeu adoarme pe Adam si scoate din coasta sa femeia... Daca s-ar fi gasit ceva s-o inlocuiasca."

" De ce e de neconceput un Narcis feminin ? Femeia se priveste totusi nespus de mult in oglinda.Dar probabil pentru a vedea acolo un altul - care o priveste''.

"Rolul pe care il poti juca in viata anumitor oameni este de a desfiinta pe un altul care a jucat un rol. Nu existi, fireste; esti uitat.Dar tarasti in caderea ta pe un altul.''

"Cunosc un instinct mai puternic decat instinctul de conservare chiar: instinctul de " a avea dreptate". Oamenii se lupta, se cheltuiesc si cad pentru: " Vezi , ce ti-am spus eu ?. Am un prieten care de 15 ani imi spune :"Va veni dezastrul" . Si, fireste, intre timp nu poate face aproape nimic. Iar cand dezastrul va veni, va fi multumit ca a avut dreptate; uitand ca intre timp a pierdut un sfert de viata pentru un sfert de adevar. Ceea ce e incantator , in definitiv, e ca toti avem dreptate. Nimeni nu va putea fi dezmintit vreodata..."

"Filosofia ca donjuanism. Pe langa ea, oamenii de specialitate fac simple casnicii burgheze. Esentialul e sa cuceresti. Nu sa accepti. Nu sa stii. "

'' Dupa jumatate de ora de convorbire orice femeie din societate scoate din geanta pudriera ca sa se refaca. Recunosc esenta feminitatii intr-un gest ca acesta. Dar si tot ce e absurd in esenta feminitatii. Caci femeia intelege sa se refaca asa cum a fost. Ea nu-si da seama ca a trecut un anume timp, in care s-a intamplat ceva ; ca a intrat si ea intr-un proces de devenire; ca pe fata ei trebuie sa se citeasca urmele acestei deveniri. Ea nu admite sa treaca peste chipul ei umbra unei idei care se va fi rostit sau se inscrie undeva in cuta unui adevar. Nu, ea vrea sa revina la chipul din fata oglinzii, la masca adoptata o data pentru totdeauna.Ce-i pasa ca falsifica astfel o intreaga devenire ? Ea vrea sa ramana aceeasi. Intr-o lume in care totul devine, ea crede ca poate ramane aceeasi".

Si-altele

2010-04-19T02:39:00.000-07:00

" Ei „îşi ignoră propriul interes şi dacă se spune despre ei că deţin cunoaşterea unor lucruri
ieşite din comun, admirabile, dificile şi divine, dar fără utilitate, este pentru că nu bunurile omeneşti sunt cele pe care le vizează" {ibid. VI, 7,1141bj. înţeleptul devenit autonom şi care se dedică theoriei încearcă bucuria de a cunoaşte pacea spiritului, adevăratul răgaz
{schole) — adevărata finalitate a vieţii active —, dar el nu este mai puţin om, locuit şi hrănit de „elementul divin" care este în el. El trebuie, în măsura posibilului, să devină nemuritor trăind în conformitate cu partea cea mai nobilă care este în el {ibid. X, 7,1177b). în sânul activităţii contemplative, cea mai 'naltă care i-a fost dată, el rămâne prin esenţă prieten al omului, solidar cu propria-i condiţie şi cu semenii săi. Filosofia trăirii-împreună, bazată pe philia, ia mereu în calcul dimensiunea socială a unei înţelepciuni în act. "

"De-a lungul perioadei elenistice, întreaga activitate filosofică de după înflorirea socratică s-a concentrat în cadrul a şase şcoli. Trei dintre ele existau deja în Atena la începutul epocii elenistice: şcoala lui Platon (legată de gimnaziul Academiei), aceea a lui Aristotel (legată de gimnaziul Lyceului) şi aceea a lui Antisthene, considerat drept fondatorul cinismului (şcoală situată în gimnaziul numit Kynosarges). Două noi şcoli au fost deschise de asemenea la Atena: şcoala stoică a lui Zenon şi şcoala lui Epicur. Pyrrhon, fondatorul scepticismului, trăia la Elis. "

"Toate filosofiile elenistice pleacă de la principiul socratic că nenorocirea oamenilor provine din ignoranţa lor, din opiniile false asupra naturii Binelui şi Răului. Dar pentru Socrate şi pentru toate aceste filosofii, a-ţî schimba opiniile şi maniera de a gândi înseamnă să-p schimbi viaţa, înseamnă să te converteşti — în sensul cel mai tare » termenului. Ele
apar deci, fiecare în felul său, ca alegeri de viaţă.''

"Nu lucrurile sunt acelea care ne tulbură, spunea Epictet, ci judecăţile pe care
le facem pornind de la ele, cu alte cuvinte, sensul pe care il dam. "

"Filosofii se disting însă de ceilalţi oameni prin conştiinţa că nu sunt înţelepţi. Este ceea ce le permite să progreseze spiritual şi să se apropie asimptotic de modelul înţelepciunii care-i ghidează .''

"La Pyrrhon, considerat fondator al scepticismului, discursul filosofic este aproape inexistent. El se mulţumeşte să trăiască într-un fel care, aparent, nu se distinge de cel al altor oameni, dar care este totuşi profund diferit pentru că, orice s-ar întâmpla, el îşi refuză emoţia şi rămâne în indiferenţă absolută, căci îi este imposibil să spună dacă lucrul care i se întâmplă este un bine sau un rău. In această nesiguranţă, totul îi este indiferent şi îl lasă senin, ceea ce conduce aparent la
un conformism total în legătură cu viaţa trăită de oamenii obişnuiţi."

Pentru unii rupestre...

2010-04-18T00:18:00.000-07:00

" Să ne transpunem acum într-o eră a umanităţii când această chimie nu exista. Cum era înţeles faptul că iepurele asimilează morcovul şi omul — pâinea? Cum iepurele nu devine el însuşi morcov atunci când îl mănâncă? .... Aceste elemente asemănătoare, morcovul şi iepurele, sunt particule infinit de mici, dar deja determinate." Azi toate astea ne sunt date ca simpla chimie a transformarii amidonului in glucide, glucoza. Dar atunci ? Cine are azi atata amar de forta de gandire, aici printre noi. Cata intuitie !

„Culoarea este prin convenţie, prin convenţie dulcele, prin convenţie amarul şi în realitate nu există decât atomii şi vidul" (A LXIX). Aceasta înseamnă că perspectiva pe care o avem asupra
lucrurilor sensibile nu ne permite decât prin convenţie, adică prin tradiţie şi obişnuinţă, să pretindem a percepe realitatea corpurilor exterioare. Aceasta este şi ipoteza eleată care reduce senzaţia la stadiul de simplă părere....Dar, îndată ce simţurile noastre sunt lovite de către atomi, intrăm în domeniul fanteziei, adică al imaginaţiei şi al opiniei. Noi suntem aceia care, pornind de la afecţiunile sensibile, ne imaginăm ca fiindu-ne exterioară existenţa corpurilor determinate."

Si-atunci: „orice lucru este ceea ce se poate concepe despre el" si "„nimeni dintre noi nu cunoaşte nimic".

"Din toate lucrurile, atât din obiectul sensibil cât şi din simţul însuşi, emană două fluxuri materiale, a căror întâlnire produce un reziduu nou numit „fenomen". Astfel, din ochi iese un flux luminos care întâlneşte fluxul colorant reieşit din obiect, pentru a da naştere fenomenului, care, în mod simetric, umple simultan ochiul de vedere şi conferă obiectului culoare, înainte de această întâlnire nu există nici albul obiectului, nici, pentru ochi, senzaţia de alb: fenomenul provoacă senzaţia de alb în acelaşi timp în care el produce în obiect calitatea de „alb". Dacă am spune atunci că orice realitate efectivă se limitează la fluxul fenomenelor, urmează de aici că senzaţia este singurul mod de cunoaştere şi că orice senzaţie este relativă simţului, ca şi obiectului. Orice existenţă este deci relativă. Nu există nimic absolut. Acesta este sensul „relativismului" lui Protagoras. Dacă aplicăm omului formula: „Simţul este măsura tuturor lucrurilor", ea devine: „Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt întrucât sunt, a
celor ce nu sunt întrucât nu sunt".

"...eu dacă pun în încurcătură pe alţii pricina este că sunt eu însumi în cel mai greu impas" - Socrate

"A filosofa înseamnă a te cunoaşte pe tine însuţi, în directă prelungire a preceptului delphic, înseamnă a reflecta, cu alte cuvinte a te întoarce către sine, către centrul sinelui, către suflet, către spirit. Nimic altceva nu are importanţă cu adevărat. "

„Cunoaşte-te pe tine însuţi" se regăseşte, în esenţă, în mesajul pindaric al celei de a doua Ode pythice: „Devino ceea ce eşti!".

"Pentru Socrate nu există exerciţiu mai dificil şi care să ceară mai mare
asceză şi umilinţă decât luciditatea. „Nimic în exces" se alătură, în templul lui Apollon, acelui „Cunoaşte-te pe tine însuţi".

" Cât despre înţelepciune, învăţăceilor tăi tu nu le dai decât una părelnică, şi nicidecum pe cea
adevărată. După ce cu ajutorul tău vor fi aflat o grămadă de prin cărţi, dar fără să fi primit adevărata învăţătură, ei vor socoti că sunt înţelepţi nevoie mare, când de fapt, cei mai mulţi n-au nici măcar un gând care să fie al lor. Unde mai pui că sunt şi greu de suportat, ca unii ce se cred înţelepţi fără de fapt să fie" (Phaidros, 275a-b)" .

Un epitaf optimist si plin de credinta : " N-am stiut nimic pana n-am ajuns aici " - mi-a venit acuma.

De azi.

2010-04-17T09:49:00.001-07:00

Citat din A bout de souffle " Cine e mai moral : Femeia care inseala sau barbatul care paraseste ? " . Scriitorul cu nume romanesc, Parvolesco, alege prima. Cate n-ar fugi cu cel care le promite totul si le ofera si-un avans, si-apoi le paraseste. Nu e trist pentru acea femeie ?

Iata adevarul.

2010-04-16T07:09:00.000-07:00

"Cine nu simte tot ce e aspru, egoist, crud in spirit, nu traieste la nivelul lui. Oamenii mari nu sunt buni - iata adevarul. Nu spun ca sunt rai, caci s-ar diminua atunci la fel de mult. Dar nu sunt buni. Caci nu sunt pentru ceilalti. Sunt pentru spiritul din ei." Noica.

Evident nu ?! Am gasit o frumoasa definitie a " intrebarii". Intrebarea e o cautare cognitiva. Deduc amuzat , ironic si extremist ca, cine nu intreaba e prost. Vroiam sa scriu ceva cu iz de frumos dar acuma imi vine sa mai las cateva citate. Sau poate sa scriu despre cateva moduri de a ciupi pielea . Cineva zicea ca ii e mai frica de "putinul" excesului decat de excesul " prea mult" . Eu sunt de acord. E constientizarea prea multului opus putinului " Niciodata nu e prea mult " . Habar n-am cine il cunoaste pe cel ce scrie aici. Dar el a vazut , azi, trei copaci cu flori colorate si diferite care ar fi dat foarte frumos intr-un cadru foto.

Masuratori

2010-04-14T07:19:00.001-07:00

Cineva facuse afirmatia ca : " Omul e masura tuturor lucrurilor" . Eu unul evit , cat mi-e dat, sa nu masor si sa nu discut, dupa masura mea. Inca odata gandurile-mi sunt tulburi cand sa le astern. Citindu-l pe Noica sau mai bine zis recitind si recitind mi-am dat seama ca e fara de rost sa-mi fac mustrare pentru asteptarea care ma paste. Habar n-am ce astept. O limpezire poate. Stand in cada fierbinte si citind, un gand devenise o stare pe care as fi lasat-o aici. Dar am pierdut-o si simt ca n-am s-o mai gasesc ca s-o portretizez. Asta e o pierdere. Cineva imi amintise de o discutie pe care o purtasem candva despre fidelitate. Eu, adeptul fidelitatii. Uitasem acea discutie dar fidelitatea inca ma defineste. Un semn ca n-as trada. Dar pana la fidelitate e o cale lunga, mazgalita de tradari. Sunt intr-un spatiu in care tot ce stiu se scurge in neant , astfel ajung in incapacitatea de a-mi defini pozitia. Nu fac decat sa ratacesc apoi. De-ar fi acel drum o anamneza. Poate ma transform. In omul de care-mi vorbeam si le-am vorbit si catorva. Simt ca ma supun doar simturilor , voluptatilor si mai putin devenirii. N-o fi simturile si voluptatile podul spre devenire ?! Si mi-e ciuda ca n-am luciditatea sa vad toate astea. Tot ratacesc. Frumoasa va fi regasirea. Sper sa nu ma pasca nedumirirea atunci privind in spate. Oricum n-ar fi nimic de vazut. O ceata racoroasa in care te ratacesti. Iata dar in ce fel ma masor.

Sunt...

2010-04-12T04:27:00.000-07:00

Daca ar fi vreun concurs de privit in gol as fi revelatia evenimentului. La fel si pentru straight face. Nu sunt nici trist nici bucuros. Gandul ca as muri imi provoaca totusi o stare de disconfort. Sunt totusi lucruri de trait. Sunt cuprins de ataraxie si de o stare pseudocatatonica.The luck of not using your will, i could say. Nu sunt lipsit de entuziasm deloc , altfel nu mi-as fi propus sa-mi iau bicicleta si aparat foto in curand. Daca as fi avut nevoie de entuziasm pentru asta. Mi-e lene sa vorbesc. Daca o fac abia ma aud eu. Dau dovada si de calm. Sunt pe ritmul unei piese blues nostalgice. Dar nu fac un pas, nici o miscare. Ma interiorizez. Observ ca am un scris de tip telegrama. Ma simt lipsit de inspiratie, creatie ; simt ca felul in care gandesc oamenii din jur ii va duce spre nefericire si ca traiectoria mea are mai multa sansa de izbanda. Tot ce vine din partea lor e ca o pala naprasnica de vant. In piesa "Live with me" - Massive Attack urletul sfasietor al solistului ma-ndulceste. Urla a pustiu. Orice intalnire cu vreo femeie imi starneste imaginatia. In 24 voi pleca in Anglia.

A

2010-04-08T11:06:00.000-07:00

Nu dau dovada de o oarecare structura in ceea ce scriu.

Cuantica

2010-04-07T12:06:00.000-07:00

As zice ca dragostea e ca fizica cuantica , probabilitate si incertitudine. Realitatea piere se unduieste si piere ca o particula. Pornisem sa scriu despre altceva, nu eram sigur ce, iar sufletul mi se lega ca o impletitura de acele ganduri. Mi-am dorit sa scriu despre marile teme : Viata , Moarte, Iubire, Voluptate , amintiri si reactii ale unora ce inglobau aste lucruri. Imi doresc sa ajung un fin observator. Probabil arat ca unul dar rugozitatea ma tradeaza. N-am cazut in sentiment ; o liniste adanca ma incearca. Nu exista graba sau nervozitate. M-as opri din scris dar vointa actioneaza in revers. Din dragoste m-as opri din scris si vorbit. As contempla si as munci ca un rob acel pamant ce ne leaga. Poate e doar o reactie carnala dar tare mult as iubi acel pamant. Catatonic. Si ma intorc acuma dupa cateva minute si spun ca n-a murit. Nu, nu. E la fel de nostalgica ca '' Missing'' al trupei "Everything but the girl". Unde as fi daca n-as aduna atatea idei. E un mod de a contempla clipa. o cuantific si-o asociez cu un moment al zilei, un spatiu, un sunet, o culoare. Sinthesis. Imi plang si moleculele. Ca n-a murit nimeni din cauza mea. Poate atunci am fi CEVA. Cu rost ma indoiesc de toate , asa de dragul de-am nega conservarea. Nimic nu mi s-a parut mai cu rost decat atunci cand am iubit orbeste. Poate din cauza varstei. Rostul o fi venit din obtuzitate. Undeva in 2006 aveam ideea unei poezii negativiste in care nimic, nicaieri, numai punctau o stare. Mare an 2006. Ca de altfel 2009. Incep sa vad viata prin ani.

1986-1990

2010-02-03T12:20:00.000-08:00

Cea mai veche amintire pe care o am e de undeva din perioada asta. Am imaginea unei mingi colorata pestrit dupa care ma intind dincolo de pat. Atat. Habar n-am cati ani aveam pe atunci, dar mingea aia nu mi-o amintesc in alte circumstante. Ai mei m-au dat la camin la 2 ani si mai bine de jumatate, deci pe undeva prin toamna lui 1988. Nu-mi aduc aminte de vreun episod din acei ani. '89 si revolutia sunt destul de clare. Nu era altceva la televizor. Cum aveam televizor se adunasera cativa vecini de cartier in iarna aceea la noi sa vada procesul lui Ceausescu si executia. Stateam in pat, la capul meu stateau vecinii insirati pe scaune, iar in dreapta era patutul cu fratele meu nou-nascut. Parca episodul acela s-a repetat cateva zile la rand. Intr-o iarna, am mers la sanius cu tatal meu si cu fratele meu. Eram destul de mic, avand in vedere ca incapeam si eu si fratele meu si tatal meu pe aceeasi sanie care am folosit-o ani la rand si care a stat legata de balustrada scarii, cam 15 ani . Mi-era frica de damb, in timp ce fratele meu care probabil abia lega cateva cuvinte era fascinat. Pe vremea aia 90-91 , cum viitoarea mea matusa lucra la un PT (centrala) si era la 100 de m de blocul nost, mai trageam cate o baie acolo. Apa era foarte fierbinte si afara era ger. Cred ca am devenit destul de repede constient de intimitatea mea, avand in vedere ca ma rusinam de fiecare data cand stand in cada nu eram lasat sa ma spal singur pe cap ci trebuia sa astept sa ma spele cineva: mama, sora mamei si chiar vecina, o femeie in varsta. Uram samponul de urzica. Un moment revelator a fost legatul siretului, asta in ideea in care in fiecare dimineata la camin cat si acasa , tata imi lega si dezlega sireturile. Intr-o seara a spus "Nu". In clipa urmatoare am invatat sa-mi leg sireturile. De la camin tin minte cateva chipuri, cateva jocuri din recreatie, programul caminului (dimineata cu micul dejun, apoi joaca plus anumite activitati educationale, apoi de la 11 daca vremea era buna ieseam la joaca, la 12 se servea pranzul, apoi de la 12:30 - 13:00 pan' la 15:00 program de somn, pe urma o masa scurta si de la 16:00 incolo ne asteptam parintii sa ne ia acasa), ceva serbari, parca orele de engleza, de dulapul meu cu sosonii mei, de cuburile clasice gen Lego, de formele geometrice din lemn, de basme. Parca simt si acuma mirosul mancarii, ceaiul sau laptele cu cacao de dimineata cu cateva felii cu dulceata de prune, pilaful de orez de la pranz si supa de chimin de care n-am mai avut parte de atunci si care era favorita mea; ultim masa consta in mamaliga cu lapte, dar cum nu inghiteam laptele , luam ceai . Era si un sistem de notare: bulinele negre si cele rosii, deja insemintasera competitivitatea in noi. Nu tin minte sa fi avut vreun bun prieten pe atunci. Se stabilisera ierarhii intre noi inca de pe atunci dar tin minte sa fi facut parte din vreun grup, cand cu unii cand cu altii. Orele de somn nu le puteam inghitii. Eram pusi unul la picioarele celuilalt, ca sa nu povestim. Ne mai strecuram pe sub dar eram repede prinsi si asezati la loc. Nu eram prea indraznet. Imi amintesc sa fi dormit de vreo doua ori cu adevarat. In rest vegheam sau ma foiam incercand disperat sa adorm. De altfel si acasa , in vacanta cand ma chema mama in casa la somn nu faceam decat sa ma foiesc , pe urma ma ridicam si imi serveam cateva palme , imi frecam ochii si ma prezentam ca un om ce si-a consumat ora de somn. Mai era si povestea cu ingerasul . In unele cazuri in care dormeam , ma trezeam cu o ciocolata sau ceva dulce sub perna. In 90 sau 91 tata lucrase vreo doua luni in Ungaria. In noaptea dinaintea intoarcerii stateam la lumina veiozei purpurii asteptand. Primisem un bolid de F1 mare, rosu, de plastic pe care il trageam cu o sarma sau ata. Alte jucarii de care imi aduc aminte sunt: tunul, cumparat de la rusi din piata , care era un fel de AA gun ce facea un zgomot de recul, o masina de pompier cu baterii, pe care o primeam rareori, in rest statea ascunsa prin vreun dulap. N-am avut prea multe jucarii comparandu-ma cu ceilalti. De mici ai mei ma invatasera sa primim totul cu ratia. Pe vremea aia nu-mi placeau bananele. Adevarul e ca nici nu prea ma intalnisem cu ele. Atunci le gaseai in preajma Craciunului. Erau verzi, si ai mei le puneau pe calorifer la copt. Erau si acele pistoale cu mingi de ping-pong de care facusem uz in verile de la bunici. Bunica ma invatase sa spun Tatal Nost. Sedea cu noi , inainte de culcare, dupa rutina spalatului pe picioare; noi ingenuncheati in pat cu mainile impreunate inganam cuvant cu cuvant Tatal Nost, Nascatoare si Ingeras. Stickusirile si pufarinii erau dulciurile preferate. In zilele speciale, ciocolata Africana. Dupa relatarile parintilor, iubeam manechinele de mic copil. Coboram din carucior si pupam prin geam manechinele de la magazinul central Silvania. Faceam un urat daca nu mi se permitea. Conform relatarilor alor mei pe la vreo 4 ani ma si pierdusem. Disparusem din fata blocului. Un prieten al parintilor ma gasise la Casa Armatei (la cateva sute de m bune de blocul meu) mucos, manjit de lacrimi si infometat. De altfel pe la 5-6 ani mergeam de unul singur la camin. Aveam o salopeta de blugi, albastru - inchis ce avea in dreptul pieptului un tir. Era imbracamintea de ocazii. Dar deja am trecut la 91...

Cea Hei Cea, Hois n-apoi

2010-01-25T10:40:00.000-08:00

E antrenant sa petreci o zi de munca versificand in dans fiecare miscare. A fost o acapella in bocanci hidroizolanti cu o sonicitate reverberanta ce ar fi facut o drujba sa para lipsita de energie. Dat mi-e sa-mi ascund tainele. Dar asta nu ma face sa dau mai putin. Dau una, dau doua, dau cate vrei... ca in economie pe baza cererii si a ofertei. Pe baza cererii mi-as cere anticipat certificatul de deces. Doamna as dori sa-mi eliberati certificatul de deces ! Al numitului ?! Subsemnatul, doamna. Imi pare rau domnule, actul asta nu se ridica personal. O fac altii pentru d-voastra, cand... Asadar dau altii cu semnatura pe numele meu ? Tot las ceva in urma. La evidenta populatiei cineva trage o linie probabil peste. Sa va calc eu in linii, neseriosilor. M-am nascut, m-ati luat in evidenta ? M-am dus la scoala, la fel, ba mi-ati dat si note. C-am fost frumos si-am zis totul ca la gradinita. Cand m-ati intrebat ce parere am , a sunat in pauza pana sa scot o vorba goala. Ce vrea sa ne spuna autorul ? Ce vreau sa va spun, stiti habar n-am. Pai cum dom'le nu stii tu ce-au zis altii ce vrea sa ne spuna autorul ? Ce pot sa va spun ? Hai ca nu dai vorbele pe bani , spune concret ce vrea sa ne spuna autorul ! Autorul..a.a.deci autorul , credeti ca a vrut sa ne spuna ceva ? Raspunzi cu intrebare, cine te-a distins cu aceste diplomatii feminine, putoiule ?! Va rog... Hai mai departe.. Autorul declama ... Ce face ? Declama ? Auzi la el, declama...Asa.. Declama ?! Deci autorul declama incertitudinea... lipsurile. Ce spui acolo ? Cine a zis asa ceva ? Eu. Pai asa zi ?! Tu spui mari prostii. De acord, doar nu stau sa citesc randurile unui om cu certificat de deces. Ce-ai spus ? Am zis ca nu stau sa citesc randurile unui om cu certificat de deces.. Nu ti-e rusine ?! Rusinea e un precipitat ce se aseaza in cunoastere, iar eu sunt prost, dati-mi voie sa va citez. Cu atitudinea asta n-ai sa ajungi departe, du-te la loc. Multumesc. Scrieti cu rosu, toata lume , cu aliniat: " Cea Hei CEa, Hois n-apoi.

Cucu-n cuib...

2010-01-24T03:22:00.000-08:00

Aseara am ajuns intr-un club de pasarici desi stabilisem initial ca nu avem tragere spre (pana in prezent nu mai calcasem in vreunul , aici ) el... ei stiau locul.. eu din ce imi povestisera.. Nu vroiam nici sa cheltui bani pe chestii dintrastea..am ajuns acolo dupa cateva beri intr-un alt pub...bauti.. eu sunt cam sobru in betie... am cerut 2 beri.. Deca Evro una.. I-am zis ungurului las ca o dau eu pe asta... El isi numarase banii inaintea sa intram (N-am putut tacea din gura) si o mai facuse odata inainte sa plec... Ma rog stia el ce vrea...
Animalutele stateau adunate intr-un catren de sofe umplut cu o masa... Eu nu stiam drill-ul, dar n-apucasem sa sorb prima gura de bericica ca o pasarica deja isi anuntase prezenta. Mesajul venise pe urechea stanga.. Intr-un tarziu , cam 5-6 secunde mi-am intors privirea spre ea. Nu era genul meu oricum.. Ungurul era calarit si el de una... Ideea lor era sa ne convinga sa le platim o "bautura" ceea ce insemna mai exact sa dai la bar vreo 20-25 de euro ca sa ne calareasca in deplina legalitate a localului... Calaritul era mai exact un fel de forplay de 15-20 de minute, ungurul incerca sa-mi explice aratandu-mi un deget ca poti sa-l bagi daca esti la stransoare... Eu unul nu vroiam sa ma las sedus... Asa ca ucraineanca renuntase dupa cateva schimburi de vorbe... Remezat de bar m-am intors spre ungur care era inca acostat... Am ras si am zis ca el are nevoie de o tranny... El o impingea sa-mi ceara sa-i plateasc o "bautura". No chance lady.. Refuzul meu era gentlemenesc.. Apoi a filipino s-a apropiat... Daca as fi fost creator de anime-uri, ea ar fi fost muza mea... Bunaciune, Bunaciune... Tentatie... Lucrurile se schimbasera... Isi proptise pubisul in genunchiul meu.. Caldura mare ca in piesa lui Caragiale... Mi se prezentase ca Erika ... eu ii cerusem sa-mi spuna numele ei adevarat.. mai repetase odata Erika, de aceasta data strangandu-mi mana cu recurenta cand mai tare cand mai incet... In acelasi mod de comunicare non-verbala am dat din cap a - A-A ... no drinks for you..In afara localului as fi alergat pe strazi dupa ea ca sa bem o cafea impreuna sa-i aflu povestea.. dar acolo era doar un animalut.. Intr-un tarziu am incercat sa-i cer un numar de telefon pentru o eventuala ciondaneala la domiciliu candva, dar era deja prea departe.... Ungurul ma trase dupa el sa luam loc undeva la o masa.. Ne-am asezat... O alta asiatica , dupa mine cred ca a fost aceeasi, s-a apropiat m-a luat de mana si mi s-a oferit in schimbul unei "bauturi".. Sorry ladies... Il cam luasem pe unguri... Eu avusesem 3 oferte ,el una.. Cert ca eram mai prezentabil... Apoi pustiu ...Fetele intelesesera foaita din care am face parte. Pe mine ma mustra faptul ca am dat igosi evro pentru doua beri si dupa cum batea ungurul in engleza , n-ar fi loc de returnat berea fiindca el avea planuri mari cu vreuna...Daca berea ar fi fost cea mai mare problema !? Mi-am declarat iesirea din scena.. Mai aveam vreo 2 inghitituri...El inca incerca sa ma convinga sa incerc vreuna... Poate altadata.. In dreapta noastra intr-un colt, cateva fetite calareau niste ciprioti varstnici.. Priveam de la distanta cercul pasaricilor din catrenul de sofe.. O fi constiente in sinea lor ? Or fi fericite ori ba ? Si-alte si-alte intrebari in drumul spre casa..

Replici din trecut

2010-01-01T07:21:00.000-08:00

- " N-ai ce cauta acolo !!! "
- "Am fost in spatele blocului " - de obicei cand umblam prin alte parti si nu eram in fata blocului la vedere
- " Ceapa !! " - porecla din copilarie; azi observ cat de importanta este in ale bucatariei
- " Nu ti-i rusine ?! "
- " Hai la fotbal ! "
- " Da-te jos de-acolo, da-te jos din copac ! "
- " Ne dati mingea , va rugam frumos ! "
- " Treci sus ! "
- " Mai lasa-ma un pic"
- " Ce este de mancare ?! "
- " Dute pana la ABC ! "
- " Mai lasati-l pe X un pic "
- " Ai luat note azi ! Ce note ai luat ?! "
- " Fa bine si asculta ce zic "
- " Vezi pumnul asta ? Miroase a cimitir, randu patru, groapa cinci" - proful de muzica din generala
- " Dic ala.. "
- " Dute amu ma !! "
- " Cati pasi imi dai regina ? "
- " Legata , dezlegata "
- " Ce minge ai ? Artex sau de 35 ?
- " Ia plasa cu fesene (FSN) "
- " Cat e ceasu ? Ce ne-am inteles, ha ? La 10 sa fi in casa ! Maine vii la 9, ai inteles ?"
- " Facem schimb ?"
-" Daca va mai prind, va mananc... "
- " Altu nu mai vezi " ...
- " Nu stati cu picioarele pe banca "
- " Mereti la scara voastra si urlati "
- " Hai pe bloc "
- " Scoala si te culca "
- " Imi dai bani de inghetata ? "
- " Stinge televizorul si culcarea "
- " .... Mi-am uitat cartea acasa "
- " Nu ma fa sa vin dupa tine "
- " Nu intelegi ? Esti turc ?

2009

2009-12-28T09:51:00.000-08:00

- anul in care am cunoscut cele mai multe persoane
- anul in care am facut cele mai multe drumetii
- anul in care am zburat pentru prima data cu avionul
- anul in care am innotat in mare
- anul in care am avut partea de cea mai mare realizare profesionala - absolvirea facultatii completata ulterior de un job
- anul in care am avut cea mai mare deceptie sentimentala
- anul in care am citit cel mai mult
- anul in care am invatat sa pretuiesc singuratatea
- anul in care am baut cel mai mult
- anul in care am vazut alte tari
- anul in care am condus masina pentru prima data
- anul in care am visat cel mai putin
- anul in care am plans cel mai mult in fata cuiva
- anul in care am crezut mai mult ca oricand in mine si in ceea ce fac (asta si prin prisma faptului ca am fost pus in pozitia de a face multe alegeri)
- anul in care am fumat prima tigara dal capo al fine
- anul in care am sarutat cele mai multe fete
- anul care in prima instanta mi s-a parut cel mai dificil
- anul in care am vazut planeta Jupiter si satelitii ei
- anul in care am intrat in direct la radio si am castigat si un premiu
- anul in care ......(lista se va completa pana pe data de 31 )

Kitsch social

2009-12-27T03:44:00.000-08:00

De catva timp frecventez un irish pub numit Murphy's si aseara locul s-a cam incins. De obicei ieseam in timpul saptamanii la o bere si atunci nu cred ca clientela depasea numarul 5 cu tot cu mine. De obicei sambata au latino party-uri. Mai asistasem la un latino party in weekendul trecut dar ma uschisem catre casa devreme, putin rusinat ca eram cel mai tanar client din local. Aseara locul era full, barul irlandez cu doua angajate est-europene avea o varietate multiculturala demna de luat in seama. A fost funny sa vad cum 2-3 tipi africani intrasera cu vreo 10 asiatice (filipineze, chineze). Mai erau si argentinienii in cinstea carora se cam si dau party-urile latino si cipriotele casatorite ori divortate. Se parea ca sangele latino curgea in toti. Evia ma indulcise spunandu-mi : " You look smart"- se referea la tinuta mea (camasa, pulover) , parul aranjat fresh, nu prea ciufulit. Mi-am barbierit albinuta asa ca aratam destul de tanar. Daca ar fi stat in loc, i-as fi replicat cu singuranta , nu doar ca arat ci probabil si sunt. Look-ul meu o incantase si pe o distinsa cipriota mult trecuta de 35. Avea si ea un aer tineresc in gesticularile ei, tinuta. Vorbea cu oamenii ce-i erau egali in etate dar in acelasi timp privindu-ma cu mutra de bla bla bla, ce cacaturi mai imi toarna si asta. Ma amuzam fiindca langa mine era si un paki sau bangla (anyway din regiune) care se mai contra in priviri cu acea doamna cat si cuprietena ei. Tipul imi zisese la un moment dat ca cel care vorbeste cu acea femeie era de fapt seful lui. Am inceput sa rad si de cateva ori i-am zis sa se bage peste sefu-so fiindca la modul in care il priveau doamnele n-ar trebui sa stea in loc. In dreapta mea un tip afro se scuza politicos de fumul care il facea cu tigara dar locul era deja cam over afumat. Bausem cam mult. O asiatica imi zambise fatis oarecum invitandu-ma la dans. Dar deocamdata imi pastrez dansul pentru altcineva.

Amintiri uitate si regasite

2009-12-22T09:05:00.000-08:00

Cateva amintiri uitate:

- in vara vizitasem un parc de distractii cu tematica mitologica, de unul singur. Initierea in ale topoganelor o facusem culmea pe cel mai twisted topogan (numele era legat de hidre). A doua tura mi-a fost mai frica de cat prima oara si a treia tura la fel. Topaiam de la un topogan la altul inecat de adrenalina si cu talpile arse. La una dintre atractii trebuiau sa fie 3 persoane pentru a te da asa ca am asteptat cam 15 -20 de minute pe un sezlong asteptand un duo. M-am oferit si ne-am salvat reciproc.

- intr-o noapte am avut ocazia sa vad Jupiter si satelitii lui si Luna cand era mai grasa

- am fost la o tura de Go-Karting recent (un circuit profesional) si am uitat ca am facut si poze

- am bagat cateva beri buni pe plaja in cateva nopti

- am facut o drumetie pana la Capul Greko intr-o noapte atat de luminoasa incat ai fi putut citi sub clar de Luna (reflectia Lunii in mare un adevarat spectacol )

- ne-am urcat pe acoperisul manastirii (situata in centrul statiuni la 20 de m de locul unde lucram) ca sa stam la povesti

- am mers pe plaja dupa clesti de crabi (am o colectie), as fi cules si krilli ca-mi erau simpatici cand ma gadilau dar is prea subtirei

- am descoperit fauna subacvatica

Scene dintr-o casatorie

2009-12-20T12:27:00.000-08:00

Scener ur ett aktenskap sau Scene dintr-o casatorie pe romaneste este un film ca o piesa de teatru in cinci acte, cu personaje putine, cu un decor din care nu lipseste o sofa, o masa, o veioza si cateva tablouri pe pereti sau poate un ceas antic. Personajele nus multe. Doua pe care ai ocazia sa le vezi in toate cele cinci acte si inca vreo patru pe parcurs.

Cateva idei legate de acest film , unele chiar personale:

- Un cuplu trecut de 30 care s-a intrupat din singuratate intr-o casnicie fortata si de familiile celor doi, un cuplu ce se pierde in rutina, ce-si cauta fericirea in nou, in diversitate, ce se regaseste in singuratatile lor
- Doi oameni ce se simt atat de singuri unul langa altul dar care totusi isi raman alaturi fiindca isi inteleg unui altuia starile
- Femeia invita la somn aproape in fiecare scena, fie ca sotul o inseala, fie ca o paraseste, fie ca tebuie sa semneze actele de divort; uneori uita, uneori se trezesc cu acelasi ganduri, uneori se schimba (dupa ce dorm)
- Un barbat ce-si recunoaste infrangerea, greseala fara a primi compatimire intelegere va reactiona violent fata de femeie
- Exista o simtire comuna una mai presus de analfabetismul emotional, de starile contradictorii, de lipsa de comunicare.
- Tot ceea ce-si spun si declara este facut cu frigiditate, sentimentele sunt blocate pe cat cu putinta lasand locul ratiunii, o ratiune ce se plimba de ici colo .
- In sex barbatul cauta eliberarea de moment, femeia isi pregateste siguranta zilei de maine
- Monologul lui Liv Ullmann legat de copilarie pare a fi unul inspirat din viata ei, tind sa cred

Expresionism nu Suprarealism

2009-12-19T09:50:00.000-08:00

Tocmai ce-am vizionat " Cabinetul doctorului Caligari" o productie nemteasca de pe la 1920. Anterior purtasem o discutie cu cineva despre acest film. Auzisem de el dar nu-mi intrase in calcule. Descoperind recent un site pe care poti viziona filme pe net am gasit si acest film. Alte filme din perioada anilor '20 pe care le-am mai vazut pana la acesta au fost Metropolis (1927) si Crucisatorul Potemkin (1925). "Cabinetul doctorului Caligari" se incadreaza in ceea ce s-a numit expresionismul german, de fapt a fost si primul film de gen (Metropolis a fost cel din urma). Pana la vizionare crezusem ca videoclipul piesei " Otherside" de la Red Hot... are o tematica suprarealista. Dumb me. De fapt toata acele cladiri tuguiate, formele alungite, rombice sau trapezoidale se incadreaza in curentul expresionismului, exact ceea ce vei gasi si in ...Caligari. Scenografia filmului este demna de admirat: ferestre alungite , usi cazute pe o latura, pereti ce pe-o parte's umbriti, scarile si cararile, copacii cu crengile-n zig-zag, orasul aglomerat. Constructia narativa se bazeaza pe un ... feedback al personajului principal. In prima scena doua personaje de varste diferite impart o banca. Privirea celui in varsta, avem si un prim plan, e una a unui maniac plus ca e si completata de afirmatia ca "spiritele lumii l-au indepartat de familie". Apoi cel tanar afirma: " Eh sa vezi ce-am patit eu". Ce-i drept privirea batranului mi s-a parut dubioasa dar n-am stat prea mult sa ma gandesc fiindca celalalt deja isi incepuse povestea. Oricum in final suspiciunile mi-au fost confirmate, semn ca nici un detaliu din scena nu e degeaba.
Log-line filmului ar fi: un nebun ii povesteste celuilalt cum a ajuns la ospiciu. Personajele din poveste sunt si pacienti ai ospiciului conturand ideea de " it's all in his mind" de la final. Avem crime, avem misticism, un somnambul, un doctor psihopat, un tanar (nebunul) dornic sa afle criminalul prietenului sau, un targ si o femeie, indeajuns de multe elemente ca sa condimenteze povestea unui nebun.
Filmul sta la baza filmelor horror cat si noir ce-au urmat dupa.

Mi-e dor de Clara, vaca...

2009-12-18T07:40:00.000-08:00

Fac multe exercitii si in loc sa-mi descatusi mintea scriind, las ideile sa se piarda in uitare. Inspiratia nu m-a lasa balta deloc si de cate ori simt ca ma deschid apar in fata unor usi ce nu par a se deschide de voie. N-am decat sa privesc si sa-i raspund monosilabic pe data viitoare. Cred ca am ochii necesari sa raspunda la majoritatea intrebarilor. Unde se incurca ei , va de(z) sau (s)noda limba din scurt.
Seful meu mare fan Deep Purple , pe cand eu abia descoperisem Deep Purple din dezamagire undeva in primavara. Piesa "Mistreated" era pe post de dezinfectant. Cred ca la interviu si pomenisem de Deep Purple; dar ia ca nu i-am ascultat degeaba. Cand vorbesc engleza ma fac mai usor inteles si cred ca o fi si asta un motiv pentru care m-a apreciat lumea noua. Nu-i loc de vorbe complexe, figuri de stil; cum fac acuma. Pe viitor am sa incerc sa-mi simplific vocabularul si in romana. Pacat ca mai uit unele cuvinte , altadata parca dragi, ale caror sensuri nu le foloseam la propriu. E o falsa dihotomie. Cred ca de obicei nu stiu sa vorbesc. De aia pe viitor mi-am propus sa incerc sa invat sa o fac ca atare. Da-l dracu de postmodernism. Vreau ca cel pe care il privesc sa inteleaga ce zic si fara cuvinte. Si cand le folosesc sa se inteleaga tot aia. Cand vorbesc despre mine , despre ceea ce gandesc, ce fac, ce urmaresc, cine sunt o fac cu increderea unui mare salesman. Hey, i'm selling you an information here, with 100% discount. Oare n-as putea sa o fac miscandu-mi membrele, buzele, ochii , (penisul) ?
Ii spusese : " Are you ok ? Are you sad ? You know, you really have a nice smile and they way your eyes open when you're smiling... " .. Nu poti sa nu te deschizi in fata unor astfel de vorbe. Si-atunci iti dai seama ca nu e ca pe net. Limbajul tau non-verbal e involuat. Ai putea usor sa te inneci sau sa sughiti, sau Doamne ( O !), chiar sa eructezi fie bucal fie anal. Depinde doar de tine. Stai flexat si arata-i ca si asta e o parte din tine. Vezi sa nu se grabeasca sa pozeze realitatea fara aste lucruri. Faci cumva sa prinda in cadru tot chiar si cu riscul de a fi dezamagita. Trebuie sa accepte ca oamenii put.
Mi-e lesne a vorbi dar parca imi doresc mai mult sa tac. Aici vreau sa lucrez. Tacerea de gentleman. Unul care nu cere ci se ofera cererilor in tacere. Cineva va avea de castigat din asta. O existenta poate.

Vroiam sa scriu despre altceva dar n-am control asupra directiei. Nici nu stiu chiar incotro... asa cum nu stiam ca am o intalnesc pe Clara, vaca, intr-o gradina zoologica.

Whats cookin...

2009-12-05T05:45:00.000-08:00

Aseara am iesit la o saptamanala runda de cumparaturi. Luasem un cos mic si la un moment dat am realizat ca il tineam asemeni fufelor care isi cara ditamai geanta D&G , hello ?! Pe lista de cumparaturi s-au calificat merele, perele, mandarinele, kiwi, a huge mango (me favourite), cepele verzi, usturoiul, morcovii, rosiile, ardeii, cascavalul, maslinele,salamul uscat(feliat), sunca presata (vidata), o punga de chips mica cu ceva arome mai speciale (tot chipsuri sunt), ouale, untul irlandez nesarat (inca nu l-am incercat), aripile de pui (vrac), painea, sucurile "naturale" de mere, lamaie si cranberries (strugurasi la noi), lumanari ambientale (cherry flavour), Gilletturile versiunea doi cu aloe, pastilele Orbit, servetelele de bucatarie, pasta de dinti si o penseta. Azi pe o vreme ploioasa am scos aripile si pulpele de pui le-am pus la dezghetat, am parlit aripile (How do they peel the chickens in agro-industrial production ? ), am curatat cartofii , taiat morcovii, maruntit ardeii verzi, si feliat ardeiul galben, taiat ceapa in rondele; le-am asezat in tava am adaugat sare , piper, oregano, curry , ulei de masline , putina apa si le-am pus la cuptor. Acum.. urmeaza sa gust.. Revin.... A fost bun.

To Do list...

2009-11-26T09:26:00.000-08:00

Am inceput sa-mi fac un "To do list" cu data de expirare la finele anului de care incerc sa ma tin ca de un canon bisericesc de bun crestin ce m-am cunoscut.
- mi-am propus sa ies la alergari plus exercitii gen flotari si abdomene de 2-3 pe saptamana de dragul sanatatii mintale si trupesti si tonus muscular accentuat (cand m-am mutat in nicosia aveam vreo 64 kg; dupa 2 sapt am ajuns la 66; dupa 9 zile in atena am coborat stafeta inapoi, si totusi )
- mi-am propus sa-mi materializez scriiturile ce le am de-o vara in cap-sula
- sa-mi iau un aparat foto
- sa-mi iau chiloti si o planta pe care s-o tin cu scuipat(cum facuse un biet personaj al meu)
- sa invat greaca (lucru care merge la sigur)
- sa trimit niste carti cuiva (already checked)
- sa-mi iau un model de incaltaminte (pe care il am deja , dar sunt atat de confortabili si eftini incat merita dublati )
- poate sa ma inscriu sau sa iau parte la o activitate de dragul socializarii
- sa trm niste bani cuiva
-sa-mi fac trupa si sa-i pun numele Naked Flame (glumesc, dar am gasit acest nume pe un indicator si mi s-a parut numa bun ca nume de trupa )
- si cam atat...pana la urmatoarea updatare care o fi probabil curand

In alta ordine de idei am observat ca eu si toti colegii si prietenii cu care am jucat odata fotbal au in prezent probleme cu genunchi , muschii picoarelor dovada de felul in care s-a incercat performanta cu ani in urma. Nu prea simt nevoia de a fi cu cineva; pozitia de lonely wolf ma prinde atat de bine in momentul de fata. Ma mira ca nu ma plang ca stau opt ore intr-un loc fara sa ma gandesc de ce o fac sau ce as fi putut face in alea opt ore. Atena a fost frumoasa, m-am simtit ca si cand a-si vizita un vechi prieten a carui adresa am uita-o. Am avut dureri de spate toate saptmana fiindca am umblat mult de dragul turismului, sightseeingului si bar pilgrimageului. Azi mi-a trecut prin minte sa-mi fac o colectie de erotic art (picturi si poze) dupa ce am gasit niste carti de la editura Taschen superbe. De asemenea la Taschen am gasit si cateva carti filmografice ale unor regizori consacrati. Poate le voi adauga in to do-ul meu.

I don't know where im going....

2009-11-09T11:28:00.000-08:00

Ce sa dormi cand nu mai incapi in pat de atata aroganta... ma trezesc ajutat de ceasu biologic nu de alta dar e setat sa sune cu 5 inainte de cel de pe telefon.. cata groaza in a privi in ochi pe cineva care are prea putin de spus; doar fiindca esti sau sunt arogant si te simti detasat de toata problematica simplista. Nu merita nici macar o observatie vizuala de frica sa nu vada cat de superficial privesti, ba mai mult mai dai sau dau din cap incercand sa accelerez decesul subiectului. Poate in acelasi timp cat a descris acelasi lucru in 3 unghuri diferite radial mi-am facut un to do list pentru saptamana viitoare in Atena sau mai mult ai descris sau am descris acelasi lucru doar de dragul de a arata ca am inteles si poate ar fi mai bine sa purcedem. Privesc in gol sincer, departe de ochi ,intr-o ipocrita concentrare ca doar poate ti-as da de inteles ca am inteles mult mai mult decat as fi facut-o atunci cand as fi gresit din dorinta de a acumula experienta infrangerii. Gresind inveti sa gresesti mai putin dar acceptand ca nu totul se supune unor bizare metodologii si singurul mod e cel descris pe scurt "voda in loboda" sau " ia p'aici" te face incornurat si devii arogant. Cum ai putea sa te simti cand cineva iti explica ca unui prost (prost adica cineva care n-are habar de ceva) ? Bine, avand in vedere ca se straduie cu adevarat sa te faca sa intelegi. Ce te-avanti boule ? In cazul de fata nu exista butoane... Staruie sa intelegi ca lucrurile simple se innoada mai spurcat ca lucrurile deja complexe pe care de dragu de a le numi complexe le simplifici punand undeva la capat un amarat de buton... verde pentru stop si rosu pentru GO (nu-mi zice cas invers), dar asta ai sa intelegi doar cand prezervativele tale vor fi ..... sa-ti surada norocu'...

Cu ce se mananca.... munca

2009-11-05T09:28:00.000-08:00

Dupa o saptamana de full time si luna octombrie in care am fost part-time am avut ocazia sa vad linii de productie pentru diferite produse de la paste, branzeturi,lactate, sucuri pana la ketchup,maioneza, paine, medicamente si ciment. Din pacate n-am ajuns si la clientii nostri care imbutelieaza Carlsberg. Curand... Cu ce ne ocupam noi ? Printere de etichete,coduri de bare sau alte informatii, printere cu jet pentru diferite informatii codate, masini de de ambalare produse cantitativ, mai nou detectoare de metale. Saptamana trecuta am asistat la ambalarea otravii pentru sobolani din cadrul ministerului de agricultura din Cipru. Amuzant... Ce n-am reusit in Romania si anume sa asist ca si student la diferite linii de productii automate sau robotizate am reusit aici.Luna aceasta urmeaza sa plec in Grecia pentru training iar in ianuarie in Anglia pentru altul.
Zilele astea au fost putin mai obositoare din cauza schimbarii la ora de iarna. Ies cu lumina si ma intorc pe intuneric. Cand am timp si de obicei cand stau in baie joc sah pe telefon si mi-o iau rau de tot. Atata timp cat uit de alte lucruri e minunat. Seful meu e angajatorul pe care n-am crezut ca-l voi avea vreodata. Si uite ca s-a intamplat... dupa o luna aproape doua in care purtasem discutii. Dintr-un spirit tineresc incerc sa grabesc lucrurile desi stiu ca trebuie sa raman pe pozitii cu calmul unui veteran;din lipsa de experienta si din dorinta de a o castiga facand greseli.

It's been a while in Cyprus

2009-11-02T10:08:00.000-08:00

Au trecut 4 luni de cand sunt plecat si de cand n-am mai lasat o postare pe acest blog. Desi am vrut in nenumarate randuri sa fac asta ceva m-a impiedicat sau nu am avut timp sau am simtit ca nu e momentul. De cateva zile locuiesc intr-un nou apartament, mai exact in Nicosia. Locuiesc cu un ungur (David) care imi e si coleg de munca si cu o letonianca (Yvetta) care isi sarbatoreste ziua de nastere exact azi.
Well , prima zi in Cipru a fo si prima in care am vazut marea. Nimic special , nimic sublim, doar apa. Sarata. Am trait intr-un sat turistic timp de 3 luni cu doua fete si doi caini, per ansamblu. N-am suferit , n-am tras din greu ba mai mult timp de o luna si o jumatate nu am facut de cat sa ma plimb, sa ma intind la soare, sa citesc (am citit tot ce era in preajma). Am avut ocazia sa inot in ape adanci lucru pe care nu-l mai facusem si bineinteles sa inot in mare, mai degraba snorkeling. Daca cineva a vazut emisiunea de acuma cativa ani de pe televiziunile germane numita PEEP show in care erau aratate party-uri din insulele grecesti sau spaniole, cam acelasi lucru se intampla si aici. Femei multe, (rusoaice, britanice (englezoaice, irlandeze, scotiene), scandinave(suedeze, norvegiene, daneze, finlandeze) multe grase sau disproportionate sau pur si simplu blonde dar toate la fel de bate. Rupte de bete. De altfel la prima noastra iesire in square o englezoaica s-a aruncat direct in gunoiul din jurul pubelei ca apoi sa ne faca cu mana zambind parca oarba de bautura. Totul se rezuma la bautura , soare si combinatii rapide si sex (preferabil cu straini). Mi s-a intamplat si mie desi nu am incercat in nici un moment sa umblu dupa.. Pur si simplu a cazut asa ca.... m-am aplecat. Legat de mine pot sa zic ca am cunoscut o groaza de lume din diferite parti ale europei, cu unii tin legatura, cu unii ne-am promis ca ne vom vizita. Daca la inceput bautura mi se parea scumpa ,pe masura ce le amestecam, ajungeam sa beau 9 tipuri diferite de bauturi de la cidru, bere, cocktailuri si mix-drinks sau shots pana la apa cu lemon squash sau lime squash. Totul parea eftin si ... bun.. Nici nu stiu de care episod sa ma iau, de cel in care am pierdut tot cand cainele imi distrugea toate bunurile la cel in care am ajuns cu o poloneza la ea in hotel si am avut parte de noapte amuzanta sau la iesirile cu colegii de munca, betiile si pipele legale sau la episodul cu Peter, eu si austriecele. Toates duse. Cu sinceritate spun ca mi-e lene sa fiu sincer si sa povestesc pe indelete toate detaliile intamplarilor. Cel mai bun si mai pur lucru a fost sa intalnesc o cinefila indracita ca mine. I-am oferit cadou biletul de la Antichrist din cadrul TIFF 2009. Am petrecut doua zile frumoase povestind despre film, arta, filme chiar daca engleza ei a lasat de dorit, am avut rabdare si am vorbit molcom ca sa ma inteleaga. Ma privea cu incredere desi era putin abulica. Parca inainte sa plece se umpluse de curaj si pret de cateva conversatii vorbise o engleza generoasa. Eu de altfel vorbesc bine , mersi, cu mandrie ca toti mi-au observat calitatea aceasta. De altfel toti oamenii pe care i-am intalnit si i-am cunoscut m-au stimat intr-un oarecare fel si m-au ridicat in rang ca fiind bun, prea bun, istet, amuzant, plin de viata sau bun la asesat pe asternut. De la Simon din Liechtenstein am primit si un tricou cu Bob Marley fiindca devenisem intr-un foarte scurt timp frati spirituali. Cate si mai cate. Sandra, Serghei pictorul rus si casa lui si jeep-ul lui si portretele lui, Peter ,Naomi, Sam si Duncan cu chitarile lor si vocile lor, Simona colega slovaca cu visele ei, Yianis si Miros cu bataile lor, Adinca cu starile ei... multe dom'le. Nu stiu de ce sa mai leg asa ca o las pe altdata...

I salute u

2009-07-03T03:03:00.000-07:00

O perioada tensionata ce a avut ca finalitate dobandirea titulaturii de inginer, cam asta e logline-ul vremii din urma. O vreme inchisa in munca si automatisme, somn si prea putin somn, matematica si principii. Dar n-am uitat ca iubesc. Daca ma mint, atunci sa inceapa ,minciuna.
Plec in insula pe-al carui nume il port; insula zeitei iubirii. Poate am sa invat sa mor. Din cate am auzit lectia asta se preda o singura data. N-as vrea sa lipsesc.
Daca pana nu de mult apreciam potentialul fiecarui om azi ma simt satul si plictisit. Pentru mine "cheap talk-ul" nu mai e la moda. Simt nevoia unui alt cantec. Vorba aia, sirenele nu au incotro.
....................................................................

Va salut,

Ing. Ciprian Pop

3rd base explanations

2009-06-11T05:00:00.000-07:00

Tinde spre mineral, nu-si pierde caldura in pucioasele noptii, e plictisit, preferand de altfel the unconfortable silences nu fiindca n-ar avea multe lucruri de zis ci mai degraba fiindca si-ar dori sa aplice metoda nodului gordian trecand astfel peste etapele social acceptate al unei interactiuni intersexuale. Nu s-ar vrea complicat, nicidecum, dar interesul spre discutii frumos infiripate si dezvoltate e subminimal atata timp cat cei din jur casca a moarte si plictis. Ar fi putut sa inchida ochii si el ca o tarfa oarecare imaginandu-si pe altcineva, doar ca nu e genul. In fata geniului sensibil se simte gol ca un Adam proscris in cunoasterea lui. Chiar daca si-a asumat toata suferinta la modul christic intorcand cu calm de fiecare data si celalalt obraz de parca ar fi fost de-capitat(de- prefix numeral) n-a rezistat tentatiei de a o impartasi. Putin pe ici pe colo dar cu rusine, o rusine Adamica. Gesturile de afectiune involuntara, gen o mana aruncata pe ici pe acolo, o atingere subita i se par depasite,paradoxal, fiindca s-ar multumi sa se plimbe toata ziua cu mainile "involuntar" pe partile altora. Totusi, e teribil de afectat cand cineva il atinge in gesturi superficiale. Total deplasat. Priveste serios si se intreaba daca o fi avut vreo menire. Cand sexul e atat de ieftin, actul onaniei devine un lux personal. Cu rabdare isi accepta conditia de proaspat muritor, enervat totusi nu fiindca stie ca va trebui sa cam moara de multe ori de acuma inainte ci fiindca ultima moarte l-a trezit din spatiul oniric. Inselat de propria lui coasta si redus la o conditie mediocra de om care a iubit si va iubi probabil si mai departe, dar o astfel de iubire cu certitudine nu va dainui in afara existentei. Efeminat oarecum deplange cu empatie reflexia femeii. Putine oglinzi il mai pot oripila in asemenea hal. Reflecta chiar la dorinta de a mai cere inca o data sa i se ofere un mar. Un mar reversibil.

TIFF & co.

2009-06-07T05:33:00.000-07:00

Am vazut nu mai putin de 10 filme in acest an la TIFF , recordul meu personal. Mi-am propus sa pastrez biletele ca un fel de amintire, fiind frumos inscriptionate cu numele proiectiei. Din numeroasele invitatii pe care le-am trimis in stanga si in dreapta, putine mi-au fost onorate conturand momentul de denial in care ma legan. De la o vreme trimiteam invitatii doar din curtoazie anticipand refuzul care devenise doar un cliseu ieftin al unui final de film. N-a fost nici o tragedie. Unele filme chiar se doreau a fi vizionate intr-un spatiu cat mai intim. Am inceput cu Voy a explotar un film mexican interesant, dezlanat ca si compozitie, adolescentin, naiv in care fuga si de-a v'ati ascunselea e cel mai frumos joc menit sa eludeze problemele de orice natura. A urmat cred Rumba o coproductie Franta-Belgia aproape mut, plin de gaguri chapliene sau stan-braniene cum vreti, un film ca o piesa de teatru, un manifest al vietii, fie ea avand si cea mai crunta soarta. Am ras de-am surzit. Dupa ce-am iesit de la Rumba si-am vazut vremea proasta de afara am hotarat sa raman si la urmatorul, film pe are il ratasem cu o seara in urma. Stranger than Paradise a lui Jarmusch, un film d'auteur a fost ceva nou pentru mine. Pastrand nota de indie, underground prezinta un paradis in destramare al unei societati ce se coaguleaza in jurul nimicului reprezentat de vietile de cacao al personajelor. Banalul e la el acasa, oameni care nu-si depasesc conditia si ca si consecinta paradisul nu li se releva in deplinatatea lui ci ramane un steril alb, un lac inghetat, o Florida exotica vanturoasa cu cheap motels gradata de alb-negrul screenului. Dar pana si in acel nimic miracole exista fie vorba de niste bani negri bagati in buzunar din confuzie sau curse de cai. Spre seara am zburat la Republica unde am vazut Involuntar (Suedia) un calup de povesti care isi despasesc conditia de scurt-metraje prin simplu fapt ca unele personaje au o conexiune. Un act involuntar semneaza fiecare poveste dar dupa cum zic prietenii cu care am vizionat filmul nu prezinta nici un interes. Impactul e minimal, redus la gesturi, in stilul acela nordic monoton, angoasant.
Hmm oare ce-a urmat. Da. Cred ca My Winnipeg. Un pseudo-documentar expus intr-un screen footage clasic asemeni filmelor mute. E delirant, obsesiv (dupa film iesi repetand un singur cuvant: Winnipeg) un monolog al autorului cu povesti superbe si imagini de arhiva a unui oras din care parca nu ai cum sa scapi odata ce a venit iarna. Poate daca iei trenul si speri sa nu adormi.
Seara, am luat iarasi drumul spre Republica, cu cateva retineri. Parca nu aveam chef. Dar dupa vizionarea filmului Anchetatorul mi-am multumit pentru rabdare. Un thriller unguresc cu un scenariu solid si un umor negru de toata frumusetea. Il declarasem cel mai bun film pana la acel moment. Cateva scene prezentate intr-o forma inedita (ex. in momentul in care Tibike incearca sa faca legatura intre suspecti toti sunt prezenti intr-o aula unde are loc un joc de acuzat/achitat sau cand completeaza un formular pentru o clinica oncologica si primeste raspunsul de la aceasta) . Un film care te prinde.
A urmat A complete history of my sexual failures, un documentar britanic plin de ironie si umor. Un film care merita sa-l ai ca tema de discutie la o bere menita sa starneasca o polemica intersexuala. Un film care m-a facut oarecum sa devin misogin in multe momente. Cert e ca femeile nu au buton de autodistrugere, instinctul isi pune amprenta si face din barbat singurul animal domestic condus de o rasa salbatica. Hihi.. Merita vazut acest film din numeroase perspective. Personal, reactia uneia din fostele prietene ale protagonsitului m-a marcat.
A urmat o zi de pauza, dupa care m-am delectat cu documentarul oscarizat Man on wire despre un om a carui soarta sigur n-a atarnat de un fir de ata paradoxal. E vorba despre Philippe Petit acrobatul care s-a plimbat pe o franghie intre cele doua turnuri ale WTC in 1974. Actiunea a necesitat o pregatire indelungata. E mesmerizing. Mi-am adus aminte de esecul meu din Padis cand nu reusisem sa-mi inving frica si sa trec un rau de munte peste un bustean, pe cand micul Petit se intindea de-a lungul pe sarma la 450 de m.
Machan. Filmul numarul 9 vizionat. Un film la care am plans si ras cu acelasi ochi in acelasi moment. Dupa ce iesisem de la proiectie simteam nevoia sa sun pe toata lumea sa povestesc acest film. A ramas totusi un deliciu personal si asa va ramane doar fiindca e un film bun. N-am sa zic mai multe despre acest film.
Dupa Machan am alergat la Muzeul de Arta la TiffLounge ca sa-l prind pe Andi Vasluianu unul din preferatii mei. Il vazusem si in fata la Republica in timp ce asteptam sa intru la Machan. Cu timiditate i-am adresat si eu o intrebare. A fost si ultima pentru el. N-a lipsit si replica Mariei Dinulescu care m-a sicanat cu faptul ca nu vazusem Cealalta Irina, film in care Vasluianu are un rol principal. Am plecat in camin transpirat si am savurat o portie de muzica balcanica in camin. Nu manele ci orchestra Transilvania care venise la cerintele unor baieti. Undeva la etajul 8, trompete, tobe, goarne... rupeau inimile proaspat absoventilor in stilul Kusturica. Timp de 10 minute. Vroiam sa ratez Antichristul pentru acel chef. Dar cum au plecat muzicantii am luat-o si eu spre Echinox.
La Echinox a fost prima proiectie din acest festival pe care am vazut-o in aer liber. Am stat pe jos lipit de zidul cladirii. Multicriticizatul Antichristul. Urmarisem Cannes-ul indirect si stiam valva care o crease acolo. Prologul filmului acompaniat de lascia ch'io pianga a lui handel in miscari vizualizate la cateva sute de fps-uri a fost unicul moment gustat cu placere. Ce-a urmat mi s-a parut in unele momente noimless (fara noima), sec, fara dozaje a momentelor cheie. Depresia se vindeca cu sex, mult sex, cu violenta, perversitate cu orice capabil sa provoace socuri. E un film plin de simboluri care ma pune la cautat, google'it, navigat si documentat.
Cam asta a fost Tiff-ul la un nivel micro lipsit de detalii. Si cate si mai cate.

Joburi in Romania

2009-05-15T12:01:00.001-07:00

In vinerea dinaintea Pastelor primisem un telefon in care eram invitat la un interviu pentru un job. Am incercat sa aman intalnirea dar la insistentele lor am acceptat sa ma intalnesc in acea zi. Discutii, bla bla stabilisem sa fac un training care dura o luna sau poate mai putin. Posibilitatea de a avea un salar ca cel pe care il pretindeam ma motivase. Trainingul n-a fost de fapt training fiindca nu ma indruma nimeni si eu din spirit de autoeducare am zis ca probabil se asteapta sa fac totul transcendent. Poate exagerez dar cert e ca totul mi s-a parut destul de livid si innapropiate. Dupa 3 saptamani de "training" in care eu ma jucam cu acel soft care de altfel nu ma pusese deloc in dificultate m-am trezit spre seara cu un mail pe care am sa-l postez mai jos.

Buna Ciprian,

iti comunic ca am decis sa intrerupem trainingul nostru.

Iti multumesc pentru participare.

Mult succes in continuare.

Marinela Ciorca

Wow. Acest dezinteres m-a frapat. Fara motive , fara discutii, fara explicatii de parca eu as fi cautat sa iau jobu si nu iei sa angajeze. Feedback-ul meu a sunat ceva de genu.

Buna ,

Multumesc pentru oportunitatea acordata. Not. Cred ca ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume fiindca ceea ce numiti "training" nu reprezinta activitatea definita de termen. Ca sa fie mai clara precizarea mea, a spune "training" activitatii pe care eu am desfasurat-o in cadrul firmei defineste acelasi spirit ieftin ca atunci cand spuneti ca unitatea voastra de productie e in Romania. Chinezarie. Acest termen se potriveste mai bine in detrimentul asa zisului "training" desi imi pare rau ca trebuie sa recunosc asta.

P.S: Dario, nu o lua personal, mesajul se adreseaza spiritului firmei. Daca exista.

Ah. Imi aduc aminte si de primul mail pe care il primisem. Doua randuri pline de greseli ortografice. Ar fi trebuit sa interpretez mai bine acele greseli nu ? Am boldat greselile. Obvious.

Buna ziua,

La aceasta adresa te rugam sa ne trimiti feedback-ul tau in cazul in care esti interesata in continuare de traningul pe care il oferim.

Marinela Ciorca

"Oferim" nu e o greseala ortografica, stiu. Vroiam sa scot in evidenta oportunitatea. Wow. Ei au oferit, eu am acceptat. Asteptarile mele erau altele. In alta ordine de idei, experienta o consider una necesara si demna de povestit, fiindca sigur multi dintre voi va veti intalni cu astfel de situatii.

www.exella.eu - acesta este site-ul oficial al firmei. Nu va lasati inselati de aparente. Hihi. Nus asa de pro.

P.S : Consider ca nu am descris cel mai bine situatia. Cand ne vedem am sa ma fac mai clar.

Epifanie

2009-05-10T04:29:00.000-07:00

Diagramele. Cata voluptate in formele lor. Le cunoscusem aseara. Ce-i drept ca nu-mi starnisera interesul initial. M-am apropiat de ele doar sa ascult povestea sosetelor ramase fara pereche. Multe la numar si neimputite. Cica, ferice de cele purtate in circumstantele in care cealalta ii e straina. Macar apuca sa se imputeasca, si nu oricum ci impreuna. Putine la numar si imputite. Le-am zis, "dati-mi voie sa interpretez". " Desigur, priveste-ne", mi-au raspuns. Kinky. Nu-mi mai luasem ochii de pe ele toate noaptea. Ma si prezentasem in cele din urma. " Sunt Marcel si imi place ce faceti ". Cu priviri reci s-au apropiat si mi-au pipait fesele. M-am facut ca nu vad. "Mneom Mnam, fese paroase". M-am facut ca n-aud. Intr-o nanoclipa ma trezisem cu un deget in gura. Isi facuse intrarea senzual lasandu-si greutatea pe buza de jos. N-am stat sa gust. Ma simteam ca un peste cu carligu' in branhii. Imi masa obrazul pe interior scrijelind. La exterior parul proaspat ras era erect. Cel putin asta era senzatia. Si-a scos degetul pipaind cu unghia buza de sus si pe urma s-a uitat mirata sub unghie. Observasem ca si celelalte unghii erau la fel de murdare afisand acelasi tesut rosiatic proptit sub ele. " Esti genul nostru". Cealalta nu se oprise in tot acest timp. Fesele-mi erau trasee montane. Urca, cobora, cand alergand cand cu pas apasat. "Ploua" au inceput sa strige. Eu radeam fiindca nu vedeam,nu simteam si nici macar nu auzeam picurii. Indoielnic am zis " Ploaie ? ". Gresisem intreband. Au inceput sa ma scuipe din cap pana in picioare. Cata vibratie. A fost doar un leitmotiv sa ma lase fara vestimentatie. Intrasem in hipotermie. Tremuram tot cautand caldura. " Nu ma mai lingeti ca mor de frig". " Frecati-ma", le-am cerut in schimb. Zis si facut. Conduceam jocul ca un adevarat numar 10. Ne pasam , ne driblam. Nimeni nu rata. Incepusem sa si cantam ecouri in crescendo. "Gem,Gem,Gem". Apoi s-a facut o liniste tumultoasa. Ne-am asezat pe spate privind in gol. Ne imputisem ca niste sosete. Impreuna.

Test

2009-05-08T07:14:00.000-07:00

Decizii ? Le-am luat; emise si arondate momentelor. Dovezi ? Gata anesteziate pregatite pentru chirurgie plastica. Aha. Prea putine. Ba deloc. Pareri ? De bine ? De rau ? Alege tu. Eu n-am nici una. Parere ? Nu, placere. Ai ? Dai ? Dau, dar raman fara ea. Singur ? Nu singur, doar cu gandu'. Cu gandul ca se va simti datoare. Deci te astepti ! Astept. Putin. Poate un pic mai mult. Toata lumea asteapta. Dorinte ? Cat incape, daca pot le mai si indes. Daca vrei, sigur te doare. De la dorinte ? Nu...doare asa ca vrei tu. Sfarc. Ala nu doare. Da, dar ti-l doresti ! Vreau. Arghh. Nu mai.Gata. Nici o speranta. Speranta ?! In cutia de langa. N-o deschide. Poate se sufoca. Asa premeditat ? E crima. Mia culpa. A cata o fi, oricum ? Cin' le numara. E efemera. Vinovatia ? Pana si aia. Se usuca. Ca o muscata. Remusca. Care ? Cea din colt. Sa stii ca nu e de vanzare. Sincer, as cumpara-o doar ca sa nu si-o permita altii. Sa ne intoarcem. N-avem cheie. Si daca ne intoarcem nu mai moare. Firesc. Mai dureaza. Chestie de principiu. Principii ? Cred ca sunt si martore si ucigase. Da , in cazul de fata. Ce-mi place mie e ca nu lasa urma pe victima. Curate clor. In schimb pe ele raman urme. Extrudate si reci ca roca. Orice zgarietura provocata de ele duce la septicemie. Crunt. Deci ?

Stiri fulger a.k.a Stiati ca...

2009-03-31T05:43:00.000-07:00

Stiati ca ?

- in ultimii ani s-au pompat 800 de milioane de euro in Romania pentru integrarea sociala a comunitatii rrome (cati pt romani ?)
- din 2006 teoria evolutionista nu se mai preda in scolile romanesti
- radiolui i-a trebuit 38 de ani sa ajunga la o audienta de 50 de milioane, tv-ului 13 ani, internetului 4 ani, ipod-ului 3 ani, Facebook-ului 2 ani
- pana in 2013 se va dezvolta un computer la fel de complex ca si creierul uman
- teoria evolutionista nu explica formarea sistemelor complexe si ireductibile cum ar fi ochiu, sistemul de coagulare a sangelui, sistemul de transfer vezicular, sistemul de replicare ADN, placenta
- controland inmultirea celulelor canceroase prelungim viata drastic (parerea mea bazata pe lipsa de cunostinta)
- delusion of reprieve e o stare psihologica caracterizata prin speranta pana in ultima clipa ca vei fi salvat sau vei supravietui desi esti pe duca
- cel mai cautate joburi in prezent nu existau cu 5 ani in urma
- cautam solutii pentru probleme care inca nu exista
- 25 % din populatia Indiei cu IQ peste medie depaseste populatia SUA
- India va depasi curand China ca populatie
- sunt specii de soparle care se inmultesc asexuat masculii disparand de multa vreme
(asa se va intampla cand vor disparea si barbatii- lucru cert)
- nivelul de informatii oferit de un saptamanal de New York Times depaseste nivelul de informatie cu care s-ar fi intalnit un om in intreaga lui viata in secolul 18
- la munca colegii imi spun Flaubert sau Woody Allen (lui Bogdan ii ziceau Balzac- si acuma va intrebati who the fuck is Bogdan- Bogdan are o replica celebra : " Ma simt ca in Kafka, nu inteleg nimic" )
- sunt single
- acest text l-am rescris fiindca l-am sters din greseala
- celalalt avea mult mai multe informatii

http://www.220.ro/gR8hAet2yk/Stiai-Ca

Visul sau Uitarea de sine

2009-03-29T04:02:00.000-07:00

Un om pe care nu-l cunosc(cel mai probabil casatorit) coleg de breasla intr-un joc pe net a zis asa:" Nu poti sta in calea fericirii cuiva" "E o lectie de viata.. chiar daca ai invatat-o the hardest way". Nimic mai mult. Aparent arata a cliseu dar claritatea acestor vorbe in contextul in care nu afirmasem decat ca pusesem punct unei relatii si motivul pentru care se sfarsise, antagonizand intr-un joc ironic afirmatia unui alt user care tocmai isi anuntase virtual viitoarea casatorie, s-a infipt in mine ca un imbold al resemnarii. In momentul de fata ma aflu undeva deasupra norilor asteptand caderea si contempland albastrul datator de tabule-rasiene. S-ar putea sa nu se intample deloc. O fi caderea doar trezirea din vis.
" Cateodata simt ca parca traiesc un vis" spuneam. Tocmai gasisem amorul intruchipat dintr-o coasta a constiintei mele. Simteam ca pot da totul ca si in momentele dinaintea mortii. Cu orgoliu spun ca am iubit pana la capat si sporadice au fost momentele cand m-am indoit de asta. Altadata blamam destinul harazit si nereficirea adusa dar acum sunt perfect lucid si nu pot decat sa-mi admir stoicitatea. Mi-am zis in acele clipe de indoiala ca daca n-o fi , voi reusi sa aduc fericirea altcuiva si implicit a mea, si-o voi face-o asemeni unui condamnat incarcerat in mrejele voluptatii. It's all about giving and not looking back. Poate gresesc cand spun ca gresesc cei care cred ca dragostea e un fruct de sezon pe care il cresti, il culegi si-l consumi. Traim intr-o societate de consum si am ajuns sa ne consumam excesiv si sentimentele. Liberalismul meu simte in cazul de fata si necesitatea conservarii.
Era ciudat cum acest vis s-a conturat de parca transcese din multiplele idei ale ratiunii si a pus bazele unui ADEVAR: ca sunt capabil sa iubesc intru totul pe cineva. Ce bine s-a simtit (chiar si acum cand scriu cu lacrimi). Imi rezerv speranta ca pot in continuare sa fac asta (nu stiu de ce dar am impresia ca sunt bun la asta desi ironic sau/si paradoxal s-a terminat cu ea). Mi-ar fi atat de usor sa incep sa-i zgudui convingerile si sa fac tot felul de acuzatii doar ca sa-mi impartasesc suferinta ca sa fiu sigur ca si ea e sub efectul sevrajului. Mneah. Intr-un vis nu suntem constienti (asta spun cercetatorii) asa ca odata trezit nu-mi ramane decat sa ma interoghez. Natura acestui vis adevarat s-a dovedit a fi falsa in cele din urma.
Ii spun vis fiindca a fost mai presus de orice stare empirica. Ii spun vis fiindca sunt dezorientat. Ii spun vis fiindca s-a terminat. Ii spun vis fiindca fiindca eu am crezut si ea nu.
O fi acest text lamentabil pentru unii, eu unul il declar o dovada a iubirii. Merita sa o faci. Nu fugiti. Nu cautati subterfugii, nu va ascundeti. Nu e tarziu si nu e nici timp.

Daily Stuff- Telegrama

2009-03-09T06:15:00.000-07:00

Am un prof, ma rog doctorand, care ma crede un idiot. Fiecare raspuns pe care il dau alimenteaza alte intrebari, de obicei legate de cultura generala inginereasca. De ex. vorbesc de duritatea materialelor si el ma intreaba in ce se masoara duritatea si tot asa. Cu fler ma fac ca habar n-am ca pe urma sa revin cu un raspuns fulger. Ma simt ca in liceu.
Mi-am gasit si un job. Initial nu mi-a suras ideea. Acum a inceput sa-mi placa. Din 3 ore de munca asidua transpir doar vreo 20-30 de minute.
Un coleg de facultate mi-a povestit de seara trecuta cand a iesit intr-un club. Vazuse fete care isi confectionasera fusta, decolteu si ciorapi, toate dintr-o batista de bumbac. Atmosfera a fost incinsa. Daca unii erau pe jos incercand sa haleasca si ultima bucata de aer curat, ele erau la inaltime.
Ma plictisesc scriind textul asta. Sunt prea introspectiv.
Apropo, am descoperit un joc interesant. E de tip MMORG. Pe erepublik.com. Pentru cei cu imaginatie, strategie si lipsa de timp (nu e dedicat lenesilor). Acest joc nu provoaca dependenta. Cel putin in prima luna. Eu personal sunt in ziua 20.

Tabula Rasa

2009-03-08T05:44:00.000-07:00

Nici acuma cand scriu acest text nu prea am mare lucru in cap sau am prea multe si nu stiu ce sa aleg. In ultima vreme am citit mai mult decat o fac de obicei exceptand ziarele si site-urile. Am trecut in revista primul volum din fratii Karamazov, am rasfoit Nietzsche (care m-a surprins), Smulgatorul de inimi al lui Boris Vian, Etica lui Spinoza(care e mai greu de rumegat si o continuu incet si sigur) si "Man's searching for meaning" al lui Victor E. Frankl(care am recitit-o fiindca nu o terminasem initial). Frankl ii citeaza pe parcursul operei pe Nietzsche ("He who has a WHY to live can bear with any HOW), practic acest citat inglobeaza ideologia lui Frankl, pe Spinoza ("But everything great is just as difficult to realize as it is rare to find ") , pe Dostoievski ("There is one thing that I dread: not to be worthy of my sufferings"). Cartea lui Frankl o recomand tuturor si cred ca unora va reprezenta o revelatie. Citatul care mi-a placut mie este :" The more one forgets himself - by giving himself to a cause to serve or another person to love - the more human he is and the more actualizes himself". De ce m-a surprins Nietzsche ? Fiindca in momentul in care vorbea despre invatamantul superior din Germania de la sfarsitul sec.XIX mi se parea ca vorbeste despre invatamantul superior din Romania zilelor noastre. Practic studiile superioare nu mai oglindesc intelectualitatea, sclipirile ci massele al caror scop nu e decat sa-si gaseasca o utilitate in cadrul statului. Si asta se intampla, nu ? " Tre sa avem o facultate ca daca nu, nimeni nu te angajeaza". Iara, ideea preconceputa ca un om isi rateaza viata daca la 22-23 de ani nu-si termina facultatea e de-a dreptul hilara. De parca eu stiam in momentul in care m-am inscris la facultate ca asta e ceea ce imi doresc. NOT. Nici acum nu sunt sigur de ceea ce vreau, dar cred ca sunt pe drumul cel bun.

Contest

2009-01-23T05:30:00.000-08:00

A few weeks ago, a friend told me about an international radio playwriting competition. The contest started last autumn and it's open until march 31st. After hazardous confrontations with myself i said why not, let's try and write 50-60 pages of pure scenic acts. I can do that. I see it like an exercise. What you'll about yo read next are the first three pages.

ACT ONE

SCENE 1

A room with a bed next to the wall with a big window. Puddle and Mud are sleeping. Max is next to the window.

SFX: The sound of someone trying to press the latch several times and then the blanket trembling.

MUD (under the blanket): There's somebody at the door… Puddle.
PUDDLE(half asleep) : It's just the dog. Dad's taking him out. Bet it's 6:30.
MUD: What if it's your dad ? Or maybe the dog opens the door and your dad comes and
get him… and see us ?
PUDDLE: He never enters my room. You know that. But if… just stay under and I'll cover
you. Like always. Let's just sleep for a little while.

SFX: dog barking. Puddle moans.

PUDDLE(excited): Hmm. Like it downstairs, uhh ?
MUD(kissing) : It's a doglife. Licking, biting, smelling.
PUDDLE (moaning): Hmmm. Driveling.
MUD(under the blanket): You're delicious.

SFX: dog barking and the sound of a chain leash
SFX: sound of a door closing, sound of a door gate closing.

PUDDLE: Dad's getting out. Get under.
MUD: I am under. The blanket is to small. My back is out. Hope he's not looking in..
PUDDLE: He is gone.(pause) He'll be back in a half hour.
MUD: You know what is the difference between a human
wedding and a dog one ?
PUDDLE(first thing in mind): They don't have a bachelor party ?
MUD:(theorizing) At a dog wedding everyone gets the bride but at a human wedding only the groom gets her.
PUDDLE: Then a dog wedding is a regular bachelor party. (pause) What about the one who gets stuck-in .. you know.. penis captivus..
MUD:(amused) I think that's when the bride made her choice.
PUDDLE: Do you think she made the right choice ?
MUD: Do you think you made the right choice ?
PUDDLE: Are you calling me a bitch ?
MUD: I'm kidding…(ouch)... I think she made the right choice even he's an ugly dirty small dog who hardly reaches her…
PUDDLE: There is no reason in love.
MUD. It's all about the instincts. (pause)

PUDDLE: Do you love me ? (sadly) I know you don't.
MUD: I'm irrational.
PUDDLE: So you do ?
MUD: I mean you're a wonderful person, smart, hot (tickles Puddle), very hot. Last month we made sex .., love, 32 times. And a month had only 30 days. You covered my body with yours, spent many hours together, wrote me phone messages in spanish telling me how great I made you feel last night, and that Spanish I understood. You helped me since I had a fight with my parents and most of all you help me with my writings. I have all my reasons.
PUDDLE: So you don't.
MUD: That's why I'm irrational.(hope) But in time…
PUDDLE: I don't know. You keep telling me this… but you're not able to hold my hand down the street, or to tell things about you; how you feel about certain things. You are not opened to me at all.
MUD: I'm open. Open as the eyes of a maki.
PUDDLE : All I want to do is be on your side and help you.
MUD: But you are doing that.
PUDDLE: Then, it is so hard to tell me you love me ?
MUD : I worship you. Rrrrrr.
PUDDLE: No. You don't. I think we should loose it for a while.
MUD: But I want you. I need you.
PUDDLE: But you don't love me.
MUD: Time will decide.
PUDDLE: You will decide, Mud. Hope you'll make it soon.
MUD: Do you love, me ?
PUDDLE (sigh): I could do it if you let me. Just let me. I don't want to end up like my parents, to see you go out with the dog every morning instead of being next to me, embraced, under the warm blanket. I'm not thinking of you as the person which I'll spend my days with, but I can't live like this, without hope. Between us there's no hope. Not like this.(pause) College will be over soon. What then ? You'll go home and forget me till autumn.
MUD: I won't go home. It's the last place I'd go. I'll find something, get a summer job, find somewhere to stay, till autumn comes.
PUDDLE: I could speak with my parents to rent you a room.
MUD: Your room.
PUDDLE: In your dreams.
MUD: All my dreams are placed in this room.
PUDDLE: Let me guess. In all I appear naked..
MUD: Yeah..
PUDDLE (vicious):… a slave of lust and passion linked to your body..
MUD: Yeah..
PUDDLE : ..giving you waves of besos (kisses) making you sigh at every touch until you choke in pleasure.
MUD: Yeah.
PUDDLE: Not anymore.
MUD:(angry) Just because I can't say those two damn words.
PUDDLE : Just because you don't feel those two.
MUD : It's not that easy.
PUDDLE: Who said it would be ?
MUD: Why all these pressure, then.
PUDDLE: Who is pressing you ?
MUD: You, by making me say things I feel.
PUDDLE: And what's wrong in saying things you feel. At least to me.
MUD : Because I don't want to reason about how I feel. Telling you things makes me tell me things. Look, the fact that I'm here means that I wouldn't be anywhere else. Or with somebody else.
PUDDLE: Really ?
MUD: Absolutely.(pause)
PUDDLE: I guess it's a good start.
MUD: Come on. Let's do it right now. Before …ze germans come… I mean your father comes. (apologizing) Just remembered a movie line.
PUDDLE: No. These movie does not have a happy ending.
MUD: (persuasive) "End" me and I'll be happy.
PUDDLE: How selfish. Only thinking about yourself
MUD: Not at all. Yours will be a blockbuster. Like last night. Remember last night ?
PUDDLE: Hmmm. .. I can't.
MUD: Yes you can. You want to.
PUDDLE No, you want me to want.(pause) I want to stop. But I can't. Arghh.
MUD: Listen to your heart.
PUDDLE: Better listen to the others. My heart don't wants you like this. Why did you stopped ?
MUD: If your heart doesn't want me, then…
PUDDLE: Don't tell me you can't do it.
MUD: I can't do it.
PUDDLE: Why not ?
MUD: Because of your heart.
PUDDLE: What about my heart ?
MUD: If I cant hear her beating I can't do it.
PUDDLE: What do you want me to do ? Make to laps around the room ?
MUD: Not like that.
PUDDLE: Like what then ?
MUD: Like when your pupil are beating along her rhythm, and your gasp trembles your body.
PUDDLE: And when did you see that ?
MUD : Every time you wanted me.
PUDDLE: But look in my eyes now. There enormous.
MUD: But you're not gasping.
PUDDLE: So, I guess you don't want me then.
MUD: I guess we should skip prelude, your father is about to come back.

Ei

2009-01-22T03:59:00.000-08:00

Ma distreaza colegii mei care spun ca Ibiza e in Italia si ma completeaza spunandu-mi "esti prost" . Ei vor intotdeauna note luate cu minim de efort in examene stiind ca ceea ce studiaza e doar in interesul profului si mai putin al lor. Bine, nu toti colegii mei se incadreaza aici. Sa-i vezi cum ii ia cu tremuratu cand aduc eu vreun comentariu la adresa unor profi. Se tem de sanctiunea socialista pe care proful o va da din cauza pertinentei mele si care ii implica si pe ei. Au impresia ca suntem in aceeasi oala dar eu unul nus nici un fel de mancare. Mi-am dat seama de asta tarziu. Pana la momentul schimbarii ii consideram de-a dreptul promitatori in ceea ce fac dar acuma parca nu mai am nici o speranta. Imi dau seama de altfel ca la fel ca mine au ajuns sa studieze ingineria din intamplare si din circumstante. La ultimul examen cand profa ma alinta spunandu-mi :''ai texte"... pregatite si nu se referea la fituici ci la modul meu de exprimare, altul striga : "asta are blog..., sa vedeti ce scrie pe-acolo". Ma rog. La un alt examen, la care trebuia sa completam spatiile cu raspunsul nostru, mi se parea ca , cuvantul "grefa" se potriveste in context, ca tot se vorbea de implanturi de par. Era un cuvant greu pentru ei, ca si tehnologiile medicale neinvazive. La un moment dat, ma intrebase retoric un coleg, ce fac robotii dentari, sug pula ? intrebare la care proful fiind in spatele lui nu stiu cum se incumetase sa nu-i raspunda. Nu sunt ei prosti. Nuuuu. Nu asta vreau sa spun. Ar fi ultimul lucru pe care l-as spune. Sunt doar dezinteresati; dezinteresati de multe, poate prea multe asa cum vad eu lucrurile. Dar important e cum vad ei lucrurile. O tigara, o cafea, lucrurile mici. N-avem nevoie sa ne gandim la ziua de maine. O avem pe cea de azi. Si de ce sa nu stam azi, linistiti, pe spate, ca doar si maine e o zi. Cercul vicios se va sfarsi odata, intr-un punct, ca doar si acel punct nu e decat o sfera desumflata. Asa ca, te rog, scoate supapa.

De dimineata

2009-01-21T02:58:00.000-08:00

Cu cateva minute in urma m-am trezit. Din cauza viselor prelungisem actul pana la epuizare. Dar sa vezi ce vise. Am evadat, am luptat un razboi (vazusem recent All quiet on the western front) in transeu, pe urma m-am incurcat cu vreun malac si incepusem sa mi-o cam iau, cel putin la final, dupa ce-am alergat prin cartierele zalauane (cand alergam cineva apasa rewind) cativa insi ma asteptau deja cu degetele indreptate spre un van(camioneta). Unul dintre ei era un fost coleg de liceu de vreo 1,96 (ma intalnisem cu el saptamana trecuta intr-un club). Imi tremurau picioarele si deja simteam cutite ce mi se strecurau pe sub piele. Mi-am intrebat colegu ce e de vazut in masina. Zambind( cum zambesc cioclii ) mi-a spus ca am de desfacut un pachet, o cutie. Am sunat repede la 112 si am inceput sa enumar infractiunile care se comiteau impotriva libertatii mele, dar ca in filmele horror, vocea de dincolo nu ma lua in serios, asa ca am inchis telefonul si m-am trezit. Era singura cale. Intr-un alt vis care practic imi deschise apetitul pentru somn si care se desfasurase inainte de cel povestit mai sus facusem un transport cu ceva(nu mai tin minte) si urma sa-mi iasa leafa. Cel care trebuia sa ma plateasca era proful meu de SAD (la firma caruia imi facusem practica in vara). Dupa recalculari trebuia sa primim 150 Ron(bani de cred eu ca am nevoie pentru ochelari) ...
Cu toate astea am cam uitat ca dimineata aveam pregatire pentru un examen. Imi pare rau. Uit prea multe lately. Nu prea reusesc sa ma concentrez asupra unui singur lucru. Mintea-mi epateaza spre ceea ce imi doresc sa fiu. La nivel social exista un oarecare conflict de imagine ce ma priveste. Oamenii ma stiu asa cum nu mai sunt. Eu stiu ca nu fac ce trebuie. Eu si oamenii stim ca nefacand ce trebuie nu voi mai fi. Oamenii mai putin. Voi continua doar sa visez si sa visez ziua, noaptea cu ochii deschisi, inchisi pana....

Zeitgeist

2009-01-08T12:27:00.000-08:00

Dupa ce-am vazut Zeitgeist Addendum m-am cutremurat putin, am simtit adrenalina cum ma rascoleste si brusc nevoia de a urla in jur. Vorbim cand vezi si tu filmul.

Pana cand ?

2009-01-06T01:33:00.000-08:00

Va rog serviti putina varza, dar sa va spalati pe maini inainte. Nu vreau ca cineva sa-si bage mainile murdare in capul meu. Varza ?... E numai buna. E de anu trecut. Si e triviala. Hai ia si gusta... Ei ce ti-am spus eu ? Chiar crezi asta ? Nu.. Da-mi voie sa neg. Fata de aia din alti ani e... cum sa-ti spun, e altfel. Nu le poti compara asa cum nu poti compara doua vinuri din ani diferiti dar din aceeasi cultura. Ma intelegi ? Ma bucur. Dar mai mult decat bucuros, da-mi voie sa ma confesez, nu ca ai fi preot, mai mult decat de bucuros sunt trist. Da...haha, de aia e sarata varza. Nu mai rad la glume mai ales la cele care ma privesc , nu mai vorbesc fara sa fiu intrebat cum o faceam de alte ori. Tac. Tac de parca as fuma ultima tigara . Nu's fumator dar cred ca ei ma inteleg cel mai bine. Fumatorii. Da stiu, oamenii se mai schimba , dar e deranjant cand toti o observa mai putin tu. Nu tu. Eu. Eu ma schimb, m-am schimbat sau urmeaza... Ca tot am intrat in noul an. Multumesc de urare. Eu iti urez sanatate. Senzatia ? Cum as putea sa ti-o descriu ca sa te ajut sa empatizez ? S-ar putea sa doara. Ok, daca tu zici. Mai bine nu. Nu pot. Nu simt. Asta e nu simt nimic. S-au poate simt intru totul si sunt atat de sensibil incat am dezvoltat o pseudofrigiditate. Paradoxal, da, ca noi oamenii. Stii, oamenii mari sunt cei care au avut de suferit mult si multe. Oare cate mai am de suferit pana sa ajung mare ? Te intrebi si tu, nu ? Cred ca ne intrebam cu toti. Pana cand ? Eu zic pana azi.

2008-05-28T07:38:00.000-07:00

The forces of process are dependent on the respective handling tasks, such as workpiece assembly or processing. This type of force may also occur during pick operations, in case of sticky surface or bracing. These very specific forces must be calculated individually for each application and compensated as necessary. The options to compensate or even avoid this type of force are explained in the following.

Eh, de bine ?

2008-04-16T02:21:00.000-07:00

"Cu cateva zile in urma incercam sa dau o explicatie dar ratasem, capul mi-era plin sau gol de cacaturi asa ca am dat-o intr-un balbait prin care contraziceam tot ceea ce relatasem pana la acel moment. Unde gresisem ? Am lasat tacerea sa continue discutia, timp in care ma intrebam ce naiba e cu mine, am cataracta la creier*(*Nota- vreau sa scot in evidenta lipsa substantei cenusii si spatiul alb ramas in locul ei). Stiu si cred ca stim ca,(vezi ce smecher sunt, am pus virgula sa evit cacafonia) creierul se dilata si se contracta , creste si scade in masa asemeni unui burete ud sau uscat. Poate fi un burete uscat mai greu ca unul ud ? Cunosc 3 raspunsuri si fiecare evita sa fie concret dar in schimb ofera o alta viziune a problemei. De fapt despre asta este vorba:viziuni, unghiul din care privim lucrurile, propria reflectie asupra lumii. Am observat ca intre gandurile trecute, cele din prezent si cele vor sa reflecte viitorul nu exista notiunea de r....."

Asta scrisesem cu ceva vreme in urma, habar n-am, cred ca pe undeva prin primavara dar nu-mi amintesc nimic legat de acest text. Mie unul mi se pare ciudat. Cand l-am gasit era asa cum il vedeti. L-am citit de cateva ori dar nu-mi inspira nimic. Cred ca sunt pierdut iarasi in mediocritatea cotidiana in care nu ma plang ca nu gandesc, nu ma plang ca nu scriu, nu ma plang ca nu fac si eu... interesting stuff. Cred ca ar trebui sa incep sa plang. Asa cum am facut-o candva. Cata fericire in lacrimi, uneori. Sper sa pot sa-mi aduc aminte de acest post desi in acest moment nu-i acord o importanta oarecare asa cum probabil am facut cu cel de mai sus. Mi se pare mai plin de substanta.

2008-03-13T10:39:00.000-07:00

Pe vremea copilariei aveam in repetate randuri acelasi vis sau visuri similare in care aparea aceeasi persoana stranie ce aparea de dupa coltul dulapului sau din baie cand usa intredeschisa lasa la vedere intunericul. Era acel cosmar al copilariei pe care il au toti copiii si care te facea sa tresari in somn, sa-ti tii respiratia, sa te faci mort sau pur si simplu sa mormaiesti intr-un strigat lucruri inteligibile. In vis acel om negru, iesea din baie intotdeuna la chemarea mea. “Stiu ca esti acolo” ii spuneam eu cu gura tremuranda dar nu se grabea sa iasa decat atunci cand stia ca poate sa ma prinda si intotdeauna reusea. Strigatul meu de ajutor era mut, gura mi-era cleioasa, buzele cusute iar picioarele parca inmuiate in nisipuri adanci, oricat as fi alergat, stateam pe loc.Frica ma inghetase si fiecare atingere a acelui om ma pietrifica nu mai puteam decat sa ma prefac ca sunt mort poate asa ca un urs speriat de mortaciuni si-ar fi pierdut interesul fata de mine. Dar nu se intampla asa. Stiu ca te prefaci, imi spunea acel om infatisand o grimasa ciudata ce aduna obrazul intr-o gropita mica cat sa adaposteasca o lacrima sau o picatura de apa. Ochii erau inflacarati si blajini si nu pareau amenintatori, poate daca i-as fi vazut doar ochii as fi spus ca e un inger dar zambetul lui scrijelit invaluia totul in intuneric, un zambet negru ce semana de minune cu torsoul lui subtiat si negru, cu mainile lui lungi care te-ar fi prins si daca ai fi stat la doi metri distanta de el, cu picioarele lui negre care dintr-un pas te-ar fi ajuns chiar daca ai fi fost pe malul unui rau iar el pe celalalt. Cand iesea de dupa dulap parca momentul era anuntat si un sunet de intrare zguduia casa iar eu asezat in pat, dormind, parca l-as fi vazut cum se intindea pana la capatul patului meu unde imi soptea :Stiu ca esti treaz; eu incercam sa-mi tin respiratia si sa stau nemiscat pana pleca plictisit iar eu ma trezeam crispat in aceeasi pozitie in care adormisem, tremurand si asudand ca un sloi topit. Cateodata ma lua si ma lasa pe varful cladirilor sau pe marginile abisului doar atat cat sa privesc in jos, apoi ma arunca. Oarecum stiam ca nu voi atinge niciodata capatul dar acea cadere libera imi ridica noduri in gat pana ma sufocam.Apoi cadeam in apa dar in vis intotdeauna stiam sa inot doar ca o ghiulea legata de picior, ma tragea in jos. Plansul meu mut starnea zambetul lui odios dar printre atatea alte lacrimi, de parca apa era o lacrima asezata intr-o gropita asemeni celei din obrazul lui, ale mele erau dulci.

E acel om pe care il simti cand stai cu spatele si stii ca e cineva acolo, e acel om de dincolo de usa, acel om care a stat o vesnicie in colturile intunecoase, e acea prezenta care te sufoca cand frica parca iti musca din stomac lasand un gol. Atunci te vei simti bantuit pretutindeni de acest om care cu fiecare atingere se va hrani din golul tau si cu fiecare gand al tau il vei aduce exact la ceafa ta si-I vei simti suflarea calda pana si in cele mai frumoase vise. Si totusi vine intotdeauna cand il chemi; in noapte, in vis. Stii intotdeauna cand o sa vina stii cum sa-l faci sa plece dar nu stii cum sa-l ucizi, cum sa dispara, cum sa inchizi acel gol iar gandul acesta te ingrozeste. Gandirea ta devine fricoasa iar frica ta devine un gand. Ai putea sa nu te mai gandesti la el dar gandul negandirii e insusi gand iar ca si copil stii ca singura forta pe care o ai e gandul. Uitarea e singura solutie dar nu va fi o uitare totala, vei stii intotdeauna ca acolo in acel colt obscur, e cineva care te asteapta, daca te apropii parca si auzi soptindu-ti: “Vise placute”.

Psihoze ludice

2008-02-24T02:38:00.000-08:00

Gandurile mele au inceput sa ma certe asa ca nu te speria daca ma vezi vorbind singur. Mergand cu busul si meditand la gandul ca poate innebunesc privesc pe geam si vad o tablita pe care scrie spitalul psihiatrie infantila. Se pare ca realitatea nu ma ajuta deloc. Detest podurile inalte si pasarelele(nu termentul ornitologic) din cauza curentilor de aer ce suiera si imi soptesc molcom: "Sari... hai priveste aici jos.. hai sari ca nu patesti nimic !". As fi sarit pana la faza cu nu patesc nimic; m-am intrebat daca patesc ceva ? Dorm noaptea cu becul aprins cand sunt singur din cauza tacerii, nu de alta dar face zgomot in afara sau in mine. De cand s-a ars becul la baie imi fac nevoile afara la lumina stalpilor. Nu mi-e frica de intuneric ci mi-e frica de lucrurile ce se ascund in el. Cand ma intalnesc cu cineva vorbesc mai mult ca de obicei chiar daca stiu ca nu ma intelege. As zice ca nebunul e el fiindca nu ma intelege. Ce e asa de greu de inteles ? De cand imi tremura buzele lumea se uita ciudat la mine cand merg pe strada. Chiar nu mai inteleg, e interzis sa canti refrenul piesei tale preferate ?... pe strada ? Am vazut un om al strazii, intr-o statie de autobuz. Era de-o varsta cu mine. Abia il vedeai.Era aproape invizibil. Se misca fara stare dintr-un colt al statiei in altul de parca ar face un ritual. La un moment dat se opreste si incepe incantatia. Nimeni nu-l aude fiindca e invizibil. M-am gandit sa-l prind odata si sa-l duc, nu stiu, la primarie, politie, la spital ca sa fie eutanasiat. A inceput sa semene cu un caine. Dar nimeni nu-l vede iar pe mine ma dau afara fiindca put. Dar nu sunt eu cel care pute, e cainele asta voodoo. Ma dau afara si-mi spun ca-mi lipseste o doaga. Si ce ? Toti avem lipsuri. Eu de altfel sunt perfect, fiindca un om imperfect care greseste e perfect. Nu putem sa ne negam natura. Daca nu s-ar vinde sexul multe femei ar fi somere, nu ma refer la cele angajate in prostitutie sau industrie porno ci la cele mai decente sa zicem din case de mode, care pozeaza pentru reviste..etc. Asta e cel mai exemplar argument ca lumea e condusa de barbati. Daca toti barbatii ar fi gay atunci femeile ar fi somere iar daca ar fi invers barbatii ar fi gay. Cel mai bun argumet: vezi povestile cu puscaria, vezi povestile cu razboi, vezi Alexandru Macedon. De ce orice femeie vrea un barbat de succes langa ea iar un barbat vrea o femeie langa el pe care sa o faca de succes ? Fiindca sunt idealiste ? Femeile vor produsul gata fabricat pe cand barbatii vor semifabricate. Femeile stiu ce se vinde cel mai bine implicit cele mai multe vanzatoare sunt femei. Vezi: magazine, hipermarketuri, localuri, farmacii, etc.. Ce legatura au femeile cu nebunia mea (daca ai observat mai sus trecerea succinta de la un subiect la altul) ? E simplu . Sunt nebun dupa ea. O doresc sa-mi fie alaturi in fiecare clipa fiindca zambetul ei ma inspira. Are cel mai frumos zambet, ever. Un zambet cat sa te faca sa te inneci in gropita din obrazul drept. Si ochii, acei ochi care ma fac slab, ma descos cand nici nu apuc bine sa zic ceva. Ei deja stiu. Stiu ca vreau sa dorm din nou in caldura sufletului ei si singurul mod de ajunge acolo e s-o privesc. Aici nu e vorba de sex, deloc. Cand e vorba de sex ea deja doarme. Viata e o minune, nu ?

Be an american, be stupid... fi roman, fi ce vrei

2008-02-20T07:13:00.000-08:00

Mi-ar fi frica daca intr-o zi sapand in gradinuta bunicii, iarba s-ar innegri dintr-o data intr-o pucioasa neagra si puturoasa. In acea clipa as stii ca in cateva zile avioane si elicoptere vor survola pe deasupra topografiind zona. Dupa o saptamana un oficial american se va prezenta in fata bunicii si-i va vorbi in limba lui astfel incat bunica va crede ca e beat. Ghinionul meu ca inteleg betia ce iese din gura aluia. Imi va spune ca zona e de risc maxim si trebuie evacuata. Ciudat, americanii astia au venit mai repede decat ar raspunde seful de post daca l-as intreba cum se masoara un metru cub. De rusine ar intreba primarul apoi restul satului si apoi ar veni toti in curtea mea sa le dau raspunsul. Asa ar afla toti ca in gradina am fotoghin, petrol in limba engleza. Din vorba in vorba vestea ar ajunge si la Bucale, zvonul e mai rapid ca orice mijloc de comunicatie, cel putin in tara noastra, doar ca informatia are un indice foarte scazut de veridicitate. In 24 de ore un oficial roman s-ar prezenta in fata casei mele langa care americanii deja si-ar fi instalat un cort militar. M-ar intreba daca am autorizatie pe toate bunurile pe care le detin pana ar fi gasit ceva care nu e in ordine. Masina n-are triunghi reflectorizant, nici trusa medicala; trusa o inlocuisem cu cateva plante medicinale. Americanul s-ar oferi sa-mi faca o favoare si sa-mi plateasca amenda, dar romanul e smecher si ar umfla nota de plata ca la restaurant. O comisie romano-americana s-ar forma exact in curtea bunicii gata sa ofere totul in schimbul pamantului. Dar bunica care si-a iubit toata viata peticul ce l-a avut ar refuza pe deplin. Si-ar muri intr-un atentat la caminul cultural. Sigur, ziarele vor zice ca a fost violata si sechestrata zile in sir dar bunica are mana grea si stiu ca s-ar fi descurcat situatiei. Mai mult caminul cultural disparuse odata cu bunica. Seful de post a zis ca e vina americanilor, au bombe inteligente si fac lucruri sa dispara. L-am intrebat daca nu cunoaste americani fiindca are numeroase lacune. Si uite asa dupa testamentul bunicii, pamantul si casa le-as detine eu, dar eu sunt prea tanar sa-l lucrez si casa parca mi-as fi dorit sa o transform intr-una de vacanta. Romanii si-ar fi instalat si ei cortul in spatele casei. Ghinion pentru ei ca acolo e si latrina. Nu ar fi dimineata in care sa nu ma trezesc din cauza americanilor care ar fluiera dupa muierile din sat. Le-as fi zis cas femei usoare dar cu mana grea dar precis ei ar intelege altceva. Sigur viata mea ar fi in pericol din acest moment. Singurul mostenitor al unui camp petrolifer era deja mult iar gandul unui testament mi-ar fi zis ceva. Nu-l face. Drumul la WC ar fi impanzit de mine si de sniperisti dar nu asta ar fi problema deloc. Incet , incet m-ar izola de restul celorlalti si as incepe sa ma simt singur. As crede ca vocile celorlalti vin de fapt din capul meu pana as auzi pe unu injurand ca birjarul atunci as stii ca nus eu fiindca nu injur iar subconstientul meu nu auzise veci lucruri de genu. In fiecare zi comisia americano-romana s-ar popandi prin horn ca Mos Craciun ca sa-mi faca o oferta tentanta pe care n-as putea-o refuza. Nasul meu ar fi venit intr-o zi si mi-ar zice sa nu lupt fiindca nu poti sa te pisi impotriva prostiei decat daca aceasta e o comisie romano-americana. Asa ca as fi etalat un steag alb m-as fi pisat pe ei si as fi stabilit o conferinta la care sa vina si presa. Conferintele publice, cel mai simplu mod de a fi atras intr-un atentat. Ar fi o conferinta scurta fiindca as pune o singura intrebare de baraj americanilor: Cum simt ei petrolul de la o asa mare distanta ? Le-ar lua cateva zile sa-mi dea un raspuns, ar apela la romanii destepti dar acestia ar refuza cu snobism sa dea un raspuns din simplu fapt ca urasc oamenii cu creier de Neanderthal. M-as fi gandit mai bine sa renunt si sa las lor totul pana si pe gratis, in schimbul plecarii cat mai departe. Intr-o lume in care nu vrea nimeni sa conduca si sa fie condusi. Cred ca i-ar fi placut si sefului de post acolo.

Bussing

2008-02-18T05:57:00.000-08:00

Nu stateam prea bine cu inspiratia, de altfel ma simteam de-a dreptul dezorientat, plin de energie dar fara mijloace de consum, eram ca un obiect incarcat cu energie statica gata oricand sa te scuture, poate sa te faca sa-ti pierzi cunostinta nimic mai mult. Cautam inspiratia, imi cautam locul de unde sa pot observa panorama societatii, sa vad culorile caracterelor care o compun, sa le aud povestile, sa le simt frica, bucuria, individualismul. Viata mea nu mai reprezenta izvorul de inspiratie. Il cam secasem sau poate il exploatasem prea intens. Strigam degeaba asteptand acel ecou, acele unde centrifuge, in mine totul luase forma, totul era prea plin, nimic nu mai era singur. Cand esti singur auzi mai bine si eu parca surzisem. Nu-mi mai ascultam gandurile si de aceea aveam nevoie sa ascult gandurile altora.Asa ca m-am urcat in autobuz. Ce mica e lumea cand stai in autobuz. E ca o mostra prelevata in scopul experimentelor. O mostra de care eu aveam nevoie. Alegeam autobusele si troleele cele mai inghesuite astfel puteam fi mai aproape de oameni fara sa par suspect. Renuntasem sa mai iau ziarul sau sa ma uit la TV, o plimbare cu autobusu' imi era indeajuns sa aflu cele mai noi evenimente, stiri, barfe. Cel mai rau era cand ma asezam langa oameni care povesteau politica, ma simteam intr-un talk-show maraton. De la tineri nu mai auzeam nimic, mai toti aveau urechile infundate de muzica, cel mai nou model de izolare si de pierdere a auzului. Deja ma conformasem cu ideea si le citeam de pe buze versurile pieselor. Tinerii din autobuse asculta muzica de calitate. Femeile vorbeau cel mai dezinhibate indiferent de natura conversatiei. O faceau de parca vroiau sa auda toata lumea modul de preparare al muraturile al ciorbelor sau moduri noi de cultivare al legumelor. Pentru toti munca era cum era, totul se rezuma la un oftat mare, de parca daca am reusi sa antifonam autobusul de zgomotul infernal pe care il face oftatul ar fi cel mai reprezentativ sunet. Ce cautam eu erau povestile care incepeau :,, pe vremea mea... " sau " sa vezi ce-am patit". Fara de astea cred ca autobusul nu s-ar fi miscat din loc. Cupluri de toate marimile erau privite ostentativ, saruturile in autobus erau strict interzise un indicator asezat langa cel care interzicea fumatul semnala aceasta. Era Ok sa-ti ti partenera de mana. Nu mai e la moda sa lasi batranii sa stea jos. Cei tineri se plang ca batranii se arunca cu nerusinare peste ei de parca scaunul ar fi proprietatea lor. De unde sa stie bietii tineri daca nu mai e la moda. Intotdeauna am gasit un batran care sa huleasca felul in care merg lucrurile in tara asta, poate daca nu ar merge cu busul ar vedea altceva. Nu stiu, e parerea mea. Vezi multe circuland cu busul dar nu poti sa le atingi din cauza geamului. Realitatea e langa tine dar nu o poti atinge, povestile altora te ating dar nu mai sunt realitate de mult. Sunt doar motive de inspiratie pentru cei ca mine.

Memo

2008-02-16T08:10:00.000-08:00

Un prieten de-al meu avea pierderi de memorie, dar intr-o zi vazuse pe Discovery cum ca apa ar avea memorie proprie. Cum noi suntem 60-70 % apa iar restu de 30 % e de fapt iarasi 70% apa si-a dat seama ca organismul nostu e de fapt un simplu recipient . Asa ca prietenul meu a inceput sa bea tot mai multa apa ca sa-i suplineasca lipsa de memorie. Am inceput sa rad cand vazusem casa lui care devenise un imens depozit de apa. L-am atentionat sa aibe grija sa nu se innece, dar mi-a spus ca bea cu masura poate ia putin mai multa apa cat bea omul de obicei. Bineinteles ca si drumurile la toaleta s-au inmultit asa ca s-a gandit sa recicleze apa prin niste filtre speciale de epurare a apei. Spunea el ca apa care o elimina ii lua o parte din amintiri, de aia uitam si noi de obicei, si ca acum amintirile ii reveneau intotdeauna prin acest simplu proces ciclic.Isi realizase propriul sau hard-extern de stocare a informatiei. Treaba devenise pe cat de amuzanta pe atat de serioasa. De cate ori faceam un feed-back asupra unor lucruri dadea buzna la baie sa ia o gura de apa pentru a-si aminti. Amintirile lui erau acum stocate in mici sticle care erau insemnate cu data in care au fost stocate. Dintr-un simplu om care avea probleme cu memoria acuma devenise opusul. Nimic nu mai era uitat, totul era stocat. Era extraordinar cum reusea sa vorbeasca pana la detalii de zile din lunile anterioare doar inghitind cateva picaturi de apa. Imi zicea ca poate sa deosebeasca amintirile rele de cele bune si ca poate sa le transforme pe acestea la randul lor in amintiri bune prin muzica, ras si dragoste. Dar erau si exceptii, sticlele de apa care contineau amintiri groaznice secau singure. Apa practic se evapora incet sau disparea. Nimeni nu reusea sa dea o explicatie. Pana intr-o zi cand prietenul meu a disparut. Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu el, doar ca peretii casei facusera igrasie, innegrindu-se la colturi. Explicatia mea a fost ca apa care disparusera din sticlele cu amintiri rele n-a plecat niciodata din acel loc ci doar au luat o forma gazoasa, ca apoi sa se condenseze impanzind acel loc de rau. In prezent acel loc e considerat un loc bantuit.

Pios si Smerit iti spun Bine ai venit

2008-02-14T02:48:00.000-08:00

S-a intamplat ca bunicul meu sa moara la sfarsitul saptamanii trecute. Nu glumesc. A avut parte de o moarte nedureroasa, asa ziceau cei care au fost langa el. Chiar el sustinea ca nu-l doare nimic. Moartea doare ? Eu zic ca nu doare deloc. E ceva psihosomatic, nostalgic, lasi totul in urma pentru ceva nou. Cei mici ma mustrau, adica verisorii mei eu fiind cel mai mare, fiindca refuzam sa-l vad asa in starea aia. Cum zicea o matusa, vreau sa mi-l amintesc asa cum il stiu eu. Inmormantarile sunt triste. Asta e si menirea lor. Tata m-a intrebat de ce nu-mi faceam cruce ca tot alaiu ca doar nu mi-am schimbat religia. Mama m-a certat fiindca nu pot fi ca ceilalti. Bunicul a fost un om destul de aspru, ca toti de altfel din generatia lui. Imi placeau mult poeziile lui folclorice. Erau din alte vremuri. N-am plans deloc. De altfel singurul lucru care ma facea trist era momentul cand mi-l imaginam razand. Ma gandesc la epitaful: " Sunt trist fiindca nu mai pot rade". Multi oameni in varsta la ceremonie, oameni care in orice clipa i-ar fi putut lua locul, dar cine ar face-o ? Toti il plangeau, pana si preotul care se intampla sa fie nepotul lui. Preferam in acele momente sa ascult exact vorbele ce ieseau din gura popii, predica. Vorbe goale, pentru loaza. Citiri din Pavel majoritatea. Ce m-a surprins a fost momentul in care preotul l-a citat pe Mihai Eminescu, pe Galaction si parca pe Macedonski. Interesant de-a dreptul, sa spui poezii care fac reflectii asupra mortii. Vorbe pline de sensuri si analogii. Vorbe care te pun pe ganduri mai mult ca oricare alte fapte ale lui Hristos sau apostolii lui. De altfel gandurile zic eu sunt mai importante decat faptele in zaul de fata. Ne intereseaza nu ceea ce fac ci ceea ce gandesc. Cateva sclipiri poate nici una. La inmormantare era si un orb. M-a intrebat indraznet daca stiu ce culoare are moartea. A zis ca el stie fiindca o vazuse, ma rog o simtise. Si mi-a zis : Nu e neagra asa cum crezi tu, eu nici nu m-am gandit la negru. E o culoare pe care ai s-o vezi pentru prima oara. Un amalgam de contururi, de lumina monotona, o lumina plina de intuneric. Ma gandeam daca ochii unui mort reflecta lumina. De fiecare data cand stau aproape de cineva, foarte aproape observ cum o pata de lumina asemanatoare cu o raza ce loveste o camera de filmat licareste pe iris. E o pata taiata de linii care formeaza carouri intr-un cerc.Stiti voi cum arata. Si ma gandeam daca se vede asa in ochii unui mort, daca m-as apropia. Cu bunicu era prea tarziu se incerc. Astept sa moara altcineva. Poate tu. Nu stim niciodata care. Dar timpul ne ajuta sa anticipam cand. Un om se lauda ca participase la atatea inmormantari incat ar fi umplut un cimitir. Cimitirul ''Buna Vestire". Vestea ai primito tarziu adica postmortem, deci tu nu stii de fapt ce se intampla. Te zbati ? Te zbati cand iti intarzie ceva ? Nu. Fiindca stii ca e timp. Dar nu stii. Timpul s-a pierdut pour toi. Intr-un loc lipsit de viata nu exista timp. Poate apa sa anticipeze sau roca ? Fara noi e nimic. Asa ca astepti miracolele evolutiei. Sa apari tu acolo ca sa existe ceva, sa existe timpul. Sunt mandru fiindca bunicul meu in urma cu 2 ani isi sarbatorise 50 de ani de casnicie alaturi de nevasta lui. 50 de ani.Frumos. Tot ma simt trist fiindca mi-l imaginez razand. Curand o sa uit, asa cum l-a uitat si lumea dupa ce l-au aruncat in groapa. L-au asezat si au plecat. I-au intors spatele pentru ultima oara. Ceilalti de langa el i-au zis :Bine ai venit !

Amintiri de dincolo de timp

2008-02-01T04:35:00.000-08:00

Imi venise ieri o idee, printre multe altele, majoritatea absurde despre posibilitatea crearii unui spatiu in care sa traiesc eu si eu si eu.... (de 5 ori ) dar diferit in ceea ce priveste variabila timp.Ecuatia ar fi ceva de genu: avand domeniu de definitie x,y,z si trasand domeniul t (timp) stabilim puncte aleatoare pe t astfel incat proportionalitatea spatiului in functie de acele puncte sa rezulte intr-un raport de timp si spatiu. Mai precizez ca unind punctele va rezulta o curba care va porni din origine si se va intoarce acolo respectand totodata domeniul t aparand fenomenul de histerezis. Avem asa: un eu la vreo 6 ani, un eu la vreo 18 ani, un eu la vreo 25 de ani, un eu la vreo 42 de ani si un eu la 65 de ani. Avem deci un amestec omogen avand in vedere ca avem aceeasi natura pe tot graficul. Ecuatiile se schimba in functie de timp dar valorile raman acelasi astfel vom incerca sa gasim o rezolvare acestui paradox.

Intr-un mic apartament se inghesuiau 3 persoane: 6,18, si 65. Sigur, e greu sa traiesti in ziua de azi cu un batran dar stim cu toti cat de legate sunt relatiile intre copiii mici si batranii. Conflictele porneau tot timpul de la 18, de obicei din fustrare sau din crize de personalitate specifice varstei. 6 statea temporar pe acolo fiindca mama lui era tot timpul plecata iar 42 avea intalniri saptamanale prin Europa. Dintre toti 6 il indragea nespus pe 65 fiindca era tot timpul langa el, vorbea cu un gafait ce-l amuza si ii spunea povesti . II placea de obicei conflictele dintre el si 18. Pe 18 nu-l placea fiindca stia ca nu face altceva decat sa incerce sa fie ca 25 care era plecat la facultate si mai ales fiindca ii spunea tot timpul lucruri care sa-l sperie asa cum facuse si 25 cu 18 cand era de varsta lui 6. 18 ura totul de la persoane pana la nasturi.Nimic nu avea sens pentru el chit ca se indragostise si de o colega lucru ce-i amplifica trairile. De cand se certase cu tatal sau, 42 , se mutase cu 65 chiar daca nu-l suporta, dar macar la el avea putina liniste. 42 nu se impotrivi deciziei, mai mult il incurajase si ii spuse sa faca orice numai sa nu aiba remuscari. Nu de alta dar s-ar fi simtit si el prost pe urma. 18 abia astepta sa se intalneasca cu 25 ca sa-i povesteasca de fata de care se indragostise. Stia ca 25 ii putea oferi cel mai bun sfat pe baza experientelor sale, doar nu de mult se casatorise cu fata de care se indragostise si cu care avusese un copil inca de la 18 ani. Da, gresise, dar acum era pe drumul cel bun. Copilul statea la socrii lui 25 iar el cu logodnica lui locuiau in chirie in orasul in care studiau. Lui 65 ii placea nespus de mult sa-i povesteasca lui 6 despre calatoriile lui prin Europa, despre intalnirile lui cu oameni importanti ai lumii. O facea tot timpul cu un atlas geografic in fata, creionand cu un pix drumurile pe care le facuse si orasele prin care fusese. 6 devenise incet, incet fascinat de geografie. Invatase de la 65 capitalele lumii, raurile care le strabat, animalele care locuiesc in zona. Intr-o zi 6 il intrebase pe 65 : "Bunicule tu cum ai fost cand erai de varsta mea". Bunicul ii raspunse cu un zambet cald: "Exact ca tine".Raspunsul il inveseli pe 6 care indrazni sa-l pocneasca pe 18 in ochi de fericire. 18 se stapani sa nu-l loveasca doar fiindca tocmai intrase pe usa 25. Ochiul lui 18 se inflamase putin ca pe urma sa se invineteasca. 25 radea in hohote amitindu-si: "mai tii minte cand m-ai lovit tu de mi-a fost rusine sa ma intalnesc cu Mara?". 18 pleca capul incercand sa se adune cat sa nu-l pocneasca pe 6: "Da, tin minte." 18 il invita pe 25 in cealalta camera pentru a-i povesti de fata de care se indragostise. 6 statea cu urechea lipita de usa ca sa auda povestile celor doi. Apoi se intoarse catre 65 care statea in fotoliu si-l intreba: " Ce e ala prezervativ ?. Bunicul radea iar 6 statea nedumirit asteptand un raspuns. Hai sa-ti zic o poveste: Cand eram tanar ma indragostisem de o fata, de bunica ta. Eram tineri si nu stiam prea multe, asa ca tine. Atunci s-a nascut matusa ta. Pe vremea aia nu erau. " Ce nu erau ?- intreba 6. Nu erau. Nimic, lasa ca ai sa vezi. -Ce sa vad ?.. Bunicul se intoarse ca si cum ar fi incheiat povestea: " Ia dute vezi ce fac astia doi ?" 18 si 25 radeau. 25 isi povestea viata de student. 18 incerca cu timiditate sa ii povesteasca de fata, dar 25 ii zise: -"stai linistit, stiu cum e". "O sa fie bine"."Ai sa vezi".Pe urma scoase un prezervativ si i-l arunca in piept. " Cu cap" -Da ? "Si cumpara-i un cadou". 25 isi continua povestile despre studentie, dandu-i de inteles lui 18 ca nu trebuie sa rateze facultatea.18 ii zise: "intotdeauna mi-a placut geografia " Cred ca am sa dau la facultatea de geografie" 6 statea cu urechea lipita ascultand. Deodata auzi in spate un turuit ca de tren. 65 cazuse din fotoliu. 6 incepuse sa planga. Statea lipit de usa si-i era frica sa se aproprie. 25 si 18 au sarit din pat si s-au repezit in camera cealalta unde l-au gasit pe bunicul lor intins pe jos. Era prea tarziu. Bunicul parca isi pierduse vederea. Privea lung in intuneric. A murit. Cei trei simtira cum o parte din sufletul lor s-a smuls si s-a dus odata cu el.N-au ramas decat cateva amintiri de dincolo de timp.

Regele termitelor

2008-01-31T03:52:00.000-08:00

Daca pe vremea lui Hristos cineva ar fi zis ca religia crestina se va extinde in intreaga lume, sigur acea persoana ar fi luata in deradere si pe urma ar fi aruncata la lei de nervi. Vorbesc de acea expansiune plina de cruzime, plina de executii,incarcerari, disparitii facute nu sub semnul crucii , nici al credintei ci sub semnul ratiunii acelei vremi. Astazi observam acelasi lucru venit din partea iubitorilor lui Allah care tin cu orice sa-si extinda credintele pana si in cel mai extremist mod. Orientul Mijlociu a devenit "butoiul cu pulbere" cu un fitil ce se intinde de prin anii '70. Mi-e mila de acei copii crescuti sa urasca tot ce e diferit, sa urasca oamenii care nu impartasesc aceeasi credinta; acest lucru ma face sa urasc acei oameni care se numesc parinti care nu fac decat sa le spele creierele sa le induca credinte care nu sunt cu nimic mai adevarate decat orice alta religie. Probabil Dumnezeu plange acei oameni care cred ca fac lucruri odioase in numele lui, va spun ca nu e nici un Dumnezeu acolo ci doar o constiinta corupta, o minte tulbure prea plina de obsesii si limite. Daca as spune ca Dumnezeu e doar un copil, un bebelus cine mi-ar dovedi falsitatea afirmatiei? Lasand la o parte ideea pacatului stramosesc sau a oricarei superstitii religioase, vorbim despre copii ca fiind puritatea intruchipata, tabula rasa, o oglinda nemanjita de reflexii transcendente. Dumnezeu-un copil ce flutura cu nestire destinul tau, il umple cu saliva,il roade cu dintisorii lui ca pe urma sa-l arunce schimonosind o plictiseala. Toate aceste lucruri mici pe care le-ar face el din nestire, ar putea fi catalogate de un crestin obsedat ca incercari la care e supus pentru ai pricinui cateva clipe de durere omeneasca si materiala in schimb primind promisiunea vietii vesnice prin afirmatia: "Cah" Cah" ,Hihi-Ga. Poate acel copil -Dumnezeu- are si el o mama, o constiinta, ce-i va da cunoastere, cunoasterea ei, si ma rog sa nu fie o mama proasta ci sa fie una care le-a vazut si le-a cunoscut pe toate si va vorbi doar in adevaruri bine alese.
Citisem despre Allah cum ca bietul om in decursul vietii avusese numeroase neveste si ca la varsta de 54 isi alesese nevasta o fetita mare de 6 ani cu care isi consumase casnicia dupa 3 anisori. Ma gandesc ca noi(cei cu care impartasesc ganduri asemenea), cei care am iesit din era glaciara ne strambam de durere cand vedem limitele ratiunii. Doare a dracu sa vezi oameni care inca mai cred ca a existat Adam si Eva;ca daca iti doresti ceva in viata aceasta e pacat, dar il accepti ca pacat si totusi tinzi sa faci acel pacat fiindca totusi suntem eterogeni si Dumnezeu ne iarta de pacate. Fals, Fals, Fals. Daca am o boala atunci trebui sa plang si sa sufar fiindca o port sau pot sa disimulez si sa rad chiar sa ma bucur ? Sa va zic o poveste: De mic copil iubeam pestii. Eram fascinat. Ziceam parintilor ca am sa ma fac ihtiolog desi probabil nu stiau ei ce inseamna. De ziua mea, tata imi confectionase un acvariu de vreo 20 de l iar mama imi cumparase aparatura de filtrare a apei. Pesti nu. In urmatoarea zi am mers la magazinul cu pesti de unde imi luasem 5 pesti din 2 specii. Ulterior imi luasem mai multi si mai multi pana ajunsesem sa detin nu mai putin de 25 de pesti: de la sanitari pana la cei exotici. Acel acvariu era oaza mea. Pentru ei eram Dumnezeu. Le dadeam un mediu, o casa , o masa, totul.Erau dependenti de mine. Dupa o perioada pestii din prima generatie au murit. I-am aruncat pe geam cu gandul ca vor deveni hrana pentru pasari. Observam comportamentul lor agitat cand eram in preajma si le era foame. Aproape ca loveau peretii de sticla ai acvariului, faceau miscari circulare, dintr-un capat in altul. Odata am mers la lac. M-am hotarat sa fac un experiment. Luasem cu mine toti pesti intr-un borcan. La lac, am luat borcanul si lam pus direct apa. Asteptam ca pestii sa iasa din borcan si sa plece. Gandul ca traiau in captivitate ma facea trist. Dar nici unul nu indraznea sa iasa. Preferau sa stea acolo agitandu-se si cerandu-mi mancare. Am refuzat. Deodatul unul dintre ei a iesit si s-a pierdut in apa tulbure. S-o fi simtit mai liber, o fi fost prea disperat sau prea infometat, cert e ca disparuse din acea lume ingradita de un paravan de sticla. Pe acela l-am indragit multa vreme fiindca imi lipsea. Poate viata pentru ei era mai buna intr-un loc sigur ca un acvariu. Aveau un Dumnezeu, aveau totul.Asta pana i-am electrocutat. Nu de alta dar ma indragostisem de termite si vroiam un acvariu cu termite. Vroiam sa fiu regele termitelor.

Cataratoarea inversa

2008-01-25T11:03:00.000-08:00

Dupa cum bine v-ati dat seama de cate ori unul din voi incearca sa faca pe rationalul se loveste brusc de peretii grosi ai absurditatii celorlaltor persoane. Te intrebi ce rost are sa incerci sa creezi ordine in ceea ce faci, ce rost are sa faci totul intr-o logica normala dominata de silogisme obsesive, categorisite astfel incat sa-ti asigura o hrana cat mai sanatoasa constiintei. Hrana devine tot mai toxica ca doar o achizitionezi de la altii si uita asa te lovesti de o toxiinfectie si te transformi intr-un personaj pidosnic, subiect pentru absurditatea altora. Am sa va zic o mica povestioara.
De mic copil alergam pe scari.Eram cel mai bun din cartier. Pe scarile dintre etaje, pe cele de la scoala, cele din parcuri, nimeni nu ma putea invinge.Eram considerat un talent. La scoala se facuse o competitie pe care o castigasem stabilind un nou record. Sigur, situatia mea scolara nu se ridica la nivelul alergatului pe scari dar asta nu m-a impiedicat niciodata de la nimic; profesorii ma admirau, colegii la fel, pe scurt toata lumea era alaturi de mine. Faceam exercitii zilnice. Urcam si coboram scarile de dimineata pana seara. Cateodata ma intreceam cu liftul. De fapt asta era visul meu. Sa ajung mai repede ca liftul. Nu avusesem niciodata probleme de sanatate fiindca faceam miscare tot timpul. La unele ore eram atentionat fiindca faceam zgomot in banca, loveam cu genunchii banca iar eu nu faceam decat sa-mi imaginez ca alergam pe scarile lumii. Alergam pe scarile mayase din Peru, pe cele tibetane, pe cele ale unui zgarie-nor oarecare, daca ar fi fost si pe Luna scari le-as fi urcat si pe alea, dar mai greu probabil. Ajunsesem la liceu si faima mea in oras era pe masura. Ma antrenam din greu chiar daca nu aveam un antrenor.Nu-mi placuse niciodata sa fiu indrumat. Stiam foarte bine ca atat timp cat o faceam din suflet, eram campion. Locul meu preferat de antrenament era prin padure, prin acele vai abrupte la baza carora se prelingea apa din panza freatica. Cu cat era mai mocirlos cu atat efortul era mai mare. Imi facusem eu propriul traseu cu propriile scari din pamant; ondulate, inguste,inalte, de tot felul. Niciodata nu omiteam vreo scara.Era ghinion daca o faceam.Fiecare scarita imi purta talpa piciorului si pe cat eram eu de mandru ca nu o uitasem cu atat se mandrea ea fiindca purta logo-ul adidasilor mei. Uram ploaia fiindca imi strica traseul dar o iubeam fiindca il facea mai dificil. Oricum lucrurile incepeau sa se schimbe. Asa m-am schimbat si eu.......

Telegrama string

2007-12-19T03:46:00.000-08:00

Munca.Inspiratie.Craciun.Sesiune.Varza.Roman.Placere.Amoxicilina.Almodovar.Ana.Carti.Vacanta.Revelion.Dinti.Ura.
11 Ianuarie.Prieteni.Confuzie.Memorie.Iubire.Sex.Bun.Chef.Acasa.Scris.Mami.Tati.Johnnyy.Betie.Gat.An.Nou.
Bine.Foarte.

Yote-le, Yote-le

2007-12-04T03:36:00.000-08:00

Yote-le ca m-am luat de dupa cap si m-am tarat ici (se citeste isi) ca sa va zic voua o povestioara. M-am saturat de birocratia plusata(adica +) de niste indivizi (massa damnata) care nu fac decat sa ma irite si sa ma incite, ulterior sa mai si spurc cateva vorbe de duh ca sa aiba ei acoperirea sa urle: '' Pai n-ati auzit ce-a zis " '' Ne-a facut gunoaie" , '' Putin respect ca noi am terminat o facultate si tu esti abia anul 3." Ete fleosc. Fac ceva pe respect. Nu pot sa-mi exprim decat dezamagirea fata de aceste specimene si acolitii lor. Imi vine sa fug de multe ori din calea lor dar culmea ca tot aia se intampla: imi pierd rabdarea, ma supraenervez si incep sa condamn sistemul in care sunt integrat, bineinteles ca includ si acele persoane in acest sistem ingrat. Bun. Sa va spun cum se intamplasi. Eu mare student imprumutasem carti de la biblioteca facultatii. Bineinteles ca reusisem sa si intarziu cu un termen de predare. Pana sa-mi fi dat si eu seama ca am intarziat (gasisem cartea acasuca la Zalau), trecusera 2 luni. Constrans de faza, intr-un final m-am hotarat sa inapoiez cartea. E sa vezi. Am dat nas in nas cu o bibliotecara supraponderala cu niste ochelari care ii aduceau un iz de bunica, o femeie plictisita probabil de scaunul in care statea sau probabil plictisit scaunul de flatulatiile ei, n-a facut altceva decat sa condamne fapta monstruoasa pe care o facusem. Eu din placere am facut pe prostu, cum ca n-am stiut, ca nu pot sa cred, ca eu cerusem ulterior prelungirea termenului. Fara folos. Pedeapsa trebuia aplicata. Bibliotecara era predispusa la cearta , practic observam in ochii ei placerea de a vorbi in contradictoriu, pe de alta parte si cu nasu varat in tavan. Imi pastrasem calmul , nu ridicasem deloc vocea dar culmea ca de fiecare data cand ziceam ceva ma loveam de aceeasi replica:" Te rog nu ridica vocea". Probabil sa fi tacut dar asta era de neconceput. Ca si bonus bibliotecara imi fluturase alte termene de intarziere de la carti de nu stiu cand. Asta m-a dat peste cap. De unde si alea nu-si. Nimeni nu ma anuntase, nici in momentul in care mai imprumutasem carti de la biblioteca. Mi se parea strigator la cer. La acele termene de intarziere sa stranse suma de 30 ron plus intarzierea de la cartea pe care o adusesem, care azi aflasem ca se invartea in jurul sumei de 50 ron. Doamne Dumnezeule, ma simt ca-n Kafka. Nu inteleg nimic. Colegii mei inregistrasera convorbirea mea cu bibliotecara , cea de saptamana trecuta. Cel mai mult ma iritau povestile gen: ii duci o ciocolata si te rezolva, ii dai cati bani ai la tine si e ok, dar eu nu aveam scapare si nici nu o vroiam. Mi se parea absurd sa aplic metode trotskiste si staliniste, chiar nu vroiam. Asa ca azi ma dusei din nou la biblioteca cu gandul curat de a plati 10 ron, respectiv o parte din penalizari. Bineinteles ca am facut cunostinta si cu alte 2 bibliotecare, mai tinerele asa, care se laudau ca ele au terminat faculta si eu is abia anu 3 si poate ma ''rezolva'' ele. Am platit 10 ron si m-am lovit de replica d-soarei bibliocacanarei(nu e gresit , asa am vrut sa scriu) : Asa.... ai sa tot platesti pana la sfarsit. Mi-am pierdut rabdarea(nu de alta dar am alergie la prostie) si am inceput din nou sa condamn sistemul bibliotecar si birocratia lui. Ele au sarit ca arse, le-am spus ca mi se pare normal sa fiu revoltat si ca am dreptul sa contest si sa le contest. " Putin respect" " Putin respect", " Du-te la decan" sau " Poate vrei sa mergem mai departe....". Am incercat de nspe ori sa inchei discutia zicand : "Bine multumesc" ,"Bine multumesc", dar ma loveam de acelasi harte specifice feministelor. La un moment dat m-am indreptat spre biroul decanului, m-am oprit in fata usii si m-am resemnat. Cu sinceritate va spun ca mor de ciuda, imi accept greseala, cel vinovat dintai sunt eu, dar sunt vinovat in acest sistem ingrat si putrezit de emanatiile lor. Saptamana viitoare ma duc iarasi. Fie ce-o fi, poate o sa fac silentio stampa.

Sunt trist probabil fiindca asta imi doresc

2007-10-22T02:47:00.000-07:00

M-am trezit de nici habar cand adormisem nu am si chestiile astea nu fac decat sa ma amuze. Putinele clipe de amnezie sau ignoranta memorativa nu fac decat sa-mi conserve mie spatiul de stocare a informatiei si sa las dracu atatea explicatii date in detaliu despre cele mai mici lucru. M-am saturat de atata analiza introspectiva, m-am saturat de divagatii non-sens, m-am saturat de ganduri care ma coplesesc in momentul asta. Am ramas atat de impresionat de explicatiile date de catre o prietena, nu-i spun numele, Elena care vazuse atat de bine iesirile din starea mea angoasanta, argumente puse cap la cap intru limpezirea constiintei. Cred ca acelasi lucru l-as fi spus si eu daca as fi fost cel care analizeaza din exterior problematica, dar eram prea constrans in horele mele de idei. Ma pis pe ele fara pic de remuscari. Mi-am pierdut temporar constiinta de clipa, cea pe care o integrasem atat de bine in psihic si mi se parea d.p.d.v valoric absoluta; cea care in ultimul timp si ma refer la ultimele 6 luni m-a ridicat de jos ca pe urma sa fiu stigmatizat de problemele altora. Oameni care poarta la ei statii de amplificare cu negativism gata oricand sa neutralizeze orice umbra de bine din cortex. Am sa ma pis si pe ei curand. Astept sa vina. Pana atunci o fortez vezica si beau .

Dureri intretaiate

2007-10-19T02:52:00.000-07:00

M-am lasat dus iarasi dus de cantecul sirenelor navigand in deriva si ghidat doar de cateva soapte tarzii venite tot atunci cand as fi renuntat. Am plecat capul ametit de acel cantec launtric care imi striga mut chiar poti. Nu pot, nu vreau, ce mult imi doresc, e greu, chiar se poate. Toate astea cu putin timp inainte sa vad ruina vazei mele de portelan reprezentand perfect o inima sanatoasa. Unduirea vasului ii alinase vechile fisuri care parca sangereau la auzul sirenelor. S-a spart. Pur si simplu a s-a prabusit sub propria ei greutate fortata de forta mareica din acea toamna cu luna plina. Vaza fusese de atatea ori remodelata, reconstituita particica cu particica asemeni unui puzzle cu piese perfect identice. Pentru refacere foloseam tehnica datarii cu carbon. Lucrarea dura zeci de zile si uneori era asistata si de cei cativa membrii ai vasului ca suport moral. Fisurile ei dendritice atestau originalitatea si valoarea ei. Impresionant era ca de la inceput si pana in prezent dupa zeci de renasteri vaza isi dublase dimensiunile, iar inauntrul ei se acumulase un fluid negru. Cred ca eram singurul care il observase fiindca nimeni nu pomenea niciodata de el. Din curiozitate, odata, i-am atins suprafata. Nu-mi mai amintisem nimic pe urma. N-am mai incercat. Din frica, din precautie renuntasem. Pentru o vreme si disparuse lichidul. Asta se intampla in zilele mele bune, inainte de naufragiu. De data aceasta totul era diferit. Vaza parca renuntase sa mai stea pe picioare. S-o fi saturat de atatea cantece, de acele soapte tarzii, de nimicurile importante, de strigatele calde si mute de ajutor, de simpla mireasma de apa sarata. M-am decis sa ma inchid in anticamera ca sa o refac si de data asta de unu singur, rupt de toata realitatea aia sideranta. De 3 zile ma chinui singur. Vreau sa o fac singur fara moralul nimanui. Chiar ma pregatisem psihic pentru zilele astea. Nu ma pregatisem indeajuns. Nu se lipesc. Le-am cantat, le-am soptit, le-am oferit argumente,alternative, plansete. Nu vor. Cel putin acum. Am fost anuntat printr-un biletel strecurat pe sub usa ca inca o persoana disparuse de pe vas. Era androginul.Ultima oara fusese vazut dand pe gat putinul alcool ce mai era. L-o fi luat sirenele, s-o fi aruncat peste bord. Incep sa vad din nou acel lichid negru care parca unge fisurile. Poate ar fi mai bine sa-l ating. Pot.

(P.S : Am scris asa cum au venit.)

O zi prin santier de Sf. Maria

2007-08-15T02:26:00.000-07:00

Am conspirat la deliciul carnal al unei calugarite (insecta) care isi sectiona, secata de inanitie, piciorusele articulate indulcindu-si perisorii cu o seva albastru-verzuie. Era doar o slujba de autoflagelare si sub ochii mei parca o facea cu o violenta vadit mai acerba. N-am zis nimic si am observat loteria probabilitatilor de a fi calcata de zecile de picioare care se perindau asemeni enoriasilor stransi in jurul celuia care mentine serverul conexiunii cu divinitatea la parametrii normali. Cat noroc. Observasem complexitatea fenomenului in masura in care, acea mare de platfusi nu reusisera decat sa faca vant elitrelor si lunguietelor antene, erau la limita de a decide soarta fapturii si totusi actul in sine nu avea loc, moartea, daca exista moarte in cazul animalelor, probabil era la calit musuroaie de furnici, asezata bine pe limba aricilor. Pentru o clipa am crezut ca particip la executia unui act suicidal, dalele de beton ar fi strapuns cu usurinta exoscheletul vernil, imprastiind maruntaiele in micile crevase umplute cu nisip. Totusi calugarita era stana de piatra si nici macar batul de chibrit intins in ajutor nu o misca din loc. Meditatia o exonera de orice impuls venit din exterior, ochii miriapozi stipulau biti informationali in a caror asamblare luau viata celei mai inconstiente vise. Totul se vedea clar, cu o limpezime neclara. Atatea energii in jur capabile sa ruineze universul insectivorei si totusi micile fire de ata numite principii erau capabile sa sustine greutatea prometeica . Si-ar fi serbat cu zi de nastere acel ultim moment, acea ultima iubire care fusese devorata la ultima imperechere. Asta era solutia la care ajunsesem. Remuscarile erotice ii dadeau frau vanitatii in care era cuprinsa pana la acel moment. Isi fagocitase dragostea si acuma incerca sa o scoata din ea ospatandu-se din propriul trup. Dubla greseala. Dragostea era pierduta si odata cu ea se pierduse si ratiunea. Desi se afla in ea atat in forma proprie cat si transfigurata, dragostea era compresata de masa fluida a vidului. Nimic spre bine. Poate ar fi fost mai bine sa o strivesc eu. Mi-as fi luat rolul de Dumnezeu. Dar sunt prea pacatos iar Cel Mare e far' de pacate. Asa ca am inceput a urla in jur si a striga dupa cel nepacatos. Am primit in schimb chistocuri de tigara cateva vorbe de duh spurcat, apeluri nepreluate pentru mama, sms-uri pentru familie si neamuri si urari de bine pentru viitorul botez. Crud. Nimeni nu vrea sa fie calau. Renunt. Pasesc in nestire si o iau sub talpa odata cu mine. S-a dus.Pentru o clipa am uitat de ea.

Exilum

2007-08-08T14:24:00.000-07:00

M-as putea lauda ca in tot acest timp in care am lipsit, am calatorit in jurul lumii, am vazut tot ce e mai frumos in jurul ei, dar de fapt nu am facut decat sa ma invart in jurul unor idei. Am ales sa plec si sa incerc inca o data sa fac totul pe cont propriu. Dar bineinteles in situatia de fata am fost nevoit sa apelez la prietenii apropiati care au ales cu incredere sa investeasca in mine atat timp cat si bani, ca in orice afacere de altfel.Au facut cea mai buna investitie din viata lor, asta o pot spune numai eu, caci marile succese ce vor avea sa vina le va stipula averi incomensurabile si nu ma refer neaparat la bunuri materiale. Desi multi considera ca sunt intr-un impas, le declar strangand in palma putinele sentimente care mi-au ramas ca scara pe care urc acum are un sens unic. Falus. Constiinta e la fel de curata si limpede asemeni unui copil care exploreaza lumea pentru prima data si asta o datorez in mare parte acelor persoane care mi-au fost in ultimul timp mai aproape ca niciodata. Atat de aproape incat fiecare gest denota o afectiune inefabila. Nu mai pot sa scriu. Lasam pe altdata.

De post

2007-07-28T00:41:00.000-07:00

Se intampla in Postul Mare in perioada postdecembrista.O luam de fiecare data in posterior cand intarziam la meci, fiindca jucam post pe post. Adica daca lipseam eu nu mai era cine sa-l inlocuiasca pe celalalt. Imi placea sa joc in postfata si niciodata post-mortem. Inainte de meci faceam cure si tineam post, lucru care a dus ulterior la concedierea mea din post fiindca asa e in bucutarie, trebuie sa gusti ceea ce faci. Am trimis o scrisoare, in care in post-scriptum imi explicasem motivul comportamentului dar asta nu mi-a dus inapoi postul de bucatar. Post-factum m-am hotarat sa scriu proza postmodernista. Era la moda. Renuntasem si la echipa si primisem multe apostrofari. Pentru ei eram un impostor si un tradator, asa ca nu mai mergeam nici macar in calitate de spectator. Pentru inspiratie imi luasem o cabana la Postavaru. Scrisesem un roman-pamflet despre un postelnic din vremea lui Stefan care in nebunia lui se considera apostol. Nu l-am publicat niciodata.In prezent, un apropiat mi-a sugerat sa-l postez pe internet. Am avut succes. Am aparut pana si la un post local de televiziune, nu-i mai retin numele. Cei din satul natal impreuna cu seful de post imi ridicasera o statuie de lemn pe un postament de piatra, un model al satului. Ce p(r)osti.

Interviu cu carti si fotbal

2007-07-26T02:56:00.000-07:00

S-au cam dus zilele si praful cu panzele mistice de paianjen nu au intarziat sa apara pe aici. Nu mi-a simtit nimeni lipsa. Nimeni nu m-a cautat obsedat(a) si nu s-a plans ca nu mai poate sa-si ia doza. Si folosisem toate tehnicile si legile de manipulare, psihologia inversa, persuasivitatea tiganeasca (adica sa i le bag pe gat- sens figurat) si nici macar un mesaj , o vorba buna, o impresie. Dar e bine, atata timp cat nu am cautat sa-mi numar admiratorii sau sa vad cui ii pasa, n-am scris fiindca ideile mi-au fost destelenite (cu tz) si in locul lor semanate prostiile altora. Ca sa vezi ca buruienile mele tot n-au ezitat sa apara. E chestie de orgoliu. Si luandu-mi asa o vacanta departe de paginile asta mi-am intregit activitatile in jurul unor carti, unor meciuri de fotbal, unui interviu(pe care l-am castigat in timp regulamentar-fara prelungiri). Cu meciurile de fotbal m-am secat intr-adevar, mi-am dat seama de antitalentul pe care l-am dobandit in ultimul timp, asa ca m-am hotarat sa ma retrag inainte de termen, pentru a nu stiu cata oara. Sigur prietenii mei nu au protestat vehement, cu mine fara mine tot acolo e, dar totusi idealist din fire as fi asteptat sa aprecieze gestul si devotamentul meu. Am stiut ca cer prea mult. Interviul a fost interesant, m-am bucurat enorm fiindca cineva vazuse si apreciase potentialul meu. De fapt eu sunt singurul care stiu ca ei sunt singurii care pierd in momentul in care nu ma aleg asa ca refuz sa-i aleg la randul meu. A fost si primul interviu, pardon al doilea in care am vazut interesul intr-o evaluare cat mai corecta a candidatului. E interesant cu interviurile astea, tre sa recunosc ca in unele momente m-am considerat un prost actor, mainile imi cam transpirasera desi emotii avusesem doar pana in momentul in care am intrat. Fiind un fin psiholog si parcurgand cateva teste de autoanaliza mi-am dat seama de unele chichite pe care le faceam si imi era greu sa le ascund. E nevoie de putin exercitiu. Cu greu am reusit sa-mi ascund zambetu cand interviviatorul imi oferise deja jobul, coltul gurii dadea fuga spre urechea stanga sa contureze obrajii. Mi-as fi dat una peste fata dar nu mai era timp. M-am ridicat, am dat mana si am iesit, zambind bineinteles. Sunt o fire zambareata. Azi plec la biblioteca si recunosc ca niciodata nu am fost asa de entuziasmat de faptul ca merg la biblioteca. Ma duc intr-o excursie in care totul e conturat de esplanade de volume, panoplii de carti, multa, multa celuloza. Mi-am facut o lista cu carti pe care am de gand sa le citesc. Dupa mici calcule mi-am dat seama de prostia pe care o facusem odata cand imi propusesem sa citesc 50 de carti intr-un an. Avand in vedere ca intr-un an sunt 53 de saptamani ar fi insemnat o medie de o carte pe saptamana. Mult la vremea ceea. Lista de titluri si carti e lunga si e inca deschisa asa ca nu ezitati sa-mi oferiti nume. Pana atunci mi-am luat catrafusele si am plecat, ca vine ploaia de nisip.

La munci

2007-07-22T09:59:00.000-07:00

Se pare ca lipsa mea acuta de bani ii afecteaza mai mult pe cei din jur decat pe mine. Nu e vorba de cinstea pe care mi-au oferito prietenii de fiecare data cand am iesit in oras ci de necinstea celora care ma imping de la spate sa ma duc sa muncesc si sa produc bani. Acest etalon monden al societatii nu ma face decat sa scuip si sa strang pumnii de fiecare data cand cineva vorbeste de el. De 3 saptamani, aproape o luna nu am mai vazut bani multi sa se perinda prin mainile mele. Sunt singurul care nu ma plang si nu o accept dintr-o resemnare ci dintr-o satisfactie personala. De 4 ani de zile verile mele s-au consumat muncind pe ici-colo din dorinta de a avea niscaiva bani pentru nevoi personale. Probabil atunci eram un om fericit dar prost. Mediile in care lucram nu erau deloc menite sa dezvolte capacitati intelectuale dar nu puneam accentul pe asa ceva. Important era sa am banul la buzunar, sa am o independenta financiara temporara ca sa scap de politicile parintilor mei. Anul acesta astept cel putin un job pe masura capacitatilor intelectuale iar daca nu cel putin unu care sa nu-mi ingradeasca timpul. Desigur in ochii prejudiciosi sunt un lenes care a uitat sa mai munceasca. Cat de stupid. Ce rost isi mai au toate acestea, ce rost isi mai au anii studentiei si cei petrecuti prin fel si fel ganduri daca am sa ma duc sa lucrez intr-o fabrica, sa fac acelasi lucru 8 ore pe zi. Insusi aceasta practica ma poarta spre isterie. Acum e momentul zero in care pun piciorul in prag, momentul in care orice valori materiale sunt sub orice gand,idee. Nu voi mai munci din lipsa de bani, ci voi astepta si voi incerca sa fac lucruri care imi plac. Asta e important. Mi-am luat si cateva carti de la bibioteca, pe care le citesc cu sete si dupa fiecare pagina fug la frigider sa beau apa, si prefer orele de lectura in dauna celor petrecute stiu eu prin ce firme exploratoare de prosti. Sunt satul. Atat de satul incat gandurile mele sunt din cele mai negre. Ma confrunt zilnic cu sechele ale comunismului si a oamenilor de joasa morala si asta ma roade cel mai mult. Dar se va schimba.

Care Dumnezeu iti place ?

2007-07-21T10:27:00.000-07:00

Nu de multe ori am fost arogant si rautacios cu cei care se considerau oameni credinciosi cu frica lui Dumnezeu. Pentru ei eram o intruchipare a raului, din gura caruia graia diavolul, si aceste conceptii nu ma faceau decat sa rad. Ca sa fi crestin trebuie sa accepti ca esti pacatos. Aceasta constrangere morala care s-a format in constiinta noastra inca de la varste foarte mici nu face altceva decat sa inchida mintile oamenilor. Nimic nu se mai intampla fara voia lui Dumnezeu, totul e predestinat. Suferinta si bolile sunt doar efectul nesupunerii indeajuns in fata divinitatii. Orice fenomen se intampla din pura vointa a lui Dumnezeu, tu ca si crestin desavarsit si pocait renunti la viata si ti-o oferi Domnului. Renunti la viata aceasta, te caiesti pentru a avea fericire. Fericirea care exista in viata de apoi dupa cum subliniaza cea mai citita carte din lume. Ca sa fi crestin tre sa accepti ca esti bolnav, ca suferi. Exteriorul e raul in sine, interiorul e templul salvator. Si suferinta este un lucru bun, fiindca Dumnezeu ne incearca. Ce poate fi mai absurd decat asta. Ce poate fi mai abusrd decat interpretarea unui idei si expunerea ei in masa. Nici comunismul nu a fost un lucru rau in principiu, doar punerea lui in practica dupa interpretarea altora. Si noi am dezvoltat forme si forma ale crestinitatii, nu de alta doar sa ne adaptam cu istoria. Nietzsche zicea: " De fapt a existat un singur crestin, si acela a murit pe cruce". Oamenii cu " credinta" vor refuza intotdeauna parerile diferite cu premisa ca acestea nu sunt decat practicile necuratului. De ce credinciosi sunt acei oameni care dau dovada de labilitate psihica, oameni bolnavi, demoralizati. Este o religie a milei,acest crestinism, in care avem promisiunea ca poate vom avea parte de viata vesnica care nu stim daca exista, dar pana acolo trebuie sa renuntam la viata si la placerile ei. Nu condamn ideea religiei ci condamn crestinii care sunt atat de inchisi la minte si nu vor sa accepte total opusul, nici macar sa-l accepte ci sa-l cerceteze. Oamenii crestini au mai multe prejudecati decat oricare altii, desi Biblia le spune : " Nu judeca ca sa nu fii judecat". Dar suntem oameni pan' la urma si vorba mea: Vedem ceea ce vrem sa vedem. Cand suntem la greu apelam la Dumnezeu, si asa suntem scuzati. Mda... asa mai avea multe de spus dar tin sa ma opresc aici. Doamne .Doamne

Reincarnarea cuvintelor

2007-07-19T03:39:00.000-07:00

De la atatea calduri am hotarat sa fac greva si sa nu mai transpir. Transpiram ca un peste si ma plictiseam. Plictiseala m-a impins la vizionarea unui film, unul artistic: La grande bouffe. La grande bouffe e un film in care 4 oameni se hotarasc sa manance pana mor. Moartea a survenit intr-un mod ilar, adica nu mi s-a parut foarte concludenta. Concludent mi-a parut asemanarea dintre film si teatru, dintre film si poezie, dintre teme si curente. Curentul suprarealist domina definitia intregii teme a filmului. Filmul e de fapt un grand bouffe, un seminar gastronimic, in care prostituatele si mancarea se impart in mod egal, primele fiind dezgustate de activitatea lor: " All we do is eat" - le mustra constiinta. Constiinta mea m-a facut sa accept capodopera si sa o declar un ars cinematica, un festin lipsit de prejudecati si plin de retete culinare datatoare de flatulatii. Flatulatiile erau inodore si nu deranjau personajele de la intocmirea actelor sexuale. Acte sexuale care pentru unii si majoritatea ar reprezenta dezgust,perversiune, inrameaza stilul cinematografic si cultural francez. Francezii de altfel, ni s-ar parea obsedati sexuali fiindca ochiul nostru comunist e prea patat de cataracta si nu poate sa vada. Vedem toata ziua formele cenzurii si interdictiile oferite de aceasta si ne plangem de ea si o stigmatizam dar nu putem trece de ea nici cand avem libertatea. Libertate pe care noi ar trebui sa o simtim ca o adiere de vant si nu ca un proces de remuscare al constiintei. Constiinta mea si poate a multora a primit cu varf si indesat lectii materne si paterne care ne-a modelat in spiritul pragmatismului, materialismului al invataturilor,invataturilor, invataturilor (nu am scris de 3x ci am facut apel la citatul lui Lenin) tovarasesti si interdictiei care cica e spre binele nostru. Al nostru sau al lor, pot sa declar ca ma simt atat de departe de ei incat orice discutie mi se pare ridicola,goala,fara rost, needucativa, restrictiva si care ma face de fiecare data cand vorbesc sa tac. Tac....

Hidrofag

2007-07-18T09:41:00.000-07:00

E atat de cald ca mi se dilata porii. Inundatie acolo ce sa-ti spun. Trupurile acarienilor inecati au inceput sa iasa la suprafata. Supravietuitorii imi tot creeaza o stare de scarpinici. De altfel, daca nu ma sterg de transpiratie, ma scarpin. Sunt mizerabil. Mizerabila a fost si dimineata aceasta, in care m-am prezentat la noul meu job. Un job in care nu era nevoie de abilitate intelectuala doar dispozitie fizica. Nu era greu, nu era solicitant, trebuia sa muti lucruri din stanga in dreapta, sa te plimbi, sa strangi deseurile ceramice, metalifere, poliuretanice, celuloide dintr-o parte in alta sau in majoritatea cazului direct la container. Oricine putea sa apeleze la servilitatea mea. Dar magarul de mine a decis sa renunte. Si asa a facut. Eu zic ca a facut bine. Sa va spun de ce. Adica milogul de mine trebuia sa servesc patria 10 ore pe zi, de la 7 la 18(pauza de la 12-13), timp in care manufacturam cu matura. Dar m-am oprit.Prima data de sete. Eram inauntru si era cald. Era cald si in mine. Asa ca am papat apa cu sete. Si in timp ce lucram sau stateam, al doilea lucru se intampla putin mai des decat primul, constiinta ma mustra la idei(putin de pe acolo probabil faceau chestia asta). Aveam cefalee de la atatea idei curate desi ma aflam in murdarie si praf si mi se facuse sete, asa ca am papat apa sa-mi revin. Merita sa stau 10 ore pentru un salar de 700 Ron si sa nu fac nimic. La prima vedere ati sari toti cu gura. Pai cum sa nu. Esti nebun !! Da, sunt nebun fiindca aleg sa stau si sa scriu aici gratis si sa citesc alte lucruri decat sa churat (nu citi cur citeste chur- asta am imprumutat-o... da-mi place cum suna) si sa strang resturile altora pentru 3 lei pe ora. Nu pot sa stau si sa nu fac nimic. Cei din jurul meu zic, pai cum trece vara tu nu ai facut un leu, banii nu se fac usor, mai bine stai si nu faci nimic toata ziua pe calculator (ii las sa creada ca nu fac nimic ). Nu produci nimic. Si gandul brusc ma duce la ''Cel mai iubit dintre pamanteni'' si la replicile tovarasilor ofiteri cand omul si-a declarat meseria. Asa se pare, nu produc nimic. Nu muncesc fizic, nu fac bani. E grav. E debil de grav. Daca zic ca mai bine citesc, (nu prea stie lumea ca eu scriu- ce scriu?) ma trezesc cu crosee verbale care ma anunta ca daca eu as citi nu as avea rezultatele pe care le am atat la scoala cat si in viata de zi cu zi. Ma duc sa mai pap apa. Asa suntem noi romanii. Ne e sete, bem apa. Vrem sa ne hidratam papam apa. Revin ca mi-e sete.....Asa deci. Mi-a venit ideea. Vand limonada, sa fac bani. Am plecat dupa lamai. VitAMINA C(ipri) rullz

Ireductibil sau absurd ?

2007-07-16T23:36:00.001-07:00

Cu totii se mirau iar gandurile le erau jocuri de noroc cand cei doi se iubeau. Lumea era talmes-balmes, muntii flirtrau cu ielele de pe litoral , apele radeau acoperite de bolta palatina in timp ce fauna scheuna mieros la auzul pafumului multicolor. Si era bine. Fericirea era prietena de pahar cu Flamanzila si Gerila si si-au facut abonament la solar, la reducere. Pana si Nimic se simtea cu fond de ten pe nas cand cei doi se iubeau. Iubirea lor dauna grav sanatatii mintale. Si era bine. Armonia era bufon de stepa si campioana la scrima si-si oferea agramaticalitatile la pret de lopatar cand cei doi se iubeau. Simtea pe nurii ei ca era afacerea care o va scoate din piata ierbii marunte si a rozatoarele cuneiforme. Si era bine. Dar cine erau cei care creeau Binele asta ? Niciodata cei doi nu s-au ridicat mai presus decat celenteratele si totusi inteligenta lor de caracatita ii gadilea in picioare de fiecare data cand se iubeau. Iubirea era dureroasa. Aduna Raul in invazii de scarabei si isi storcea uleiul de motor pe antricoatele celor doi. Si totusi era bine. Suferinta lor parcurgea atemporalitatea in ecouri per ecartament, viteza la care airbagurile micilor colonii de cumulonimbus pareau stanci de pene albe sidefate. Toti stiau ca cei doi isi cautasera menirea care sa salveze Restul cu pretul durerii. Calatoria nu a fost deloc lata si nici macar proportionala cu inaltimea. Au trecut ere conifere si gravitionale pana cei doi sa se intalneasca. Pana atunci Raul isi intinse jucariile de chihlimbar peste tot sistemul unicelular si mai ales pe cel al telefoanelor fixe. Informatia devenise agarici si talhar odata cu domnia Raului. Armonia cedase exigentelor Raului care o obligase sa-si schimbe proteza dentara pentru a se putea casatori cu ea. Si cum Armonia nu era, Nimic nu era. Nimic se ascundea printre conservele si mezelurile vidate pe atunci. Si era trist. Profetia nu era nici macar Zvon fiindca Informatia puse vanatorii de pensii sa-i stipuleze credite ipotecare pe toate organele impiedicand orice reintoarcere a Fericirii din calatoria fara intoarcere. Nimeni nu mai iesea din casa pe acea vreme; nici muntii, nici apa nici fauna. Au preferat sa vegeteze dilematic si sa se automutileze. Regretul ca Fericirea nu se intorsese, ajunse la stadiu de suferinta. Bani nu mai erau si Raul percepea taxe si impozite peste masura acelor de ceasornic. Astfel simtindu-se tot mai amenintati au pus la cale un complot ad-hoc si au hotarat sa se uneasca si sa se upgradeze la stadiul de Constiinta, arma folosita inca de pe vremea cand vantul era varsat de vant. Scopul Constiintei a fost eliberarea Profetiei de sub jugul sovinist al Informatiei. Asa ca a provocat Informatia la un duel masonic. Informatia din aroganta si ingamfare a acceptat nestiind ca simplul cersetor de bile romboloide din fata lui era Constiinta, sora vitrega a Armoniei si verisoara de grad Celsius a Fericirii. De altfel Constiinta stia ca daca Profetia va fi eliberata si va deveni Zvon, Fericirea se va putea intoarce din calatoria fara intoarcere. Probele au fost alese de catre Zar, fariseul hindus, care fusese masluit de Rau spre a ajuta Informatia. Urmau sa se lupte in arta sahului mascat, skandenberg cu limba si ultima proba si cea mai inalienabila, doborarea recordului lui Sisif. De altfel primele doua probe ofereau doar un avantaj de moral. Dar Constiinta avea scut hipermoralizator si bombe cu heliu asa ca hotarase sa piarda in primele doua intreceri si sa-si conserve energiile. Informatia era eternal-champion la skandenberg cu limba, primise si premiul universal in arta pentru cartea lui despre metodele chiropractice ale limbii. Muschii intercostali au fost intinsi la maxim. Proba de foc se disputa in a 6-a dimensiune, martori ai disputei fiind doar fractalii, ei fiind singurii care erau in stare sa stabileasca neinvinsul. Ramas fara kerosen si moral Informatia a cedat prima, Constiinta castigand in-extremis cu ajutorul fluxului engramelor si a energizantelor. Astfel Profetia a fost eliberata si s-a ascuns in nirvana pentru a deveni Zvon. 9 ierni primavaratice au trecut de la interiorizarea Profetiei. Dar in cele din urma aceasta aparu in al 12-lea pas si de data aceasta avea o alta coafura si alta culoare. Era Zvon. Asa ca imprastiase seminta viziunii sale erotice si a dat curs liber licitatiei. Multa lume s-a strans la licitatie. Amatorii de lucruri slabe si obsedatii de sex-toys s-au strans in randurile din fata. Constiinta stia ce avea de facut: sa ofere mai mult ca ultimul licitant. Greu avand in vedere ca insusi Raul se prezentase la licitatie. Scaunele ardeau fluerand muzica celtica cand Raul se asezaze. Lumea din jur parea mai slaba in jurul lui. De aceea era tot timpul insotit de bulimici si obezi care radeau pe sub intestine. Raul licitase cel mai sus si doar Constiinta ramase in cursa. Oricat licitase Raul , Constiinta cerea mai mult. Nervii Raului devenisera celule gliale, si de frica sa nu ramana prost renuntase. Inca o data Constiinta invinse aplicand tactica blietzkrieg. Asa a inceput Totul. Constiinta isi ridicase rangul tentacular devenind un miriapod, Zvonul mai trecuse printr-un stadiu de pupa devenind Adevar. Mai era doar un pas. O comuniune interdigitala intre Adevar si Constiinta era indeajuns sa schimbe imanentul. Un post ludic care a tinut mai mult decat Pi, a regresat involutiv si din Adevar si Constiinta s-a facut El si Ea. Si a inceput sa fie bine. Fericirea gasise drumul de intoarcere din calatorie. Raul isi insira mataniile simtindu-se ofensat de imediatul ce avea sa vina cu trenul de longitudine V(estica) direct din epicentrul inimii sale. Stia ca la randul lui si el se va schimba. Si asta il infricosa dand forme sinistre umbrei sale. Limba Informatiei se ingalbeni si nu mai prezenta certitudine Raului asa ca se lipsi de ea. Atata timp cat avea la brat de lemn Armonia stia ca poate muri mai repede. Si El si Ea luand forme inefabile s-au mirat de ce facuse Raul si cata pestilenta aduse peste ploi si ghetari. Asa ca s-au hotarat sa-l ia asupra lor intr-un joc erotic. Pervers, Raul a fost atras imediat de goliciunea celor doi. Dar nu stia ca fiecare penetrare timida nu facea altceva decat sa-i scindeze ochiul Raului, il golea pe dinauntru si vitaliza Nimicul in schimb. Raul nu-si dadea seama de faptul ca devenise slab fiindca nu facea altceva decat sa priveasca in gol. In golul lor. Totul i s-a revelat cand bratul lui de lemn nu a mai simtit Armonia. Era pierdut si era bine. El si Ea in deplinatatea facultatilor menstruale au luat Raul cu ei pentru totdeauna si cu fiecare penetrare, Raul creea durere in sanii Ei. Insuportabila durere. Durere s-a atenuat odata cu Fericirea, care odata intoarsa din calatorie s-a luat cu Armonia, predand lectii de cuninlingus la scoala de filosofie. Si cu totii se mirau cand cei doi se iubeau. Dupa o fertilizare in-vitro au avut si un copil. Iubire l-au numit. Si a crescut mare si s-a alaturat Fericirii si Armoniei la o partida in trei. Si era bine.

Lui Andrei (PolarX) de ziua lui

Weekend report

2007-07-16T02:34:00.000-07:00

Sunt cam obosit dupa weekendu' care a trecut. M-am incins la soare,m-am racorit cu bere, cu multa bere si toate acestea alaturi de cativa prieteni. Obositor. Ne-am jucat jocuri de cuvinte punand la bataie o nectarina. Am luptat cu sete storcand esenta cenusie din creieras. Eu am jucat cel mai murdar, ai putea zice ca am fost trisor de fiecare data cand am folosit cuvinte care lipseau din vocabularul celorlalti. Dar cu ce-am gresit ? Vi se par bizare cuvintele limax sau murena ? Recunosc, am o slabiciune pentru fauna acvatica si atlasele de biologie si emisiunile interactive. Norocul meu. M-am simtit mai aproape de nectarina decat ceilalti, lucru care m-a facut sa scad in ochii celorlalti. Am creat un complex intre mine si restu fundamentat de replicile lor acide cu referire la cuvintele pe care le-am folosit. Pana la urma am hotarat sa impartim nectarina egal intre noi fara sa mai facem criterii de departajare. Ore de soare, apa, tenis cu piciorul si bere au realizat continutul zilei. Dar nu s-a terminat aici. Am continuat distractia in apartamentul unui prieten. Eram atat de obosit dar nu am rezistat tentatiei de a sta cu prietenii. Lucrurile s-au incins si acolo si am ajuns la punctul in care toti eram pe spate comprimati de aburi bahici. Am avut nevoie de o zi intreaga de odihna ca sa-mi revin. Si asa a decurs ziua de duminica sub auspiciile lui Morfeu; un somn obositor, cronic. De altfel sunt si acuma am obosit. M-am trezit la 6 fara 20, si am luat-o spre fabrica in care urma sa-mi fac practica. Nu am facut decat sa observ munca depusa de 2 tineri aproapiati de varsta mea. Plictisitor. De altfel lucrurile pe care le-am vazut ma fac sa-mi doresc sa nu ma mai intorc prea curand intr-o fabrica, fie ea si de aur. Si cand ma gandesc ca asta voi face si maine. Mi se pare trist. Foarte trist. Ftele muncitorilor nu-mi aratau de cata resemnare si un gust amar de automultumire. Fete obosite. Fete zambitoare. Plictiseala si praf. Mult praf. Sunt cam obosit. Nu prea mi-a reusit azi. Poate maine.

Inanitie si povesti

2007-07-14T00:46:00.000-07:00

Fac cum fac si scriu inainte sa iau masa, un exercitiu de automutilare, ce sa-ti mai spun. Mi-am facut obiceiul sa ma multumesc cu putin, dar asta se intampla in anumite privinte. Azi s-a intamplat ceva frumos. Am citit cateva pagini de-ale mele scrise exact in urma cu un an. Pagini inundate de ganduri curate, o sinceritate debordanta si dorinte increzatoare in viitor. Si uite a trecut un an si pot sa zic ca s-au schimbat cateva aspecte. Am ras cand am declarat embargou radical femeilor fiindca ma simteam neinteles si naiv.Citez :" Ma simt prea naiv, prea sensibil, prea mic pentru dragostea din mine. Ma autodistrug". Numeam femeile : vietati decerebrate, capabile de un tragism melodramatic dar toate existente in imediatul material. Cate s-au schimbat de atunci, si azi nici nu imi amintesc sa fi luat decizii care sa marcheze un viitor cast si lipsit de relatii interpersonale. Dimpotriva. Daca atunci ma declarasem un misogin notoriu, acum pot sa zic cu zambetul pe buze tuturor femeilor: Va iubesc. Definesc termenul de misogin a fi ultima fasie de speranta ca femeile nu sunt.... asa cum sunt, adica interschimbabile :)). E nu chiar. Ma refer la faptul ca daca cineva ar suferi masive schimbari de caracter atunci acela trebuie sa fie un barbat. Femeile prefera sa piarda tot decat sa se schimbe. Si decate ori am spus : "Numai prostii au orgoliu". Asta ma face sa insinuez ca... oupps. Si cand ma gandesc ca majoritatea cititorilor mei sunt femeile, acest articol va semna demisia lor din calitatea de cititor. Imi cer scuze dragi cititori pentru aciditate. Aici nu e vorba de voi s-au de apartenenta voastra la un anumit gen. E vorba de mine, deci va rog sa o luati ca atare. Dar cine ar face 99 de exercitii de sinceritate si sa aiba parte de indezirabilitate. Sa te trezesti cu replici : "Apreciez sinceritatea ta, dar asta a fost si un punct slab al tau". Daca sinceritatea e un punct slab atunci de ce se mira fetele ca baietii sunt insensibili si ingrati, cand ele sunt acelea care ne alunga din sanul raiului, asa cum au mai facut-o. Mie imi face o placere extraordinara sa stiu ca am fost sincer la tot pasul si am avut curajul sa spun cine sunt si ce gandesc. Si totusi eu par cel sensibil. De ce? Fiindca atunci cand vorbesc, sunt descoperit si devorat de ipocriziile altora. Si mor cand cineva incearca sa-mi minimalizeze starile sufletesti si trairile spunand: Stiu cum te simti,am patit si eu. Mda... n-am stiut ca am impartit aceeasi coasta si aceeasi constiinta cu tine. "Cat de dramatic", "cata drama in viata ta " - nici astea nu le prea inghit. Putini stiu cum ma simt si incet, incet am sa gasesc acele persoane compatibile cu regimul meu fara prejudecati. Ma distreaza tipul de relatii care se desfasoara in micul meu orasel. E un subiect care merita abordat, judeacat si experimentat. Aici daca ai o/un partener/a brusc devii un sihastru, tinzi sa te izolezi de tot ce ai avut pana in acel moment. Se vrea un univers cat pentru doi. Numai ca mai sunt porci ca mine care isi face loc in spatiul acela intim. Si tot ce fac e sa ii invit: Hai ma sa iesim in oras.. Ne distram.. Bem.. Povestim.. Si mi se inchide repede gurita : " Nu vin.. nu am chef.. nu vrea nici ea". Parca toti sunt otraviti si nu inteleg de ce sunt otraviti. De fiecare data cand iesim, o facem cu prietenile. Si se intampla ca eu si inca unu suntem fara jumatati. Nu ca nu am fi si noi in stare. Nu asta e ideea. Ideea e ca incep discutiile esentiale de dificultate minimala, care se rezuma doar la atentionari, reprosuri pe care pe mine lasa rece. Daca ceea ce se intampla e normal atunci vreau din toata inima sa cred ca sunt nebun. Vin momentele in care fiecare isi etaleaza relatiile... "suntem impreuna de n ani"- ce importanta are ? Daca timpul e mai important ca trairile atunci eu sunt nebun. " Uite la ei.. tu de ce nu poti sa fi asa...vezi cum e... tu de ce nu esti asa"- Din atata mai bine il iei pe celalalt. E chiar atat de simplu. Si probabil multi vor zice ca sunt rautacios si gelos fiindca eu nu am o relatie de n ani si bla bla dar eu nu fac decat sa evoc momente de care am avut parte. Cred ca cel mai frumos ar fi cateva clipe cinematice focalizate pe o camera video. Dar nu merita osteneala fiindca nu vreau sa fac dreptate sau sa arat a-normalitatea sau sa-mi dovedesc luciditatea si transparenta gandirii. Gandul meu e acuma la soare si baie. Plec sa imi gasesc nebuna :)))Pa pa

Zi cu ghinion...mai mult sau mai putin

2007-07-13T01:09:00.000-07:00

Stim cu totii ca azi se intruneste binecunoscuta combinatie intre cifra 13 si a cincea zi din saptamana, respectiv vineri, care de fapt, nu e mai nasoala decat marti. Asa deci, avem pe saptamana doua zile in care valorile karmei oscileaza spre nadir. Doua zile in care daca ni se intampla ceva, ne regasim in scuza: Zi cu ghinion. Marti de altfel, in folclorul romanesc e considerata ziua dracului, Matorle, in aceasta zi activitatile necuratului desfasurandu-se la un nivel hiper. De ocupat ce e, nu mai baga de seama de sufletelul meu ratacit si imi taie din avant cu replici: " Nu sti ca e marti ? Nu am timp. Pregatesc consiliul ecumenic." Hai si tu, stai sa verific calendarul, in 13. Pica vineri". Mda... privind de-a lungul istoriei gasim numeroase evenimente legate de cifra 13 si ziua de vineri: Complotul cavalerilor teutoni, Cina cea de taina (Iisus +12 apostoli), vinerea neagra in care a fost crucificat Iisus, vineri a pacatuit Adam muscand din mar, povesti din mitologia scandinava, toate lucruri serioase. Majoritatea povestilor au conotatii biblice sau religioase si in acelasi timp Biserica e cea care critica superstitiile dar le si promoveaza subtil. Un om cu frica e mai usor de manipulat. Unii au facut cercetari despre acest vineri 13 pentru a scoate in evidenta lucruri odioase cat mai marcante, dar si noi la randul nostru daca am cauta evenimente de genu castig la loto, victorii in batalii, petitii, lucruri pozitive mai ales, cred ca am gasi cu desavarsire. Marinarii britanici nu plecau pe mare in ziua de vineri. Unii au facut-o si nu s-au mai intors. Zi cu ghinion... Pe dracu. Nu e decat o fobie internationala, la fel ca simpla frica de intuneric. E normal ca aceasta zi, generand o cantitate imensa de energii negative sa ridice si numarul de evenimente pe aceeasi latitudine. Daca am face invers si am gandi pozitiv rezultatul ar fi pe masura. Un simplu gand ne modeleaza realitatea; vrem ceea ce vrem sa vedem. Cel mai bun exemplu pe care pot sa vi-l dau e urmatorul: Gaseam un anumit cuvant din dictionar, de la scoala pe care nu-l cunosteam si nici nu-l folosisem pana in acel moment. Pe urma il regaseam in zilele urmatoare peste tot fara sa fiu eu primul care pune in discutie termenul sau insemnatatea lui. Il regaseam in contexte, la TV, in discutii, lucruri cu care interactionam. Si nu a fost caz izolat. Imi amintesc cu placere cand dupa turele facute la sifonarie, pentru elementul vital pe acea vreme numit sifon , ne strangeam toti copiii de la bloc la povesti horror despre fantome, strigoi, draci si alte lighioane. Era atat de palpitant, incat refuzam sa mai urc in casa fiindca pe scara nu era lumina. Toate povestile sunau de genu: '' La mine la tara..... Pai unde altundeva ? Un loc cu ''frica lui Dumnezeu", cu frica de cunoastere, caractere rudimentare care raportau totul la divinitate si la actiunile acestuia. Si raul e o actiune a divinitatii. Si povestile pareau atat de palpitante incat o noapte calda de vara devenea a dracu de rece. Noptile in care suntem martori la fenomene para- avem senzatia de raceala, de mediu, scaderi bruste de temperatura. Deci putem ipotetiza ca fenomenele paranormale pot fi o proiectie a fricii. Mai spun inca odata: vrem ceea ce vrem sa vedem. Si iubeam acele nopti de vara brobodite cu povesti, fiindca iubeam adrenalina. Era cel mai ok mod de a face rost de acest drog. Si atat. Frica e normala dar la fel de normal e si controlul acesteia. Si daca ziua de vineri din data de 13 reprezinta pentru tine un obstacol, cu siguranta asa va fi. Tot ce pot eu sa fac e sa fiu indiferent in fata acestor aspecte. O grija in minus variaza cu zeci neuroni in plus. Lasa-ti ghinionul altora. Faceti-l cadou. E o zi perfecta pentru cadouri.

O blonda la un pahar de bere misogin

2007-07-12T01:52:00.000-07:00

Tocmai am primit un mail in care o firma care se ocupa cu promovarea unor branduri de bere imi ofera posibilitatea sa merg la mare, sa lucrez 4 ore pe zi, sa fac bani si sa imi fac prieteni. Ofertele de genu asta spala gura multor persoane, asa cum m-a facut si pe mine sa salivez gandul ca, merg la mare, promovez berea, o si beau probabil ca un bun comerciant, si pe urma privesc fetele care se bronzeaza topless in timp ce prestez munca. Eh, brusc mi-am dat si o palma sora cu realitatea, ca sa-mi revin. Am luat prosopul si m-am sters de bale ca-mi patasem si tricoul. Si am zis: " Nu poate sa fie atat de simplu. Le trimit CV si cica o scrisoare de calatorie si am sansa sa fiu ales ?. Sansa de unu la cat ? Nu sunt eu ala mai pesimist si nici realist nu's, dar ceea ce ma sperie pe mine e faptul ca e posibilitatea mare sa ma lupt cu fete pentru postul asta, daca pot sa-l numesc post. Si atunci e clar. Cum fac eu fata unei perechi de sani obraznici si niste coapse pe care le masezi de fiecare data cand le privesti. Cum? Le zic eu lor ca sunt destept. O fi tu destept dar campania noastra nu promoveaza inteligenta, promoveaza berea. Nu Zaraza nu Catavencu. Berea blonda, daca sti ce zic. Sa fim seriosi, cine ar prefera sa ma vada pe mine impartind fluturasi si promotii in schimbul unei tipe care de cald ce e, isi uda tricoul care culmea, e alb si se vede prin el si pe deasupra zambeste cu caldura fiecarui baiat, ca poate iese si ea cu masina prin ceva club dupa program. Aiurea. Mi-ati zice toti ca sunt ipocrit si misogin si arogant. Poate. Nici eu nu sunt sigur. Dar cand punem aceasta problema in ecuatie stim ca noi baietii avem putine sanse, oricat feluri de bere am stii si oricate metode de consumare, avem nevoie de motivele care ne induc nevoia de consum a berii. Si atunci e normal sa alegem fete. Alegem ca sa stim de ce pe urma de ce alegem berea. Si uite asa mi se conditioneaza mie posibilitatea de a ajunge pe litoral moca. Totusi am observat ca persoana care se ocupa cu alegerea persoanelor este o femeie. Si aici ma limitez fiindca nu stiu cum gandeste o femeie cand trebuie sa aleaga dintre un barbat si o femeie. Nu exista un antonim feminin al misoginismului ci doar o retorica in care eu sunt transpus in sfera misoginismului si asta in cazul in care am facut ceva notatii care sa ma compromita(vezi tot textul :) ). Nu ma demoralizeaza chestia asta ci ma amuza si imi da ideea ca usor, usor noi barbatii iesim din cadrul job-urilor, cum sa le numesc, mai usoare. Nu mai e mult si vom vedeam femei carand roaba si zidind. Si nu e asta un lucru bun ? Nu e egala femeie cu barbatul ? Va spun eu raspunsul. Suntem egali dar nu si la nivelul constiintei. Aici se schimba problema. Noi le hulim pe toate cas curve proaste si ne vor banii, ele ne scuipa si ne fac curvari infideli, misogini, incapabili de iubire. Dar astea nu se spun decat in cercurile monosexuale. In rest lumea se iubeste egal, isi impart lucrurile egal si fiecare la fel de egal si le ascund. Mi se pare normal sa ai lucruri doar pentru tine. Noi cu gandurile, ele cu..... nu stiu, nu mi-a zis nici una, niciodata. Poate reusesc sa aflu asta daca o sa ajung la mare. Sigur voi face din aceasta o statistica si vor fi multe persoane interogate,ca sa scapam de marja de eroare nu de alta. Ce fain (ardelean get-beget) o sa fie la mare. Si zic asta de la cate povesti pescaresti am auzit. De genu: "Ba, deci, a venit una s-a bagat la mine in cort s-a suit peste mine si inceput sa se miste. La inceput am crezut ca-i Gogu rupt de beat, pana mi-a luat mana si a pus-o pe sanii ei. Si cum eram beat nu ma lamurisem si am intrebat: " Ai facut sala ?" ... La care o limba mi-a inchis gura si de acolo, incolo ca orbu. Si a doua zi m-am trezit si credeam ca era vis. Fata plecase. Si eu vroiam sa shtiu cu cine voi avea copii". Se intampla. Acest exemplu e veritabil si circula la fel ca Miorita. Poate ma voi lamuri si eu cand ajung acolo. De frumos nus urat si mai pui ca sunt si sociabil, cu simtul umorului,sincer..... sigur nu o sa vin cu mana goala. Va fi plina de amintiri,ganduri, senzatii, tentatii. Daca vreti sa va alaturati campaniei cu placere va ofer mailul la care trebuie sa trimitei un CV si o scrisoare de calatorie. Mailul este : oana.toba@inbev. ro . Daca sunteti fete va rog nu trimiteti; din mila. Nu am fost niciodata la mare.

Nu dati arme romanilor

2007-07-11T00:58:00.000-07:00

Cine a auzit de Michael Moore ? Omul care cu documentarele lui a criticat politica Americii in privinta sistemului medical (documentarul Sicko 2007), a regimului armelor(Bowling for Columbine 2002 ) si bine mediatizatului atac de la 9/11 (Farhenheit 9/11 2004). Toate aceste documentare au primit numeroase premii in cadrul festivalurilor internationale si totusi dorinta lui, cred ca nu era o panoplie de premii ci tragerea unui semnal de alarma si iesirea din stadiul de negare. Daca spui cuiva ca sistemul medical american nu e departe e cel romanesc rade. Diferenta e ca la ei nu e vorba de spaga, dai cat consumi(drumul cu ambulanta, zilele de internare, medicamentele,), toate astea in cazul in care polita de asigurare nu te ajuta. Si fac ei sa nu te ajute. O munca de detectiv se desfasoara in cadrul societatilor de asigurari in momentul in care apelezi la asigurare, o munca migaloasa care cauta hiba, conditia preexistenta a bolii, mici detalii care ar face din asigurarea ta de mii de dolari un cur-papirus. Am vazut oameni care au trebuit sa aleaga care deget sa si-l puna la loc dupa ce isi taiase 2 degete la cercula. Unul costa 64000 $ si altul 12000 $. Alegerea a fost normal, omul permitandu-si doar cel de 12. Nu iti permiti nu iei. Daca as fi eu in situatia aceasta as vedea-o pe mama zicand: "Nu se poate. Nu ne permitem decat jumatate dintr-un deget. Fara unghie". Cine se gandeste la fericirea ta in acel moment. E groaznic sa fi pus totusi in pozitia aia.In fine. E simplu. Ai polita de asigurare mori, nu ai polita mori, in cazul in care te imbolnavesti. Sper sa nu vad acest sistem medical in Romania fiindca s-ar declara al doilea holocaust in istorie. Si alte, alte povesti am vazut in acest documentar "Sicko" care a fost interzis in America, reusind sa apara in premiera la festivalul de la Cannes.
Alt documentar de-al lui vorbea despre atentatul de la Columbine in care cateva persoane au murit fiindca toata lumea isi permite sa aiba o arma sub perna la orice ora. Nu are importanta daca esti recidivist, psihopat,depresiv, maniac. Poti sa cumperi o arma la fel cum poti cumpara o paine. Si cica totul tine de legitima aparare. Replici ca : " If u dont have a gun you're not an american" au existat la tot pasul. Acei oameni semanau cu oamenii nostri din zona rurala. Capacitatea intelectuala nu le permitea decat desfasurarea de activitati fizice. 9/10 americani detin o arma. Daca am avea acest raport in Romania am avea parte de un al doilea holocaust sinucigas in care natiunea se ucide pe sine . Ciudat si norocosi suntem ca nu permitem arme de foc. La noi daca cineva intra cu o arma intr-un magazin sa-l jefuiasca te iau in deradere. Nimeni nu crede ca e o arma adevarata fiindca, sa fim sinceri, nu iti permiti, si nici persoanele nu pot accepta prezenta unui arme in fata ochilor fiindca acest lucru se intampla atat de rar demn de fenomene paranormale care nu pot fi vazute cu ochiul liber. Daca am avea arme s-ar schimba si stirile de la ora 17:00. Nu am mai avea omoruri cauzate de lovituri de cutit, topor, par, furca ci am avea impuscaturi. Ca in vestul salbatic. Cred ca ar exista si mai multi supravietuitori in urma acestor conflicte fiindca majoritatea au loc sub influenta licorilor bahice. Manelistii ar impusca rockerii de fiecare data cand i-ar intalni pe strada. In schimb rockerii ar riposta cu atentate cu bomba fiindca necesita mai mult intelect fabricarea unui explozibil. Si uite asa accidentele s-ar inmulti si ele. Un glont a intrat din greseala in abdomenul prietenului fiindca te credeai john wayne. Cine sta sa mai citeasca manualul de instructiuni. O facem prin automatisme. Daca apas pe ala, zboara glontul. Simplu. Da,da cred ca ai uitat si de piedica.Armele mai unele chestii de siguranta stii. Daca prietenii mei ar avea arme probabil as fi singur fiindca nu mi-as mai permite sa glumesc pe seama lor asa ca-ntre prieteni, daramite sa fiu si ironic. Suntem iuti la manie si de aia mi-e frica. Si cand ma mai gandesc ca 40 % din populatia Romaniei este situata in zona rurala. Sau 30 % ca s-au dus cu amarul lor dincolo in strainatate. Aia ne reprezinta pe noi. I-am trimis pe cei mai buni asa cum au trimis americanii caini si maimute in spatiu. Inca nu suntem sigur pe ce avem. Si ma bucur ca inca nu avem arme de foc. Sau cel putin sa ne permitem una. Ramanem cu ale noastre dispozitive medievale bazate pe calitatile combinatiilor dintre otel si carbon. Si lucru asta ma bucura. Deci daca cineva apara cu un pistol in fata voastra spune-ti sa va aprinda tigara cu el. In rest feriti-va de lame. Alea dor.

Valori sau non-valori

2007-07-10T07:07:00.000-07:00

Neavand foarte multe lucruri de facut si cu aceeasi proportionalitate si banii, am iesit la o plimbare cu gandul subconstient ca ma voi intalni cu baietii(fosti colegi de liceu) cu care trebuia sa ies la bere. Si s-a intamplat. M-au luat cu ei la Gradina Poporului(un spatiu verde cu un teren de fotbal si cateva cladiri in paragina) si ne-am asezat pe treptele unei cladiri la povesti, samanta si bere. Bineinteles eu tot fara bani. Un stalp de iluminat functiona la fel ca acum 20 de ani, 10 minute palpaia, 5 minute de bezna alternand povestile noastre baietesti despre petreceri, locuri, festivale, situatii si nu in ultimul rand despre femei. Ramasi fara resurse ne-am alaturat altui grup, mult mai numeros (cam 15 ), care se stabilise mai sus intr-o poienita. Locul era perfect. Se vedea panorama orasului, brazii argintii dadeau senzatia ca sunt acoperiti cu zapada, si alcoolul imbibat cu urlete si chiote semna scopul acestei adunari.
Putini au fost cei cu care mai avusem ocazia sa ma intalnesc restul fiind niste straini. Dintre toti eu eram al mai colorat(petrecere de rockeri) si al lipsit de o bogata podoaba capilara. Aveam pleata in suflet. Lumea era impartita sistematic, cativa bateau flacoanele ca la concert Sistem, unul era intins in iarba dormea rupt, altii urlau, doi se furisasera mai adanc in poiana pentru cateva discutii "confidentiale" si noi restu asezati in cerc la povesti. Ca orice rockeri discutiile in contradictorii despre incipiturile acestui gen muzical au creat cea mai mare zarva. Unul dintre ei avea talentul actoricesc sa vorbeasca limba engleza dar cu un accent scotian sau irlandez, ceva la mijloc. Era haios. Lumea a inceput incet sa se aseze , vaporii de alcool crescand acceleratia gravitationala aceasta fiind mai greu de suportat. Nu prea era lumina, decat cateva telefoane. Mi-a placut atmosfera chiar daca am mers acasa cu tricou ud de bere si pantalonii prafuiti in dos.
Insa ce mi-a atras atentia a fost discutia avuta despre diferentele dintre valori si non-valori sub aspectul comunismului lui Marx si Engels. Si ma intreb umil privind valorile si non-valorile nu suntem in aceeasi situatie si in prezent. Nu noi suntem cei care subminam valorile intelectuale in detrimentul materialismului si productiei. Doar ca de aceasta data productia este alta decat pe vremea lui Ceasca'. E vorba de bani. Banii dau valoare nu ? Cine produce mai mult bani e cel mai tare. Cum poti stabili o cota baneasca unui gand, unui principiu, unui curent. Credem cu desavarsire ca banii reprezinta puterea absoluta si ii hulim pe cei care cred altceva. E la moda sa crezi in puterea banului, doar ca aceasta e incomprehensibila in raport cu intelectualul. Scuza e ca daca ai bani poti sa nu fi destept, fiindca ai posibilitatea sa eviti chestiile intelectuale. Cladim un exterior material care e doar un mulaj de ghips care copiaza o sculptura, in rest vid. De cate ori au fost momentele in care afirmai unor snobi calitatile tale intelectuale dar care erau luate in ras de niste nimicuri cu replici: O fi tu destept da noi avem bani. Lumea e mai interesata de productie decat de propria sa valoare. Deci principiile comunismului functioneaza in continuare subtil implementate nu atat de mult societate pe cat in constiinta. Trebuie sa construim in interior pentru a dobandi in afara. Voi decideti ce vreti.

Incipit destins privit printr-un ochi de mult stins

2007-07-10T05:29:00.000-07:00

Cu totii traim sub inflexiunile ascendente sau descendente ale luminii ochilor, insa de remarcat este faptul ca extremele trairilor au natura sferica, deci cand plangem sau ne bucuram acea lumina fluctueaza cu aceeasi intensitate atingand pragurile maximale. Dar nu aceasta e problema despre care vreau sa vorbesc. Problema se pune cand lumina e stinsa, mediocra asemeni calmelor ecuatoriale, cand nimic nu mai provoaca nici bucurie nici tristete ci doar o angoasa care nu e defapt decat un agent sub acoperire supranumit: RUTINA. Rutina nu face altceva decat sa iti imprime o usoare comoditate ipocrita care te va ghida prin prezent dandu-ti o idee obiectiva a realitatii. Si atunci, cu totii suntem cuprinsi de efecte deluzionale care ne imprima o anumita conduita sociala si morala concubina cu negarea propriei persoane. Devenim sfincsi modelati de calmele ecuatoriale si percepem starea ca fiind cronica, una in care suntem obligati sa fim fiindca asa merg lucrurile in lumea asta. Cel mai dureros e cand avem mustrarile de constiinta care ne indica clar ca nu suntem in cea mai buna situatie si totusi nu facem nimic. Preferam sa stam comozi pe perna calda a rutinei ca doar se vor rezolva toate de la sine. Sinele cui ma intreb ? E chiar atat de greu sa intelegem ca noi suntem proprii creatori ai acestei lumi. Ca gandurile noastre a caror compozitie structurala nu o cunoastem sunt cele care, pe cat de mult ne modeleaza in interior, la fel de mult pot afecta si exteriorul. Dar nu putem accepta o asemenea idee fiindca la cat de simplu pare e la fel de greu de aplicat. Cati nu ne-am gandit: daca ma voi trezi dimineata cu zambetul pe buze intreaga zi va fi ok, nu va mai avea acel luciu bicromatic de alb si negru. Zambim, zambim dar ne mananca cariile societatii, ne lasam condusi de ideile altora, le acceptam fara sa ne gandim o clipa la esenta lor. Si uite asa principiile noastre se prabusesc de-a lungul zilei, uitand acel zambet frumos cu care ne-a trezit in acea dimineata. De putine ori se intampla totusi sa avem zambetul pe buze, fiindca asteptam prima data sa-l vedem pe buzele altora. Nu stim sa ne automotivam, sa ne stimulam si cel mai pretios sa ne dorim cu adevarat ceva.
M-am decis sa pun capat si sa o iau de la inceput, asa cum am facut de atatea ori, chiar aici in aceste spatiu infim. Ridic primul mana si v-o intind si voua cu ideea sa ne gandim putin la micile lucruri din jurul nostru. Pare trist si sobru acest continut dar nu e decat o nota optimista si primul lucru cu care trebuie sa incepem ar fi sa acceptam ca suntem intr-o situatie cafenie. Hai sa vrem mai mult. Va rog.